temeinic, ~ă [At: (a. 1773) GCR II, 93/23 / V: (înv) -eln- / Pl: -ici, -ice / E: temei + -nic] 1-2 a, av (Care este) rezistent Si: solid, trainic (1), (înv) temeielnic (1). 3-4 a, av (Care este) serios Si: (înv) temeielnic (2). 5 a (Îvr) Care este substanțial Si: consistent. 6 a (Înv) Puternic. 7 a (Înv) Care este neîndoielnic Si: sigur. 8 a (Înv) Important. 9-10 a, av (Care este) fundamental (1). 11-12 a, av (Pop) (Care este) chibzuit. 13-14 a, av (Care este) sârguincios Si: stăruitor. 15 a Amănunțit² (2). 16 a Priceput. 17 a (Rar; d. somn) Adânc. 18 av (Pop) De-a binelea.

TEMEINIC, -Ă, temeinici, -e, adj. Cu temei, solid, serios. El avea cunoștințe temeinice de economie politică și-i plăcea să le dezvolte. CĂLINESCU, E. 201. Trec pe lîngă bordei, vorbind, Bălcescu și Mitică Filipescu, care păreau prinși într-o discuție temeinică. CAMIL PETRESCU, O. I 294. Aceasta e una din temeinicele pricini cari au dat lui Turgheniev atîta vază. GHEREA, ST. CR. II 211. ◊ (Adverbial) Apoi ploaia începe temeinic. BOGZA, C. O. 62. Dobîndirea culturii în școli trebuie să se realizeze temeinic. SADOVEANU, E. 47. Pe-acolo veacuri de liniște și de siguranță au îngăduit omului să-și lege temeinic viața lui și a urmașilor lui de aceeași vatră, de același colț de pămînt. VLAHUȚĂ, R. P. 16. ♦ Adînc, intens. Ana dormea somnul temeinic al tinereții. D. ZAMFIRESCU, R. 171. – Variantă: (învechit) temelnic, -ă (NEGRUZZI, S. II 156, RUSSO, S. 33) adj.

TEMEINIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care are un temei serios; fondat pe o bază solidă; sănătos. ◊ A cunoaște ceva ~ a cunoaște foarte bine. /temei + suf. ~nic

temeinic a. ce are temeiu, solid.

teméĭnic, -ă adj. (d. temeĭ). Care are temeĭ, solid, traĭnic: zidire temeĭnică. Fig. Fundamental, serios: om temeĭnic. Adv. Cu temeĭ: a lucra temeĭnic. – Vechĭ -élnic (vsîrb. temelĭnŭ).

temelnic, ~ă a vz temeinic

temeinic adj. m., pl. temeinici; f. temeinică, pl. temeinice

temeinic adj. m., pl. temeinici; f. temeinică, pl. temeinice

temeinic adj. m., pl. temeinici; f. sg. temeinică, pl. temeinice

TEMEINIC adj., adv. 1. adj. v. fundamentat. 2. adj. v. chibzuit. 3. adv. v. just. 4. adj. v. convingător. 5. adj. v. profund. 6. adj. v. important. 7. adj., adv. v. serios.

TEMEINIC adj. v. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, puternic, radical, serios, structural, substanțial, tare, vital.

temeinic adj. v. ADÎNC. CAPITAL. CONSIDERABIL. CRUCIAL. DECISIV. ESENȚIAL. FUNDAMENTAL. HOTĂRÎTOR. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. ORGANIC. PRIMORDIAL. PROFUND. PUTERNIC. RADICAL. SERIOS. STRUCTURAL. SUBSTANȚIAL. TARE. VITAL.

TEMEINIC adj., adv. 1. adj. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (A invocat o scuză ~.) 2. adj. chibzuit, cumpănit, gîndit, judicios, matur, serios, socotit. (O judecată ~.) 3. adv. drept, întemeiat, just. (A judecat ~.) 4. adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.) 5. adj. adînc, profund, serios, (fig.) pătrunzător. (Un eseu ~; are cunoștințe ~.) 6. adj. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, serios, substanțial, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuție ~ la dezvoltarea...) 7. adj., adv. serios, stăruitor, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.)

Temeinic ≠ netemeinic