2 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIHNIT, -Ă, tihniți, -te, adj. (Despre viața cuiva; adesea adverbial) Liniștit, lipsit de griji. ♦ Pașnic, odihnitor. [Var.: (pop.) ticnit, -ă adj.] – V. tihni.

TIHNIT, -Ă, tihniți, -te, adj. (Despre viața cuiva; adesea adverbial) Liniștit, lipsit de griji. ♦ Pașnic, odihnitor. [Var.: (pop.) ticnit, -ă adj.] – V. tihni.

tihnit, ~ă [At: (a. 1691) GCR î, 292/6 / V: (îvp) ticn~ / Pl: ~iți, ~e / E: tihni] 1-2 a, av (Care este) liniștit Si: calm, pașnic. 3 a Mulțumit. 4 a Plăcut. 5 a (Înv; îlav) Pe ~e În liniște. 6 a (Înv; îal) Pe îndelete.

TIHNIT, -Ă, tihniți, -te, adj. (Și în forma ticnit) Liniștit, netulburat; lin, pașnic. Era o zi tihnită și leneșă de sărbătoare: sălbătăciuni aripate zburau puține și cu grabă prin văzduh. SADOVEANU, N. P. 205. Au început din nou viața tihnită de mai înainte. STĂNOIU, C. I. 70. Mă hotărîi să dorm și eu în fundul ticnit al vizuinii mele. HOGAȘ, M. N. 179. Cine n-a simțit... nespusa fericire de a visa deștept ceasuri întregi în dulcea și tihnita-i singurătate! VLAHUȚĂ, O. A. 118. ◊ (Adverbial) Vorbesc tihnit; spun polojănii de pe cînd umblau ei pribegi, fugari de oaste. MIRONESCU, S. A. 53. Urechiă-și da silințe tihnit la loc să șadă. MACEDONSKI, O. I 49. ♦ (Despre persoane) Calm, potolit. Filip, greoi și tihnit, se scormoni, tuși, dădu din cap. REBREANU, R. I 234. Acest băiat tihnit și atît de gînditor... avea ceva de artist cu figura lui palidă, cu zîmbetul lui trist. VLAHUȚĂ, O. A. 111. – Variante: tignit, -ă (MARIAN, NU. 683, POPESCU, B. III 119), ticnit, -ă adj.

TIHNIT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care este liniștit; netulburat de nimic. ◊ A vorbi ~ a vorbi cu voce domoală. Viață ~tă viață lipsită de griji. /v. a tihni

tihnit a. lin, neturburat: o vieață tihnită.

tihnít, -ă adj. Liniștit și mulțămit: vĭață tihnită. – Și ticnit (Mold.) și tignit (Trans.).

TICNI vb. IV v. tihni.

TICNIT, -Ă adj. v. tihnit.

TIHNI, pers. 3 tihnește, vb. IV. Intranz. A se bucura (în liniște) de ceva; a-i cădea bine, a-i prii ceva. [Var.: (pop.) ticni vb. IV] – Din sl. tihnonti.

TIHNI, pers. 3 tihnește, vb. IV. Intranz. A se bucura (în liniște) de ceva; a-i cădea bine, a-i prii ceva. [Var.: (pop.) ticni vb. IV] – Din sl. tihnonti.

tihni vi [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ticni, (reg) tigni, timni, tini / Pzi: 3 ~nește / E: vsl тихнѫти] (Cu pronumele subiect logic în dativ) 1 A avea mulțumire de pe urma unui lucru. 2 A se bucura în liniște de ceva. 3 A-i cădea bine ceva Si: a prii, (reg) a tiposi (5).

