2 intrări
36 de definiții
din care- explicative (25)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIHNIT, -Ă, tihniți, -te, adj. (Despre viața cuiva; adesea adverbial) Liniștit, lipsit de griji. ♦ Pașnic, odihnitor. [Var.: (pop.) ticnit, -ă adj.] – V. tihni.
TIHNIT, -Ă, tihniți, -te, adj. (Despre viața cuiva; adesea adverbial) Liniștit, lipsit de griji. ♦ Pașnic, odihnitor. [Var.: (pop.) ticnit, -ă adj.] – V. tihni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
tihnit, ~ă [At: (a. 1691) GCR î, 292/6 / V: (îvp) ticn~ / Pl: ~iți, ~e / E: tihni] 1-2 a, av (Care este) liniștit Si: calm, pașnic. 3 a Mulțumit. 4 a Plăcut. 5 a (Înv; îlav) Pe ~e În liniște. 6 a (Înv; îal) Pe îndelete.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIHNIT, -Ă, tihniți, -te, adj. (Și în forma ticnit) Liniștit, netulburat; lin, pașnic. Era o zi tihnită și leneșă de sărbătoare: sălbătăciuni aripate zburau puține și cu grabă prin văzduh. SADOVEANU, N. P. 205. Au început din nou viața tihnită de mai înainte. STĂNOIU, C. I. 70. Mă hotărîi să dorm și eu în fundul ticnit al vizuinii mele. HOGAȘ, M. N. 179. Cine n-a simțit... nespusa fericire de a visa deștept ceasuri întregi în dulcea și tihnita-i singurătate! VLAHUȚĂ, O. A. 118. ◊ (Adverbial) Vorbesc tihnit; spun polojănii de pe cînd umblau ei pribegi, fugari de oaste. MIRONESCU, S. A. 53. Urechiă-și da silințe tihnit la loc să șadă. MACEDONSKI, O. I 49. ♦ (Despre persoane) Calm, potolit. Filip, greoi și tihnit, se scormoni, tuși, dădu din cap. REBREANU, R. I 234. Acest băiat tihnit și atît de gînditor... avea ceva de artist cu figura lui palidă, cu zîmbetul lui trist. VLAHUȚĂ, O. A. 111. – Variante: tignit, -ă (MARIAN, NU. 683, POPESCU, B. III 119), ticnit, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIHNIT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care este liniștit; netulburat de nimic. ◊ A vorbi ~ a vorbi cu voce domoală. Viață ~tă viață lipsită de griji. /v. a tihni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tihnit a. lin, neturburat: o vieață tihnită.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tihnít, -ă adj. Liniștit și mulțămit: vĭață tihnită. – Și ticnit (Mold.) și tignit (Trans.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TICNI vb. IV v. tihni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TICNI vb. IV v. tihni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TICNI vb. IV v. tihni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TICNIT, -Ă adj. v. tihnit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TICNIT, -Ă adj. v. tihnit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TICNIT, -Ă adj. v. tihnit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIHNI, pers. 3 tihnește, vb. IV. Intranz. A se bucura (în liniște) de ceva; a-i cădea bine, a-i prii ceva. [Var.: (pop.) ticni vb. IV] – Din sl. tihnonti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIHNI, pers. 3 tihnește, vb. IV. Intranz. A se bucura (în liniște) de ceva; a-i cădea bine, a-i prii ceva. [Var.: (pop.) ticni vb. IV] – Din sl. tihnonti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ticni v vz tihni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ticnit, ~ă a vz tihnit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tigni2 v vz tihni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tihni vi [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ticni, (reg) tigni, timni, tini / Pzi: 3 ~nește / E: vsl тихнѫти] (Cu pronumele subiect logic în dativ) 1 A avea mulțumire de pe urma unui lucru. 2 A se bucura în liniște de ceva. 3 A-i cădea bine ceva Si: a prii, (reg) a tiposi (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
timni v vz tihni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tini v vz tihni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIGNI vb. IV v. tihni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIGNIT, -Ă adj. v. tihnit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIHNI, pers. 3 tihnește, vb. IV. Intranz. (Și în forma ticni; construit cu subiectul logic în dativ) A-i cădea bine, a-i fi favorabil, folositor, prielnic. V. prii. Mie să-mi dai pace să-mi ticnească hodina! SADOVEANU, O. VII 29. Las’ că-i vede tu ce-am să-i fac lui Mogorogea; de i-a ticni ziua de azi, păcat să-mi fie. CREANGĂ, A. 105. Ce mînc nu-mi tihnește, Ce beau nu-mi priește. TEODORESCU, P. P. 661. ◊ (Cu subiectul gramatical neexprimat) Nu stăm mult. Nu-mi tihnește nici mie. PAS, Z. I 176. Singur la masă nu-mi ticnește. CARAGIALE, O. III 73. – Variante: tigni (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89), ticni vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A TIHNI pers. 3 ~ește intranz. pop. (construit cu dativul) A fi de folos; a prii. Odihna la mare îi ~ește. /<sl. tihnonti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ticnì v. Mold. V. tihni: de i-a ticni ziua de azi CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tihnì v. 1. a avea tihnă; 2. a-i prii. [Slav. TIHNÕTI, a odihni (de unde și varianta Mold. ticnì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ticnésc, V. tihnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ticnít, V. tihnit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tígnă, -neálă, -nésc, V. tihn-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tihnésc v. intr. (vsl. tihnonti, a se odihni, d. tihŭ, liniștit, blînd). A-țĭ tihni, a te simți mulțămit: mĭe nu-mĭ tihnește să mănînc și să nu daŭ și flămînduluĭ care se uĭtă la mine. – Și ticnesc (Mold.): babeĭ nu-ĭ ticnea (VR. 1911, 11, 254) și tignesc (Trans.