2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ticăloșit, ~ă a [At: PANN, P. V. III, 97/8 / Pl: ~iți, ~e / E: ticăloși] 1 (Îrg; d. oameni) Care a ajuns într-o stare materială vrednică de milă Si: nenorocit, sărăcit, (pop) păcătoșit. 2 (Îrg; d. obiecte) Ticălos (5). 3 (Îvr; d. oameni) Ticălos (13).

TICĂLOȘÍT, -Ă, ticăloșiți, -te, adj. Aflat în stare jalnică; mizerabil, netrebnic. Cînd văzură Că de loc nu mai putură A umbla și a mișca, Cunoscură că-s greșite Și de tot ticăloșite, De nu i se vor pleca. PANN, P. V. III 97.

TICĂLOȘÍ, ticăloșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A decădea sau a face să decadă din punct de vedere moral sau material. – Din ticălos.

TICĂLOȘÍ, ticăloșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A decădea sau a face să decadă din punct de vedere moral sau material. – Din ticălos.

ticăloși [At: ANTIM, P. 31 / Pzi: esc / E: ticălos] 1-2 vtr (Îrg) A face să ajungă (sau a ajunge) într-o stare materială vrednică de milă Si: a (se) nenoroci, a sărăci. 3 vr (Îrg; d. limbă, neam etc.) A se degrada (12). 4 vr (înv) A se umili. 5 vt (Îvr) A deplânge (2). 6 vr (Îvr) A se văita. 7 vr (Reg) A pierde din puteri (din cauza bătrâneții) Si: a slăbi, a se șubrezi. 8 vr (Reg; fig) A pierde din dârzenie. 9-10 vtr A face să devină (sau a deveni) josnic Si: a decădea, (îvr) a (se) netrebnici.

TICĂLOȘÍ, ticăloșesc, vb. IV. Refl. 1. A decădea, a deveni un netrebnic. Acu s-au ticăloșit și boierii și domnul. SADOVEANU, O. I 42. ◊ Tranz. fact. Eu nu cred că omul e un animal ticălos. Cred că burghezia l-a ticăloșit. BARANGA, I. 194. În satele pe care le-au părăsit, zăceau frații lor în întuneric. Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. VI 462. 2. (Astăzi rar) A cădea în mizerie, a ajunge într-o stare nenorocită, vrednică de plîns; a se nenoroci. Să n-ajung... Să pierz vrun ochi ori vro mînă și să mă ticăloșesc. PANN, la TDRG. 3. (Învechit) A-și exprima compătimirea pentru sine însuși; a se plînge. (Cu pronunțare regională) Adeseori se ticăloșaște pe sîneși cum că abia își cîștigă pînea. GORJAN, H. II 4.

A SE TICĂLOȘÍ mă ~ésc intranz. A deveni ticălos; a ajunge la degradare morală totală. /Din ticălos

A TICĂLOȘÍ ~ésc tranz. A face să se ticăloșească. /Din ticălos

ticăloșì v. a cădea în mizerie: sărac ticăloșit PANN.

ticăloșésc v. tr. Fac ticălos: beția l-a ticăloșit. V. refl. Te-aĭ ticăloșit!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ticăloșí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticăloșésc, imperf. 3 sg. ticăloșeá; conj. prez. 3 să ticăloșeáscă

ticăloșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticăloșésc, imperf. 3 sg. ticăloșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ticăloșeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TICĂLOȘÍ vb. v. debilita, distruge, nenoroci, prăpădi, slăbănogi, slăbi, șubrezi.

ticăloși vb. v. DEBILITA. DISTRUGE. NENOROCI. PRĂPĂDI. SLĂBĂNOGI. SLĂBI. ȘUBREZI.

Intrare: ticăloșit
ticăloșit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticăloșit
  • ticăloșitul
  • ticăloșitu‑
  • ticăloși
  • ticăloșita
plural
  • ticăloșiți
  • ticăloșiții
  • ticăloșite
  • ticăloșitele
genitiv-dativ singular
  • ticăloșit
  • ticăloșitului
  • ticăloșite
  • ticăloșitei
plural
  • ticăloșiți
  • ticăloșiților
  • ticăloșite
  • ticăloșitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ticăloși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ticăloși
  • ticăloșire
  • ticăloșit
  • ticăloșitu‑
  • ticăloșind
  • ticăloșindu‑
singular plural
  • ticăloșește
  • ticăloșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ticăloșesc
(să)
  • ticăloșesc
  • ticăloșeam
  • ticăloșii
  • ticăloșisem
a II-a (tu)
  • ticăloșești
(să)
  • ticăloșești
  • ticăloșeai
  • ticăloșiși
  • ticăloșiseși
a III-a (el, ea)
  • ticăloșește
(să)
  • ticăloșească
  • ticăloșea
  • ticăloși
  • ticăloșise
plural I (noi)
  • ticăloșim
(să)
  • ticăloșim
  • ticăloșeam
  • ticăloșirăm
  • ticăloșiserăm
  • ticăloșisem
a II-a (voi)
  • ticăloșiți
(să)
  • ticăloșiți
  • ticăloșeați
  • ticăloșirăți
  • ticăloșiserăți
  • ticăloșiseți
a III-a (ei, ele)
  • ticăloșesc
(să)
  • ticăloșească
  • ticăloșeau
  • ticăloși
  • ticăloșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ticăloșit

  • 1. Aflat în stare jalnică.
    exemple
    • Cînd văzură Că de loc nu mai putură A umbla și a mișca, Cunoscură că-s greșite Și de tot ticăloșite, De nu i se vor pleca. PANN, P. V. III 97.
      surse: DLRLC

etimologie:

ticăloși

  • 1. A decădea sau a face să decadă din punct de vedere moral sau material.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: decădea attach_file 3 exemple
    exemple
    • Acu s-au ticăloșit și boierii și domnul. SADOVEANU, O. I 42.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Eu nu cred că omul e un animal ticălos. Cred că burghezia l-a ticăloșit. BARANGA, I. 194.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv În satele pe care le-au părăsit, zăceau frații lor în întuneric. Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. VI 462.
      surse: DLRLC
  • 2. rar A cădea în mizerie, a ajunge într-o stare nenorocită, vrednică de plâns; a se nenoroci.
    exemple
    • Să n-ajung... Să pierz vrun ochi ori vro mînă și să mă ticăloșesc. PANN, la TDRG.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit A-și exprima compătimirea pentru sine însuși; a se plânge.
    surse: DLRLC sinonime: plânge attach_file un exemplu
    exemple
    • cu pronunțare regională Adeseori se ticăloșaște pe sîneși cum că abia își cîștigă pînea. GORJAN, H. II 4.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ticălos
    surse: DEX '98 DEX '09