TIHNI, pers. 3 tihnește, vb. IV. Intranz. (Și în forma ticni; construit cu subiectul logic în dativ) A-i cădea bine, a-i fi favorabil, folositor, prielnic. V. prii. Mie să-mi dai pace să-mi ticnească hodina! SADOVEANU, O. VII 29. Las’ că-i vede tu ce-am să-i fac lui Mogorogea; de i-a ticni ziua de azi, păcat să-mi fie. CREANGĂ, A. 105. Ce mînc nu-mi tihnește, Ce beau nu-mi priește. TEODORESCU, P. P. 661. ◊ (Cu subiectul gramatical neexprimat) Nu stăm mult. Nu-mi tihnește nici mie. PAS, Z. I 176. Singur la masă nu-mi ticnește. CARAGIALE, O. III 73. – Variante: tigni (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89), ticni vb. IV.

A TIHNI pers. 3 ~ește intranz. pop. (construit cu dativul) A fi de folos; a prii. Odihna la mare îi ~ește. /<sl. tihnonti

ticnì v. Mold. V. tihni: de i-a ticni ziua de azi CR.

tihnì v. 1. a avea tihnă; 2. a-i prii. [Slav. TIHNÕTI, a odihni (de unde și varianta Mold. ticnì].

tígnă, -neálă, -nésc, V. tihn-.

tihnésc v. intr. (vsl. tihnonti, a se odihni, d. tihŭ, liniștit, blînd). A-țĭ tihni, a te simți mulțămit: mĭe nu-mĭ tihnește să mănînc și să nu daŭ și flămînduluĭ care se uĭtă la mine. – Și ticnesc (Mold.): babeĭ nu-ĭ ticnea (VR. 1911, 11, 254) și tignesc (Trans.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tihni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. tihnește, 3 pl. tihnesc, imperf. 3 sg. tihnea; conj. prez. 3 să tihnească

tihni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. tihnește, imperf. 3 sg. tihnea; conj. prez. 3 să tihnească

tihni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tihnesc, 3 sg. tihnește, imperf. 3 sg. tihnea; conj. prez. 3 sg. și pl. tihnească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIHNIT adj. 1. v. liniștit. 2. v. comod. 3. v. cumpătat. 4. v. calm. 5. liniștit, patriarhal. (Un oraș ~.)

TIHNIT adj. 1. calm, lin, liniștit, netulburat, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (Viață ~.) 2. comod, liniștit, ușor. (Duce un trai ~.) 3. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit. (A avut o tinerețe ~.) 4. calm, domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, potolit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 5. liniștit, patriarhal. (Un oraș ~.)

TIHNI vb. a-i prii. (Nu i-a ~ acolo.)

TIHNI vb. a-i prii. (Nu i-a ~ acolo.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tihni (-nesc, -it), vb.1. A se bucura de odihnă, a sta liniștit. – 2. A se simți bine, a profita de ceva, a-i conveni. – Var. Mold. ticni, Trans. tigni (și var.). Rezultat din confuzia sl. tichnąti „a fi odihnit” cu sl. tekniti „a se simți bine” (Cihac, II, 409). Se conjugă numai la pers. III; cu primul sens, se folosește aproape exclusiv participiul tihnit.Der. tihnă, s. f. (liniște, odihnă, repaus), postverbal; tihneală, s. f. (pace, liniște); netihnă, s. f. (neliniște).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tihni, (tigni, ticni), vb. intranz. – A trăi în liniște, în pace; viață liniștită, lipsită de griji: „Tăte bune și frumoase ar hi, numai de ne-ar tigni de lumea asta” (Papahagi, 1925: 326). – Din sl. tihnonti „a se odihni” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA) < tihǔ „liniștit, blând” (Scriban).

tihni, (tigni, ticni), vb. intranz. – A trăi în liniște, în pace; viață liniștită, lipsită de griji: „Tăte bune și frumoase ar hi, numai de ne-ar tigni de lumea asta” (Papahagi 1925: 326). – Sl. tichnati „a fi odihnit”, contaminat cu tikniti „a se simți bine” (Cihac cf. DER).

