9 intrări
53 de definiții

Explicative DEX

TIC-TAC, (2) tic-tacuri, s. n., interj. 1. Interj. Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc.; tic1. 2. S. n. Zgomot regulat și monoton. Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac. germ. Ticktack.

ȚICĂ, țică, s. m. (Fam.) Termen de adresare pentru un copil. – Din [băie]țică.

tic-tac sn, i [At: POLIZU / V: (reg) tica-~, tica-taca, ~-toc / S și: tictac / E: fo cf fr tic-tac, ger Tick-tack] 1-4 Tic1 (1-4). 5-6 (Cuvânt care) redă loviturile ritmice într-un corp tare etc.

tica-tac sn, i vz tic-tac

tica-taca sn, i vz tic-tac

tică1 sf [At: CHEST. V, 157/66 / Pl: ? / E: tic1] (Reg) Clopot care se pune la gâtul oilor.

țăgă i vz țigă1

țâc3 i vz țigă1

țâc2 i, sn vz țic1

țâcă1 sf vz țic1

țâcă3 sf vz țică2

țe2[1] i vz țigă1

  1. În original, probabil incorect: țc. — cata

țic2 sms vz țică4

țic1 [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (3-11) țică (Pl: țici) sf, (2-9) țâc i, sn, țâcă (Pl: țâci) sf, (2) țig i / Pl: ~uri / E: fo] 1 i Cuvânt care redă zgomotul produs prin ciocnirea a două obiecte (de lemn, de metal etc.). 2 i (Rep) Cuvânt care redă strigătul specific al unor păsări. 3 sn (Reg; șîcs de-a ~ul, de-a mingea-n ~) Joc cu mingea între patru, șase sau opt jucători, în care cel aflat „la bătaie” lovește mingea cu un băț, încercând să o trimită cât mai departe de cel aflat „la prindere”, pentru a avea timp să pună piciorul într-o gropiță făcută în pământ Si: (reg) de-a ciocota. 4 sn (Reg) Lovirea mingii cu bățul la țic (3). 5 sn (Reg) Lovirea prin încrucișare, a bețelor la țic (3). 6 sn (Reg; d. jucătorii „de la bătaie”; îe) A da (sau a bate) ~ (sau ~ul, ~ă, ~a) A-și lovi bețele unul de altul prin încrucișare. 7 sn (Reg; îf țâc) Băț scurt, ascuțit la un capăt, folosit la țic (3). 8 sn (Reg; îaf) Minge. 9 sn (Reg; îaf) Țurcă1 (1). 10 sf (Orn; Trs; îf țâcă) Ciocănitoare (Dryobates maior). 11 sf (Orn; reg; îaf) Bibilică (Numida meleagris).

țica i vz țigă1

țică4 sms [At: CREANGĂ, P. 147 / V: țic / E: ns cf țic3] (Mol; fam) Termen cu care cineva se adresează unui copil Si: (reg) cică1.

țică2 sfs [At: CADE / V: țâcă / E: ns cf ciucă „fel de a fi”] 1 (Olt; Ban) Neam, viță. 2 (Olt; Ban; adesea determinat prin „rea”) Soi. 3 (Ban) Fiere.

țică1 i vz țigă1

țică3 sf vz țic1

țiga i vz țigă1

țigă1 i [At: CHEST. V, 77/25 / V: țăgă, țâc, țe, țica, țică, țiga, țighe, țighi, țogă / E: ger Ziege „capră”] (Reg; are, în combinație cu prima parte a cuvântului sau cu alte interjecții) Strigăt cu care: 1 Se mână caprele și oile. 2 Se cheamă caprele și oile. 3 Se alungă caprele și oile.

țighe i vz țigă1

țighi i vz țigă1

țogă i vz țigă1

❍ȚIC sbst. Mold. Un fel de joc cu mingea. (PAMF.)

