16 definiții pentru tencui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn’kuvaty.

TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn’kuvaty.

TENCUÍ 2, tencuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A strînge ceva în teancuri, a împacheta. Toate le-a tencuit Și-n corabie le-a clădit. SEVASTOS, N. 126.

TENCUÍ1, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid cu tencuială. Tencuiește muchia zidului de lîngă țîțîna de jos a ușii. I. BOTEZ, ȘC. 122.

A TENCUÍ ~iésc 1. tranz. (pereți, tavane etc.) A acoperi cu tencuială. 2. intranz. A efectua lucrări de tencuială; a face tencuială. /<ucr. tyn’kuvaty

tencuì v. 1. a da cu tencueală un perete; 2. a așterne cu ghips. [Pol. TYNKOWAC (din nemț. tünchen)].

cimurui vt [At: DA / Pzi: ~ésc / E: cimur + -ui] (Reg) A tencui.

tencuĭésc v. tr. (rut. tinkuvati, pol. tynkowač, d. germ. tünchen, a vărui, tünche, spoĭală, care vine d. lat. túnica, cămașă). Acoper un zid cu un strat de tencuĭală. V. văruĭesc, spoĭesc, sclivisesc, muruĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă

tencuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tencuiáscă

tencui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiesc, conj. tencuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TENCUÍ vb. v. lipi, murui, spoi, vărui.

TENCUÍ vb. (CONSTR.) (reg.) a malterezi, (Ban.) a drișcui, (Transilv. și Ban.) a măltări, (Maram.) a măltărui, (Transilv.) a văcăli. (A ~ un perete.)

TENCUI vb. (CONSTR.) (reg.) a malterezi, (Ban.) a drișcui, (Transilv. și Ban.) a măltări, (Maram.) a măltărui, (Transilv.) a văcăli. (A ~ un perete.)

tencui vb. v. LIPI. MURUI. SPOI. VĂRUI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tencuí (-uésc, -ít), vb. – A acoperi zidul cu un strat de mortar. – Var. înv. tincui. Germ. tünchen „a albi” prin intermediul pol. tynkowac (Cihac, II, 407; Tiktin). – Der. tencuială, s. f. (strat de mortar); tencuitor, s. m. (meseriaș care tencuiește).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tencui, tencuiesc v. t. a bate.

Intrare: tencui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tencui
  • tencuire
  • tencuit
  • tencuitu‑
  • tencuind
  • tencuindu‑
singular plural
  • tencuiește
  • tencuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tencuiesc
(să)
  • tencuiesc
  • tencuiam
  • tencuii
  • tencuisem
a II-a (tu)
  • tencuiești
(să)
  • tencuiești
  • tencuiai
  • tencuiși
  • tencuiseși
a III-a (el, ea)
  • tencuiește
(să)
  • tencuiască
  • tencuia
  • tencui
  • tencuise
plural I (noi)
  • tencuim
(să)
  • tencuim
  • tencuiam
  • tencuirăm
  • tencuiserăm
  • tencuisem
a II-a (voi)
  • tencuiți
(să)
  • tencuiți
  • tencuiați
  • tencuirăți
  • tencuiserăți
  • tencuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tencuiesc
(să)
  • tencuiască
  • tencuiau
  • tencui
  • tencuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)