TERAPEUTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique.

terapeftică sf vz terapeutică

terapeutic, ~ă [At: EPISCUPESCU, A. 102/8 / P: ~pe-u~ / V: (înv) ~eftică sf, ~evtic a / S și: (înv) the~ / A și: (înv) ~peu~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr therapeutique] 1 sf Ramură a medicinii care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de întrebuințare a medicamentelor Si: terapie (1). 2 sf Metodă de vindecare a unei boli Si: terapie (2). 3 sf Tratament al unei boli Si: terapie (3). 4-5 a Care ține de terapeutică (2-3). 6-7 a Privitor la terapeutică (2-3). 8 a Curativ (1).

terapevtic, ~ă a vz terapeutic

TERAPEUTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinii care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de întrebuințare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique.

TERAPEUTIC, -Ă, terapeutici, -e, adj. Privitor la terapeutică, care ține de terapeutică; care vindecă. Trebuie constatată acțiunea reciprocă a bacteriilor... întrebuințate cu scop terapeutic și a celor patogene. BABEȘ, O. A. I 110.

TERAPEUTICĂ s. f. Parte a medicinei care se ocupă cu tratarea bolilor și cu modul de întrebuințare a medicamentelor; știința vindecării bolilor. Printre problemele biologice rezolvate cu ajutorul chimiei și fizicii găsim... un mare număr de probleme de patologie și de terapeutică. MARINESCU, P. A. 88.

TERAPEUTIC, -Ă adj. Referitor la terapeutică. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „curativ”, „(referitor la) terapie”, „de îngrijire medicală”. [Pron. -pe-u-. / < fr. thérapeutique].

TERAPEUTICĂ s.f. Ramură a medicinii care studiază tratamentul bolilor și modul de întrebuințare a medicamentelor; terapie. ♦ Totalitatea metodelor de vindecare a unei boli. [Pron. -pe-u-. / < fr. thérapeutique, cf. gr. therapeuein – a îngriji].

TERAPEUTIC, -Ă I. adj. referitor la terapeutică. II. s. f. 1. ramură a medicinei care studiază tratamentul bolilor; terapie. 2. metodă de vindecare a unei boli; tratament (2). (< fr. thérapeutique)

TERAPEUTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de terapeutică; propriu terapeuticii. /<fr. thérapeutique

TERAPEUTICĂ f. Ramură a medicinei care studiază bolile interne, precum și metodele de tratare și de profilaxie a acestora. [G.-D. terapeuticii] /<fr. thérapeutique

terapeutică f. partea medicinei care se ocupă cu tratamentul boalelor.

*terapéŭtic și -peútic, -ă adj. (vgr. therapeutikós). Curativ, care vindecă: agent terapeutic. S. f. Partea medicineĭ care arată cum se tratează boalele.

terapeutic adj. m., pl. terapeutici; f. terapeutică, pl. terapeutice

terapeutică s. f., g.-d. art. terapeuticii; (terapii) pl. terapeutici

terapeutic adj. m., pl. terapeutici; f. terapeutică, pl. terapeutice

terapeutică (-pe-u-) s. f., g.-d. art. terapeuticii; (terapii) pl. terapeutici

terapeutic adj. m., pl. terapeutici; f. sg. terapeutică, pl. terapeutice

terapeutică s. f., g.-d. art. terapeuticii; (terapii) pl. terapeutici

terapeutic (e-u)

TERAPEUTICĂ s. v. tratament.

TERAPEUTICĂ s. (MED.) terapie, tratament. (~ intensivă a unei boli.)