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tihni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. tihnește, 3 pl. tihnesc, imperf. 3 sg. tihnea; conj. prez. 3 să tihnească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tihni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. tihnește, imperf. 3 sg. tihnea; conj. prez. 3 să tihnească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tihni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tihnesc, 3 sg. tihnește, imperf. 3 sg. tihnea; conj. prez. 3 sg. și pl. tihnească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
(îmi) tihnește.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TIHNIT adj. 1. v. liniștit. 2. v. comod. 3. v. cumpătat. 4. v. calm. 5. liniștit, patriarhal. (Un oraș ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TIHNIT adj. 1. calm, lin, liniștit, netulburat, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (Viață ~.) 2. comod, liniștit, ușor. (Duce un trai ~.) 3. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit. (A avut o tinerețe ~.) 4. calm, domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, potolit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 5. liniștit, patriarhal. (Un oraș ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIHNI vb. a-i prii. (Nu i-a ~ acolo.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TIHNI vb. a-i prii. (Nu i-a ~ acolo.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tihni (-nesc, -it), vb. – 1. A se bucura de odihnă, a sta liniștit. – 2. A se simți bine, a profita de ceva, a-i conveni. – Var. Mold. ticni, Trans. tigni (și var.). Rezultat din confuzia sl. tichnąti „a fi odihnit” cu sl. tekniti „a se simți bine” (Cihac, II, 409). Se conjugă numai la pers. III; cu primul sens, se folosește aproape exclusiv participiul tihnit. – Der. tihnă, s. f. (liniște, odihnă, repaus), postverbal; tihneală, s. f. (pace, liniște); netihnă, s. f. (neliniște).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tihni, (tigni, ticni), vb. intranz. – A trăi în liniște, în pace; viață liniștită, lipsită de griji: „Tăte bune și frumoase ar hi, numai de ne-ar tigni de lumea asta” (Papahagi, 1925: 326). – Din sl. tihnonti „a se odihni” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA) < tihǔ „liniștit, blând” (Scriban).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tihni, (tigni, ticni), vb. intranz. – A trăi în liniște, în pace; viață liniștită, lipsită de griji: „Tăte bune și frumoase ar hi, numai de ne-ar tigni de lumea asta” (Papahagi 1925: 326). – Sl. tichnati „a fi odihnit”, contaminat cu tikniti „a se simți bine” (Cihac cf. DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
tihnit, tihnităadjectiv
- 1. (Despre viața cuiva) Lipsit de griji. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: lin liniștit netulburat
- Era o zi tihnită și leneșă de sărbătoare: sălbătăciuni aripate zburau puține și cu grabă prin văzduh. SADOVEANU, N. P. 205. DLRLC
- Au început din nou viața tihnită de mai înainte. STĂNOIU, C. I. 70. DLRLC
- Mă hotărîi să dorm și eu în fundul ticnit al vizuinii mele. HOGAȘ, M. N. 179. DLRLC
- Cine n-a simțit... nespusa fericire de a visa deștept ceasuri întregi în dulcea și tihnita-i singurătate! VLAHUȚĂ, O. A. 118. DLRLC
- Vorbesc tihnit; spun polojănii de pe cînd umblau ei pribegi, fugari de oaste. MIRONESCU, S. A. 53. DLRLC
- Urechiă-și da silințe tihnit la loc să șadă. MACEDONSKI, O. I 49. DLRLC
-
- Filip, greoi și tihnit, se scormoni, tuși, dădu din cap. REBREANU, R. I 234. DLRLC
- Acest băiat tihnit și atît de gînditor... avea ceva de artist cu figura lui palidă, cu zîmbetul lui trist. VLAHUȚĂ, O. A. 111. DLRLC
-
-
etimologie:
- tihni DEX '09 DEX '98
tihniverb
- 1. A se bucura (în liniște) de ceva; a-i cădea bine, a-i prii ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prii
- Mie să-mi dai pace să-mi ticnească hodina! SADOVEANU, O. VII 29. DLRLC
- Las’ că-i vede tu ce-am să-i fac lui Mogorogea; de i-a ticni ziua de azi, păcat să-mi fie. CREANGĂ, A. 105. DLRLC
- Ce mînc nu-mi tihnește, Ce beau nu-mi priește. TEODORESCU, P. P. 661. DLRLC
- Nu stăm mult. Nu-mi tihnește nici mie. PAS, Z. I 176. DLRLC
- Singur la masă nu-mi ticnește. CARAGIALE, O. III 73. DLRLC
-
etimologie:
- tihnonti DEX '98 DEX '09