2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TICĂLOȘÉȘTE adv. (Înv.) În mod josnic, mârșav. – Ticălos + suf. -ește.

ticăloșește av [At: BIBLIA (1688), 177V25 / E: ticălos + -ește] 1 (Înv) În mod jalnic Si: mizerabil. 2 (Rar) În mod josnic Si: mârșav, (înv) ticăițește (2).

TICĂLOȘEȘTE adv. (Rar) În mod josnic, mârșav. – Ticălos + suf. -ește.

TICĂLOȘÉȘTE adv. (Rar) În mod josnic, nelegiuit. S-o omori! S-o otrăvești ticăloșește într-un unghi al casei sale! NEGRUZZI, S. III 482.

ticăloșéște adv. Ca ticălosu.

TICĂLOȘÍ, ticăloșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A decădea sau a face să decadă din punct de vedere moral sau material. – Din ticălos.

TICĂLOȘÍ, ticăloșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A decădea sau a face să decadă din punct de vedere moral sau material. – Din ticălos.

ticăloși [At: ANTIM, P. 31 / Pzi: esc / E: ticălos] 1-2 vtr (Îrg) A face să ajungă (sau a ajunge) într-o stare materială vrednică de milă Si: a (se) nenoroci, a sărăci. 3 vr (Îrg; d. limbă, neam etc.) A se degrada (12). 4 vr (înv) A se umili. 5 vt (Îvr) A deplânge (2). 6 vr (Îvr) A se văita. 7 vr (Reg) A pierde din puteri (din cauza bătrâneții) Si: a slăbi, a se șubrezi. 8 vr (Reg; fig) A pierde din dârzenie. 9-10 vtr A face să devină (sau a deveni) josnic Si: a decădea, (îvr) a (se) netrebnici.

TICĂLOȘÍ, ticăloșesc, vb. IV. Refl. 1. A decădea, a deveni un netrebnic. Acu s-au ticăloșit și boierii și domnul. SADOVEANU, O. I 42. ◊ Tranz. fact. Eu nu cred că omul e un animal ticălos. Cred că burghezia l-a ticăloșit. BARANGA, I. 194. În satele pe care le-au părăsit, zăceau frații lor în întuneric. Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. VI 462. 2. (Astăzi rar) A cădea în mizerie, a ajunge într-o stare nenorocită, vrednică de plîns; a se nenoroci. Să n-ajung... Să pierz vrun ochi ori vro mînă și să mă ticăloșesc. PANN, la TDRG. 3. (Învechit) A-și exprima compătimirea pentru sine însuși; a se plînge. (Cu pronunțare regională) Adeseori se ticăloșaște pe sîneși cum că abia își cîștigă pînea. GORJAN, H. II 4.

A SE TICĂLOȘÍ mă ~ésc intranz. A deveni ticălos; a ajunge la degradare morală totală. /Din ticălos

A TICĂLOȘÍ ~ésc tranz. A face să se ticăloșească. /Din ticălos

ticăloșì v. a cădea în mizerie: sărac ticăloșit PANN.

ticăloșésc v. tr. Fac ticălos: beția l-a ticăloșit. V. refl. Te-aĭ ticăloșit!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ticăloșéște (înv.) adv.

ticăloșí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticăloșésc, imperf. 3 sg. ticăloșeá; conj. prez. 3 să ticăloșeáscă

ticăloșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticăloșésc, imperf. 3 sg. ticăloșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ticăloșeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TICĂLOȘÉȘTE adv. v. mișelește.

TICĂLOȘEȘTE adv. mișelește, netrebnic, (livr.) infam. (S-a purtat ~.)

TICĂLOȘÍ vb. v. debilita, distruge, nenoroci, prăpădi, slăbănogi, slăbi, șubrezi.

ticăloși vb. v. DEBILITA. DISTRUGE. NENOROCI. PRĂPĂDI. SLĂBĂNOGI. SLĂBI. ȘUBREZI.

Intrare: ticăloșește
ticăloșește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • ticăloșește
Intrare: ticăloși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ticăloși
  • ticăloșire
  • ticăloșit
  • ticăloșitu‑
  • ticăloșind
  • ticăloșindu‑
singular plural
  • ticăloșește
  • ticăloșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ticăloșesc
(să)
  • ticăloșesc
  • ticăloșeam
  • ticăloșii
  • ticăloșisem
a II-a (tu)
  • ticăloșești
(să)
  • ticăloșești
  • ticăloșeai
  • ticăloșiși
  • ticăloșiseși
a III-a (el, ea)
  • ticăloșește
(să)
  • ticăloșească
  • ticăloșea
  • ticăloși
  • ticăloșise
plural I (noi)
  • ticăloșim
(să)
  • ticăloșim
  • ticăloșeam
  • ticăloșirăm
  • ticăloșiserăm
  • ticăloșisem
a II-a (voi)
  • ticăloșiți
(să)
  • ticăloșiți
  • ticăloșeați
  • ticăloșirăți
  • ticăloșiserăți
  • ticăloșiseți
a III-a (ei, ele)
  • ticăloșesc
(să)
  • ticăloșească
  • ticăloșeau
  • ticăloși
  • ticăloșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)