Intrare: tihnit
tihnit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tihnit
  • tihnitul
  • tihnitu‑
  • tihni
  • tihnita
plural
  • tihniți
  • tihniții
  • tihnite
  • tihnitele
genitiv-dativ singular
  • tihnit
  • tihnitului
  • tihnite
  • tihnitei
plural
  • tihniți
  • tihniților
  • tihnite
  • tihnitelor
vocativ singular
plural
ticnit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticnit
  • ticnitul
  • ticnitu‑
  • ticni
  • ticnita
plural
  • ticniți
  • ticniții
  • ticnite
  • ticnitele
genitiv-dativ singular
  • ticnit
  • ticnitului
  • ticnite
  • ticnitei
plural
  • ticniți
  • ticniților
  • ticnite
  • ticnitelor
vocativ singular
plural
tignit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tignit
  • tignitul
  • tigni
  • tignita
plural
  • tigniți
  • tigniții
  • tignite
  • tignitele
genitiv-dativ singular
  • tignit
  • tignitului
  • tignite
  • tignitei
plural
  • tigniți
  • tigniților
  • tignite
  • tignitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tihni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tihni
  • tihnire
  • tihnit
  • tihnitu‑
  • tihnind
  • tihnindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • tihnește
(să)
  • tihnească
  • tihnea
  • tihni
  • tihnise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • tihnesc
(să)
  • tihnească
  • tihneau
  • tihni
  • tihniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ticni
  • ticnire
  • ticnit
  • ticnitu‑
  • ticnind
  • ticnindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • ticnește
(să)
  • ticnească
  • ticnea
  • ticni
  • ticnise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • ticnesc
(să)
  • ticnească
  • ticneau
  • ticni
  • ticniseră
timni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tigni
  • tignire
  • tignit
  • tignitu‑
  • tignind
  • tignindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • tignește
(să)
  • tignească
  • tignea
  • tigni
  • tignise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • tignesc
(să)
  • tignească
  • tigneau
  • tigni
  • tigniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tihnit, tihniadjectiv

  • 1. adesea adverbial (Despre viața cuiva) Lipsit de griji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era o zi tihnită și leneșă de sărbătoare: sălbătăciuni aripate zburau puține și cu grabă prin văzduh. SADOVEANU, N. P. 205. DLRLC
    • format_quote Au început din nou viața tihnită de mai înainte. STĂNOIU, C. I. 70. DLRLC
    • format_quote Mă hotărîi să dorm și eu în fundul ticnit al vizuinii mele. HOGAȘ, M. N. 179. DLRLC
    • format_quote Cine n-a simțit... nespusa fericire de a visa deștept ceasuri întregi în dulcea și tihnita-i singurătate! VLAHUȚĂ, O. A. 118. DLRLC
    • format_quote Vorbesc tihnit; spun polojănii de pe cînd umblau ei pribegi, fugari de oaste. MIRONESCU, S. A. 53. DLRLC
    • format_quote Urechiă-și da silințe tihnit la loc să șadă. MACEDONSKI, O. I 49. DLRLC
    • 1.1. Odihnitor, pașnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Despre persoane DLRLC
      • format_quote Filip, greoi și tihnit, se scormoni, tuși, dădu din cap. REBREANU, R. I 234. DLRLC
      • format_quote Acest băiat tihnit și atît de gînditor... avea ceva de artist cu figura lui palidă, cu zîmbetul lui trist. VLAHUȚĂ, O. A. 111. DLRLC
etimologie:
  • vezi tihni DEX '09 DEX '98

tihniverb

  • 1. A se bucura (în liniște) de ceva; a-i cădea bine, a-i prii ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prii
    • format_quote Mie să-mi dai pace să-mi ticnească hodina! SADOVEANU, O. VII 29. DLRLC
    • format_quote Las’ că-i vede tu ce-am să-i fac lui Mogorogea; de i-a ticni ziua de azi, păcat să-mi fie. CREANGĂ, A. 105. DLRLC
    • format_quote Ce mînc nu-mi tihnește, Ce beau nu-mi priește. TEODORESCU, P. P. 661. DLRLC
    • format_quote Nu stăm mult. Nu-mi tihnește nici mie. PAS, Z. I 176. DLRLC
    • format_quote Singur la masă nu-mi ticnește. CARAGIALE, O. III 73. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.