opțiuni
  • info
5 intrări
22 de definiții

Explicative DEX

ȚÂNCĂ, țânce, s. f. (Rar) Fetiță, copiliță. – Din țânc.

tincă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~nci / E: ns cf tiurcă, tucă] (Orn; reg) Curcă (Meleagris gallopavo).

țâncă sf [At: SIMION DASC., LET. 6 / V: țin~ / Pl: ~nce, ~nci / E: țânc2 + -ă] 1 (Îrg) Femela țâncului (17). 2 (Fam) Fetișcană (1). 3 (Fam; pex) Fiică.

țincă sf vz țâncă

‡ȚINCĂ (pl. -ce) sf. Cățelușă: pre numele unei țince ce o chiamă Molda... s’au numit Moldova apa Moldovei (N.-COST.) [ținc1].

ȚÂNCĂ, țânce, s. f. (Fam.; rar) Fetiță, copiliță. – Tânc + suf. -ă.

TINCĂ, tinci, s. f. (Regional) Curcă.

ȚÎNCĂ, țînce, s. f. (Rar, mai ales depreciativ) Fetiță, copiliță. Cum, eu să nu mă însor pînă n-a crește țînca asta? PAMFILE, M. R. 28.

TINCĂ, tinci, s. f. (Reg.) Curcă.

țînc și (lit.) ținc m. (ung. cenk, cățel, băĭetan, recrut). Est. Iron. Copil mic, prunc: ce cauțĭ cu țincu pin mulțimea asta? Țîncu (saŭ cățelu) pămîntuluĭ, V. cățel. – Și fem. țîncă, pl. e, cățeluță. V. ghitan și copleș.

Ortografice DOOM

țâncă (rar) s. f., g.-d. art. țâncei; pl. țânce

țâncă (rar) s. f., g.-d. art. țâncei; pl. țânce

țâncă s. f., g.-d. art. țâncei; pl. țânce

Enciclopedice

HUSASĂU DE TINCA, com. în jud. Bihor; 2.153 loc. (1998). Satul Husasău de Tinca apare menționat documentar în 1332.

Tinc/a, -ă v. Ecaterina II 7; Timotei II 10 e.

Sinonime

ȚINCĂ s. v. cățelușă.

țincă s. v. CĂȚELUȘĂ.

Arhaisme și regionalisme

TINCĂ s.f. (Ban.) Curcă. Tinkĕ. Gallus Indianus. AC, 374. Etimologie: cf. tiurcă, tincă.

ȚINCĂ s.f. v. țîncă.

ȚÎNCĂ s.f. (Mold.) Cățelușă. Ș-au pus acei ape numele Moldova, pre numele unii țînci ce s-au înecatu într-acea apă, ce o au chemat pe țîncă Molda. URECHE; cf. N. COSTIN, apud TDRG.- Variante: țincă (N. COSTIN, apud TDRG). . Etimologie: țînc + suf. -ă. Vezi și țincșor, țînc.

tincă s.f. (reg.) curcă.

țâncă, țânce, s.f. (reg.) 1. (pop. și înv.) fetiță, copiliță. 2. (înv.) femela unui câine de talie mică.

Intrare: Tinca
Tinca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tinca
Intrare: tincă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tincă
  • tinca
plural
  • tinci
  • tincile
genitiv-dativ singular
  • tinci
  • tincii
plural
  • tinci
  • tincilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: Tincă
Tincă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tincă
Intrare: țâncă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâncă
  • țânca
plural
  • țânce
  • țâncele
genitiv-dativ singular
  • țânce
  • țâncei
plural
  • țânce
  • țâncelor
vocativ singular
  • țâncă
  • țânco
plural
  • țâncelor
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țincă
  • ținca
plural
  • țince
  • țincele
genitiv-dativ singular
  • țince
  • țincei
plural
  • țince
  • țincelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țincă
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țincă
  • ținca
plural
  • țince
  • țincele
genitiv-dativ singular
  • țince
  • țincei
plural
  • țince
  • țincelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tincă, tincisubstantiv feminin

țâncă, țâncesubstantiv feminin

etimologie:
  • țânc + -ă DEX '09 MDA2 DEX '98

țincă, țincesubstantiv feminin

  • 1. Cățelușă. CADE
    sinonime: cățelușă
    • format_quote Pre numele unei țince ce o chiamă Molda... s’au numit Moldova apa Moldovei. (N.-COST.) CADE
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „tinca” (5 clipuri)
Clipul 1 / 5