15 definiții pentru temeinic temelnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMÉINIC, -Ă, temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [Var.: (înv.) temélnic, -ă adj.] – Temei + suf. -nic.

TEMÉINIC, -Ă, temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [Var.: (înv.) temélnic, -ă adj.] – Temei + suf. -nic.

temeinic, ~ă [At: (a. 1773) GCR II, 93/23 / V: (înv) -eln- / Pl: -ici, -ice / E: temei + -nic] 1-2 a, av (Care este) rezistent Si: solid, trainic (1), (înv) temeielnic (1). 3-4 a, av (Care este) serios Si: (înv) temeielnic (2). 5 a (Îvr) Care este substanțial Si: consistent. 6 a (Înv) Puternic. 7 a (Înv) Care este neîndoielnic Si: sigur. 8 a (Înv) Important. 9-10 a, av (Care este) fundamental (1). 11-12 a, av (Pop) (Care este) chibzuit. 13-14 a, av (Care este) sârguincios Si: stăruitor. 15 a Amănunțit2 (2). 16 a Priceput. 17 a (Rar; d. somn) Adânc. 18 av (Pop) De-a binelea.

TEMÉINIC, -Ă, temeinici, -e, adj. Cu temei, solid, serios. El avea cunoștințe temeinice de economie politică și-i plăcea să le dezvolte. CĂLINESCU, E. 201. Trec pe lîngă bordei, vorbind, Bălcescu și Mitică Filipescu, care păreau prinși într-o discuție temeinică. CAMIL PETRESCU, O. I 294. Aceasta e una din temeinicele pricini cari au dat lui Turgheniev atîta vază. GHEREA, ST. CR. II 211. ◊ (Adverbial) Apoi ploaia începe temeinic. BOGZA, C. O. 62. Dobîndirea culturii în școli trebuie să se realizeze temeinic. SADOVEANU, E. 47. Pe-acolo veacuri de liniște și de siguranță au îngăduit omului să-și lege temeinic viața lui și a urmașilor lui de aceeași vatră, de același colț de pămînt. VLAHUȚĂ, R. P. 16. ♦ Adînc, intens. Ana dormea somnul temeinic al tinereții. D. ZAMFIRESCU, R. 171. – Variantă: (învechit) temélnic, -ă (NEGRUZZI, S. II 156, RUSSO, S. 33) adj.

TEMÉINIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care are un temei serios; fondat pe o bază solidă; sănătos. ◊ A cunoaște ceva ~ a cunoaște foarte bine. /temei + suf. ~nic

teméĭnic, -ă adj. (d. temeĭ). Care are temeĭ, solid, traĭnic: zidire temeĭnică. Fig. Fundamental, serios: om temeĭnic. Adv. Cu temeĭ: a lucra temeĭnic. – Vechĭ -élnic (vsîrb. temelĭnŭ).

TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teméinic adj. m., pl. teméinici; f. teméinică, pl. teméinice

teméinic adj. m., pl. teméinici; f. sg. teméinică, pl. teméinice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEMÉINIC adj., adv. 1. adj. v. fundamentat. 2. adj. v. chibzuit. 3. adv. v. just. 4. adj. v. convingător. 5. adj. v. profund. 6. adj. v. important. 7. adj., adv. v. serios.

TEMÉINIC adj. v. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, puternic, radical, serios, structural, substanțial, tare, vital.

TEMEINIC adj., adv. 1. adj. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (A invocat o scuză ~.) 2. adj. chibzuit, cumpănit, gîndit, judicios, matur, serios, socotit. (O judecată ~.) 3. adv. drept, întemeiat, just. (A judecat ~.) 4. adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.) 5. adj. adînc, profund, serios, (fig.) pătrunzător. (Un eseu ~; are cunoștințe ~.) 6. adj. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, serios, substanțial, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuție ~ la dezvoltarea...) 7. adj., adv. serios, stăruitor, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.)

temeinic adj. v. ADÎNC. CAPITAL. CONSIDERABIL. CRUCIAL. DECISIV. ESENȚIAL. FUNDAMENTAL. HOTĂRÎTOR. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. ORGANIC. PRIMORDIAL. PROFUND. PUTERNIC. RADICAL. SERIOS. STRUCTURAL. SUBSTANȚIAL. TARE. VITAL.

Intrare: temeinic
temeinic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temeinic
  • temeinicul
  • temeinicu‑
  • temeinică
  • temeinica
plural
  • temeinici
  • temeinicii
  • temeinice
  • temeinicele
genitiv-dativ singular
  • temeinic
  • temeinicului
  • temeinice
  • temeinicei
plural
  • temeinici
  • temeinicilor
  • temeinice
  • temeinicelor
vocativ singular
plural
temelnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temelnic
  • temelnicul
  • temelnicu‑
  • temelnică
  • temelnica
plural
  • temelnici
  • temelnicii
  • temelnice
  • temelnicele
genitiv-dativ singular
  • temelnic
  • temelnicului
  • temelnice
  • temelnicei
plural
  • temelnici
  • temelnicilor
  • temelnice
  • temelnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

temeinic temelnic

  • 1. adesea adverbial Cu temeinicie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: serios (adj.) solid (adj.) antonime: netemeinic attach_file 6 exemple
    exemple
    • El avea cunoștințe temeinice de economie politică și-i plăcea să le dezvolte. CĂLINESCU, E. 201.
      surse: DLRLC
    • Trec pe lîngă bordei, vorbind, Bălcescu și Mitică Filipescu, care păreau prinși într-o discuție temeinică. CAMIL PETRESCU, O. I 294.
      surse: DLRLC
    • Aceasta e una din temeinicele pricini cari au dat lui Turgheniev atîta vază. GHEREA, ST. CR. II 211.
      surse: DLRLC
    • Apoi ploaia începe temeinic. BOGZA, C. O. 62.
      surse: DLRLC
    • Dobîndirea culturii în școli trebuie să se realizeze temeinic. SADOVEANU, E. 47.
      surse: DLRLC
    • Pe-acolo veacuri de liniște și de siguranță au îngăduit omului să-și lege temeinic viața lui și a urmașilor lui de aceeași vatră, de același colț de pămînt. VLAHUȚĂ, R. P. 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Temei + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09