❍ȚICĂ sbst. Mold. Băiețașule, piciule: pe semne te mănîncă spinarea, cum văd eu, măi ~! (CRG.).

❍ȚÎCĂ1 sf. Olten. Neam, soiu: se cunoaște că e țîca noastră (CONV.); e o ~ a dracului de om (CIAUȘ.).

❍ȚÎCĂ2 sf. Ban. 🐦 = GHIONOAIE-PESTRIȚĂ.

TIC-TAC interj. Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc.; tic1. ◊ (Substantivat, n.) Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

ȚICĂ s. m. (Fam.) Termen de adresare pentru un copil. – Din [băie]țică.

TIC-TAC interj. Onomatopee care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. ◊ (Substantivat) Tictacul ceasornicului de mînă îi sună deodată... în ureche. C. PETRESCU, Î. II 159. Își leagănă-n perete tic-tacul vechiul ornic, Se-ntunecă chilia și iar se luminează, Și-aleargă fusul spornic. IOSIF, V. 42. Liniștea era desăvîrșită. Nu se auzea decît tictacul unui ceasornic de pe masă. D. ZAMFIRESCU, R. 176. – Scris și: tictac. – Variantă: tica-tac (COȘBUC, P. I 301) interj.

TICA-TAC interj. v. tic-tac.

ȚICĂ s. m. (Numai la vocativ) Termen familiar cu care te adresezi unui copil; băiețașule, mititelule. Apoi bine că știu a cui ești, măi țică. CREANGĂ, A. 58.

TIC-TAC interj. Cuvînt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. ♦ (s.n.) Tic-tacul ceasornicului. [< fr. tic-tac, germ. Ticktack].

TIC-TAC interj. și s. n. cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. (< fr. tic -tac, germ. Ticktack)

ȚICĂ m. fam. (termen de adresare a unei persoane în etate către un băiat). /Din [băie]țică

tica-taca int. încet-încet (CAR.). [V. tic-tac].

țic (de-a țicul) n. Mold. un joc cu mingea între patru băieți cu un băț încovoiat. [Cf. serb. ȚIK, detunătură].

țică m. fam. piciu, băiat: de unde ești tu, măi țică? CR. [Scurtat din băiețicâ].

țîc n., pl. urĭ. Un joc copilăresc asemenea cu poarca (V. bobă). Epitet de dragoste întrebuințat la vocativ și adresat unuĭ copil: măĭ țîcule!

Ortografice DOOM

tic-tac1 interj.

!țică (fam.) s. m., g.-d. art. lui țică

tic-tac1 interj.

țică (fam.) s. m., pl. țică

tic-tac interj.

țică s. m. invar.

Etimologice

țică s. m. – Persoană mică; expresie de alintare pentru un copil. – Var. țîc(ă). Creație expresivă, cf. it. cicca „chiștoc” (Battisti, II, 925), luc. cicco „mic”, sp. chico. Este greșită părerea lui Tiktin, care crede că ar fi o reducere a lui puțică, cf. puță. Dubletul lui țic, s. n. (un anumit joc cu mingea). În Mold.

Enciclopedice

Tică v. Dimitrie III 2 d.

Sinonime

ȚICĂ s. v. băiețaș, băiețel, copilaș.

țică s. v. BĂIEȚAȘ. BĂIEȚEL. COPILAȘ.

Arhaisme și regionalisme

țic s.n. (reg.) 1. nume de jocuri de copii. 2. ciocănitoare. 3. bibilică. 4. cantitate, măsură, fărâmă mică. 5. vârf, ridicătură, deal.

țică2 s.f. (reg.) neam, viță, soi, fel, țicanie.

