opțiuni
  • info

19 definiții pentru testimoniu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TESTIMONIU, testimonii, s. n. (Înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverință. – Din lat. testimonium.

testimoniu sn [At: (a. 1784) IORGA, S. D. XIII, 15 / V: (înv) ~m sn, ~tamonie, (reg) tăștimonie, (reg) tistămonie sf / Pl: ~ii, (îvr) ~ri / E: lat testimonium] (Ltî) 1 Mărturie. 2 (Ccr) Document doveditor Si: act, adeverință, certificat, chitanță, (înv) teșcherea1 (1).

TESTIMONIU, testimonii, s. n. (Latinism înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverință. – Din lat. testimonium.

TESTIMONIU, testimonii, s. n. 1. (Latinism învechit) Mărturie, dovadă. Asta este un testimoniu de lipsă de cultură națională. CARAGIALE, O. VII 235. Ultimul atac... este un strălucit testimoniu de știință militară. HASDEU, I. V. 158. 2. (Transilv., învechit) Act, document doveditor; atestat, adeverință, certificat (școlar). Începui a traduce testimoniul. SLAVICI, N. I 159.

TESTIMONIU s.n. (Liv.) Mărturie, dovadă. ♦ (Concr.) Act, document care certifică ceva. [< lat. testimonium].

TESTIMONIU s. n. mărturie, dovadă; act, document care certifică ceva. (< lat. testimonium)

TESTIMONIU ~i m. 1) livr. Argument care servește la demonstrarea unui adevăr; mărturie; dovadă; probă. 2) Document prin care se confirmă o probă; certificat; adeverință; dovadă. /<lat. testimonium

testimoniu n. certificat: testimoniu de paupertate.

*testimóniŭ n. (lat. testimonium). Mărturie. Atestat, certificat.

tăștimonie sf vz testimoniu

testamonie sf vz testimoniu

testimonium sn vz testimoniu

tistămonie sf vz testimoniu

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

testimoniu (înv.) [niu pron. nĭu] s. n., art. testimoniul; pl. testimonii, art. testimoniile (desp. -ni-i-)

testimoniu (înv.) [niu pron. nĭu] s. n., art. testimoniul; pl. testimonii, art. testimoniile (-ni-i-)

testimoniu s. n. [-niu pron. -niu], art. testimoniul; pl. testimonii, art. testimoniile (sil. -ni-i-)

testimoniu, -nii.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TESTIMONIU s. v. adeverintă, certificat, dovadă, indicație, indiciu, mărturie, pildă, probă, semn.

testimoniu s. v. ADEVERINȚĂ. CERTIFICAT. DOVADĂ. INDICAȚIE. INDICIU. MĂRTURIE. PILDĂ. PROBĂ. SEMN.

Intrare: testimoniu
testimoniu substantiv neutru
  • pronunție: testimonĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • testimoniu
  • testimoniul
  • testimoniu‑
plural
  • testimonii
  • testimoniile
genitiv-dativ singular
  • testimoniu
  • testimoniului
plural
  • testimonii
  • testimoniilor
vocativ singular —
plural —
tăștimonie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tistămonie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
testimonium
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
testamonie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

testimoniu, testimoniisubstantiv neutru

  • 1. învechit Dovadă, mărturie. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: dovadă mărturie
    • format_quote Asta este un testimoniu de lipsă de cultură națională. CARAGIALE, O. VII 235. DLRLC
    • format_quote Ultimul atac... este un strălucit testimoniu de știință militară. HASDEU, I. V. 158. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.