2 intrări
27 de definiții
- explicative DEX (19)
- ortografice DOOM (2)
- argou (1)
- sinonime (4)
- arhaisme și regionalisme (1)
Explicative DEX
TICNIT, -Ă adj. v. tihnit.
TICNIT, -Ă adj. v. tihnit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TICNIT, -Ă adj. v. tihnit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIHNIT, -Ă, tihniți, -te, adj. (Despre viața cuiva; adesea adverbial) Liniștit, lipsit de griji. ♦ Pașnic, odihnitor. [Var.: (pop.) ticnit, -ă adj.] – V. tihni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIHNIT, -Ă, tihniți, -te, adj. (Despre viața cuiva; adesea adverbial) Liniștit, lipsit de griji. ♦ Pașnic, odihnitor. [Var.: (pop.) ticnit, -ă adj.] – V. tihni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ȚICNIT, -Ă, țicniți, -te, adj. 1. (Fam.) Smintit, zăpăcit, țăcănit, nebun. 2. (Rar; despre obiecte) Plesnit2, crăpat. – V. țicni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚICNIT, -Ă, țicniți, -te, adj. 1. (Fam.) Smintit, zăpăcit, țăcănit, nebun. 2. (Rar; despre obiecte) Plesnit2, crăpat. – V. țicni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ticnit, ~ă a vz tihnit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tihnit, ~ă [At: (a. 1691) GCR î, 292/6 / V: (îvp) ticn~ / Pl: ~iți, ~e / E: tihni] 1-2 a, av (Care este) liniștit Si: calm, pașnic. 3 a Mulțumit. 4 a Plăcut. 5 a (Înv; îlav) Pe ~e În liniște. 6 a (Înv; îal) Pe îndelete.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țăcnit, ~ă a vz țicnit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țicnit2, ~ă a [At: BARCIANU / V: țign~, țăc~ / Pl: ~iți, ~e / E: țicni] 1 (Rar; d. obiecte) Plesnit2. 2 (Reg; determinat prin „la piept”) Atins de tuberculoză. 3 (Fam; d. persoane; uneori determinat prin „de cap” sau „la cap”) Care și-a pierdut puterea de judecată Si: scrântit, smintit2, (fam) țăcănit2 (5), nebun. 4 (Reg; d. persoane) Care s-a îmbătat puțin.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țignit, ~ă a vz țicnit2 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚICNIT, ❍ȚÎCNIT adj. F Cam smintit, căruia-i lipsește o doagă: ești tu nițel cam țicnit, adică ce nițel? ești bine de tot, de mult ți-ai pierdut sărita (CAR.); se credea că Pană Trăsnea e cam țîcnit (BR.-VN.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
❍ȚÎCNIT 👉 ȚICNIT.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
TIGNIT, -Ă adj. v. tihnit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIHNIT, -Ă, tihniți, -te, adj. (Și în forma ticnit) Liniștit, netulburat; lin, pașnic. Era o zi tihnită și leneșă de sărbătoare: sălbătăciuni aripate zburau puține și cu grabă prin văzduh. SADOVEANU, N. P. 205. Au început din nou viața tihnită de mai înainte. STĂNOIU, C. I. 70. Mă hotărîi să dorm și eu în fundul ticnit al vizuinii mele. HOGAȘ, M. N. 179. Cine n-a simțit... nespusa fericire de a visa deștept ceasuri întregi în dulcea și tihnita-i singurătate! VLAHUȚĂ, O. A. 118. ◊ (Adverbial) Vorbesc tihnit; spun polojănii de pe cînd umblau ei pribegi, fugari de oaste. MIRONESCU, S. A. 53. Urechiă-și da silințe tihnit la loc să șadă. MACEDONSKI, O. I 49. ♦ (Despre persoane) Calm, potolit. Filip, greoi și tihnit, se scormoni, tuși, dădu din cap. REBREANU, R. I 234. Acest băiat tihnit și atît de gînditor... avea ceva de artist cu figura lui palidă, cu zîmbetul lui trist. VLAHUȚĂ, O. A. 111. – Variante: tignit, -ă (MARIAN, NU. 683, POPESCU, B. III 119), ticnit, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚICNIT, -Ă, țicniți, -te, adj. (Familiar) 1. Smintit, zăpăcit, trăsnit, nebun. Am rămas cu gura căscată... Ce dracu e cu Miai? E țicnit? PREDA, Î. 105. Numai pacat de băiet, că parcă-i oleacă cam țicnit. MIRONESCU, S. A. 140. Ești tu nițel cam țicnit... adică, ce nițel? ești bine de tot; de mult ți-ai pierdut sărita. CARAGIALE, O. I 257. 