Intrare: tica
tica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tic-tac (interj.)
tic-tac2 (interj.) interjecție
compus
Surse flexiune: DOR
  • tic-tac
tica-tac interjecție
compus
  • tica-tac
tictac interjecție
interjecție (I10)
  • tictac
tica-taca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Tică
Tică nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tică
Intrare: tică
tică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țic (joc)
țic2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țic
  • țicul
plural
  • țicuri
  • țicurile
genitiv-dativ singular
  • țic
  • țicului
plural
  • țicuri
  • țicurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâcă
  • țâca
plural
  • țâci
  • țâcile
genitiv-dativ singular
  • țâci
  • țâcii
plural
  • țâci
  • țâcilor
vocativ singular —
plural —
țâc2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâc
  • țâcul
plural
  • țâcuri
  • țâcurile
genitiv-dativ singular
  • țâc
  • țâcului
plural
  • țâcuri
  • țâcurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țică
  • țica
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țici
  • țicii
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: țică (neam)
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țică
  • țica
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țici
  • țicii
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâcă
  • țâca
plural
  • țâci
  • țâcile
genitiv-dativ singular
  • țâci
  • țâcii
plural
  • țâci
  • țâcilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țică (persoană)
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țică
—
plural
  • țică
—
genitiv-dativ singular — —
plural — —
vocativ singular —
plural —
țic3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țic
  • țicul
plural
  • țici
  • țicii
genitiv-dativ singular
  • țic
  • țicului
plural
  • țici
  • țicilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țigă
țigă1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • țigă
țiga interjecție
interjecție (I10)
  • țiga
țighe interjecție
interjecție (I10)
  • țighe
țighi interjecție
interjecție (I10)
  • țighi
țâc1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • țâc
țăgă interjecție
interjecție (I10)
  • țăgă
țogă interjecție
interjecție (I10)
  • țogă
interjecție (I10)
  • țe
țica interjecție
interjecție (I10)
  • țica
țică2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țică
Intrare: țîcă
țîcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tic-tacinterjecție

  • 1. Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc.; tic. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: tic
etimologie:

țicăsubstantiv feminin

regional
  • 1. Neam, viță. MDA2
  • 2. (Adesea determinat prin „rea”) Soi. MDA2
    sinonime: soi
  • 3. Fiere. MDA2
    sinonime: fiere
etimologie:

țică, țicăsubstantiv masculin invariabil

  • 1. familiar Termen de adresare pentru un copil. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Apoi bine că știu a cui ești, măi țică. CREANGĂ, A. 58. DLRLC
    • format_quote Pe semne te mănîncă spinarea, cum văd eu, măi țică! (CRG.) CADE
etimologie:
  • [băie]țică DEX '09 DEX '98 NODEX

țic, țicurisubstantiv neutru

regional
  • 1. (în) sintagmă (De-a țicul, de-a mingea-n țic) Joc cu mingea între patru, șase sau opt jucători, în care cel aflat „la bătaie” lovește mingea cu un băț, încercând să o trimită cât mai departe de cel aflat „la prindere”, pentru a avea timp să pună piciorul într-o gropiță făcută în pământ. MDA2
  • 2. Lovirea mingii cu bățul la țic. MDA2
  • 3. Lovirea prin încrucișare, a bețelor la țic. MDA2
    • chat_bubble expresie (Despre jucătorii „de la bătaie”) A da (sau a bate) țic (sau țicul, țică, țica) = a-și lovi bețele unul de altul prin încrucișare. MDA2
  • 4. (În forma țâc) Băț scurt, ascuțit la un capăt, folosit la țic. MDA2
  • 5. (În forma țâc) Minge. MDA2
    sinonime: minge
  • 6. (În forma țâc) Țurcă. MDA2
    sinonime: țurcă
etimologie:

țigăinterjecție

  • 1. regional adesea repetat (În combinație cu prima parte a cuvântului sau cu alte interjecții) Strigăt cu care: MDA2
    • 1.1. Se mână caprele și oile. MDA2
    • 1.2. Se cheamă caprele și oile. MDA2
    • 1.3. Se alungă caprele și oile. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic

Exemple de pronunție a termenului „tica” (17 clipuri)
Clipul 1 / 17