TESTIMONIU, testimonii, s. n. 1. (Latinism învechit) Mărturie, dovadă. Asta este un testimoniu de lipsă de cultură națională. CARAGIALE, O. VII 235. Ultimul atac... este un strălucit testimoniu de știință militară. HASDEU, I. V. 158. 2. (Transilv., învechit) Act, document doveditor; atestat, adeverință, certificat (școlar). Începui a traduce testimoniul. SLAVICI, N. I 159.