2. (Despre obiecte) Plesnit, crăpat, ciocnit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIHNIT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care este liniștit; netulburat de nimic. ◊ A vorbi ~ a vorbi cu voce domoală. Viață ~tă viață lipsită de griji. /v. a tihni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tihnit a. lin, neturburat: o vieață tihnită.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țicnit a. fam. cui îi lipsește o doagă: e cam țicnit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ticnít, V. tihnit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tihnít, -ă adj. Liniștit și mulțămit: vĭață tihnită. – Și ticnit (Mold.) și tignit (Trans.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țicnít, -ă adj. Crăpat puțin: un pahar țicnit. Fig. Picnit de boală, atins puțin, nu întreg: țicnit la cap (saŭ numaĭ: țicnit), cam nebun. Țicnit la piept, cu început de oftică. – Pe la Abrud țîgnit, rănit puțin de șa. V. săgnit, săgnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
țicnit
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
țicnit.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Argou
țicnit, -ă, țicniți, -te adj. smintit, nebun
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
TIHNIT adj. 1. v. liniștit. 2. v. comod. 3. v. cumpătat. 4. v. calm. 5. liniștit, patriarhal. (Un oraș ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚICNIT adj., s. 1. adj., s. v. nebun. 2. adj. v. smintit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TIHNIT adj. 1. calm, lin, liniștit, netulburat, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (Viață ~.) 2. comod, liniștit, ușor. (Duce un trai ~.) 3. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit. (A avut o tinerețe ~.) 4. calm, domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, potolit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 5. liniștit, patriarhal. (Un oraș ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚICNIT adj., s. 1. adj., s. (MED.) alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, (livr. și peior.) sonat, (pop. și fam.) apucat, candriu, căpiat, deșucheat, strecheat, (înv. și reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînd, (Ban.) pălăurat, (Olt. și Munt.) primit, (Mold.) zăluzit, zărghit, (fig.) săltat, sărit, scrîntit, țăcănit. (O persoană ~.) 2. adj. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, pălăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
tihnít, -ă, tihniți, -te, adj. Lipsit de griji. – Din tihni.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
tihnit, tihnităadjectiv
- 1. (Despre viața cuiva) Lipsit de griji. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: lin liniștit netulburat
- Era o zi tihnită și leneșă de sărbătoare: sălbătăciuni aripate zburau puține și cu grabă prin văzduh. SADOVEANU, N. P. 205. DLRLC
- Au început din nou viața tihnită de mai înainte. STĂNOIU, C. I. 70. DLRLC
- Mă hotărîi să dorm și eu în fundul ticnit al vizuinii mele. HOGAȘ, M. N. 179. DLRLC
- Cine n-a simțit... nespusa fericire de a visa deștept ceasuri întregi în dulcea și tihnita-i singurătate! VLAHUȚĂ, O. A. 118. DLRLC
- Vorbesc tihnit; spun polojănii de pe cînd umblau ei pribegi, fugari de oaste. MIRONESCU, S. A. 53. DLRLC
- Urechiă-și da silințe tihnit la loc să șadă. MACEDONSKI, O. I 49. DLRLC
-
- Filip, greoi și tihnit, se scormoni, tuși, dădu din cap. REBREANU, R. I 234. DLRLC
- Acest băiat tihnit și atît de gînditor... avea ceva de artist cu figura lui palidă, cu zîmbetul lui trist. VLAHUȚĂ, O. A. 111. DLRLC
-
-
etimologie:
- tihni DEX '09 DEX '98
țicnit, țicnităadjectiv
-
- Am rămas cu gura căscată... Ce dracu e cu Miai? E țicnit? PREDA, Î. 105. DLRLC
- Numai pacat de băiet, că parcă-i oleacă cam țicnit. MIRONESCU, S. A. 140. DLRLC
- Ești tu nițel cam țicnit... adică, ce nițel? ești bine de tot; de mult ți-ai pierdut sărita. CARAGIALE, O. I 257. DLRLC
-
-
etimologie:
- țicni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.