27 de definiții pentru telefon
din care- explicative DEX (18)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (1)
- jargon (1)
- argou (4)
Explicative DEX
TELEFON, telefoane, s. n. 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. ◊ Telefon mobil = telefon portabil, mobil. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din fr. téléphone.
telefon sn [At: F (1875), 123 / V: (reg) talif~, tălăf~, tăl~, tălif~, ~lif~, tilif~ / Pl: ~oane / E: fr téléphone, ger Telefon] 1 Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat la o instalație centrală, permite convorbiri la distanță. 2 (Îs) ~ automat Aparat telefonic la care legarea abonatului chemător cu cel chemat se face automat, pe baza semnalelor de comandă date direct de abonatul chemător. 3 (Pex) Receptorul de la telefon (1). 4 Chemare telefonică. 5 Convorbire telefonică. 6-7 (Îe) A da (sau a primi) un ~ A transmite (sau a primi) un mesaj prin telefon (1). 8 Numărul pe care îl poartă instalația unui abonat. 9 (îs) Carte de ~oane Carte cuprinzând numerele de telefon (8) ale abonaților dintr-un oraș, dintr-un județ. 10 Ansamblul instalațiilor electrice legate prin conductoare, cu ajutorul cărora se poate vorbi la distanță. 11 (Lpl) Centrală telefonică. 12 Telefonie (1). 13 (Îs) ~ mobil Telefon (1) portabil care funcționează pe baza conexiunilor realizate prin satelit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TELEFON, telefoane, s. n. 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din fr. téléphone.
- sursa: DEX '98 (1998)
- acțiuni
TELEFON, telefoane, s. n. 1. Telecomunicație care permite convorbiri prin mijlocirea undelor electromagnetice, propagate de-a lungul unor fire conductoare; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. Seara aflase că telefonul cu gara Salcia e întrerupt. DUMITRIU, N. 103. De-a lungul șoselei, sîrmele telefonului se încărcaseră de ciorchini albi. C. PETRESCU, S. 200. 2. Aparat înzestrat cu un transmițător și un receptor care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. În camera de gardă a salvării zbîrnîie telefonul. BOGZA, A. Î. 27. Vorbește cu directorul, cheamă-l la telefon. DEMETRIUS, C. 18. Va avea și el un birou separat cu telefon. C. PETRESCU, C. V. 129. Cînd au început a zbîrnîi telefoanele cu felicitări și cu întrebări, Elefterescu a rămas năucit. POPA, V. 204. ◊ Telefon interior = telefon în interiorul unei instituții, legat de o centrală telefonică mică, prin intermediul căreia se face legătura cu celelalte posturi dintr-o localitate. ♦ Chemare telefonică. N-a fost nici un telefon din provincie pentru mine? BARANGA, I. 164. ◊ Expr. A da (sau a primi) un telefon = a face (sau a primi) o comunicare telefonică. Nu uita, dă-mi un telefon și trimite-mi băiatul. C. PETRESCU, C. V. 111. ♦ Numărul pe care îl poartă instalația telefonică a unui abonat (și care permite stabilirea legăturilor). Notează-ți telefonul meu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TELEFON s.n. 1. Telecomunicație constînd în realizarea de convorbiri la distanță prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop. 2. Aparat electric care are un transmițător și un receptor, cu ajutorul căruia se pot face convorbiri la distanță. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul telefonului (2) unui abonat. [< fr. téléphone, cf. gr. tele – departe, phone – sunet].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TELEFON s. n. 1. telecomunicație prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop. 2. aparat electric, dintr-un transmițător și un receptor, pentru transmiterea la distanță a vorbirii; post telefonic. ◊ chemare telefonică. ◊ numărul telefonului (2) unui abonat. (< fr. téléphone)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TELEFON ~oane n. 1) Mijloc de telecomunicație care asigură convorbiri la distanță prin fire electroconductoare. 2) Aparat electroacustic pentru convorbiri la distanță, constând dintr-un transmițător și un receptor. 3) Chemare sau convorbire telefonică. 4) Numărul de telefon al unui abonat. /<fr. téléphone
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
telefon n. aparat prin mijlocul căruia se transmit sunetele și se conversează la distanțe mari. Telefonul, inventat la 1860 de fizicianul german Reis, fu perfecționat de Edison.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*telefón n., pl. oane (vgr. têle, departe, și phoné, voce). Un aparat pin care cuvîntu saŭ orĭ-ce sunet se transmite pe sîrmă la miĭ de de chilometri. Fam. A da cuĭva un telefon, a-l vesti pin telefon. – Principiu telefoniiĭ a fost pus de Francezu Carol Bourseul, funcționar poștal, și arătat într’un articul din L’Illustration la 26 Aug. 1854. El a fost numit la 1880 cavaler al Legiuniĭ de Onoare „fiind-ca pus baza telefoniiĭ la 1854” (cum a declarat Germanu Holtof la 1881, în congresu electricienilor la Frankfurt) și a murit sărac la 21 Nov. 1912, în etate de 83 de anĭ. La 1861, Germanu Reis construi primu telefon și muri la 1874. La 14 April 1876, Englezu Graham Bell îșĭ brevetă telefonu luĭ, care a fost perfecționat de Hugues, D’Arsonval, Edison ș. a. – Aparatu se compune dintr’un transmițător (înaintea căruĭa vorbeștĭ), o sîrmă pe care merge vocea și un receptor (pe care-l țiĭ la ureche). Transmițătoru se compune dintr’o placă mobilă, destul de flexibilă ca să prindă toate vibrațiunile vociĭ și așezată așa în cît să stabilească și să întrerupă succesiv, la fie-care vibrațiune, comunicarea c’o pilă electrică. La cel-lalt capăt al sîrmeĭ, placa receptoruluĭ, atrasă și respinsă de un electro-magnet, reproduce exact aceste vibrațiunĭ, pe care le amplifică un microfon. Chear principiu telegrafiiĭ fără sîrmă a fost aplicat la telefon.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
talifon sn vz telefon
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tălăfon sn vz telefon
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tălefon sn vz telefon
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tălifon sn vz telefon
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
telifon sn vz telefon
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tilifon sn vz telefon
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
telefon mobil s. n. (comunic.) Telefon portativ, celular ◊ „Vom avea telefoane mobile” R.l. 14 XI 92 p. 2 (din telefon + mobil)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
telefon-teleimprimator s. n. 1978 Telefon cu teleimprimator destinat surzilor v. minitelex //din telefon + teleimprimator//
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
telefon-televizor s. n. Telefon dublat de un televizor ◊ „Societatea «Nippon Electr. Company» a anunțat ieri că a început să comercializeze un telefon-televizor, care este primul de acest fel din lume în folosință comercială. Instalația, denumită «sistemul videofon NEC», cuprinde un televizor emițător și receptor [...] și un sistem automat de reglare [...]” I.B. 18 X 67 p. 4 //din telefon + televizor//
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
telefon s. n., pl. telefoane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
telefon s. n., pl. telefoane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
telefon s. n., pl. telefoane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
telefon (-oane), s. n. – 1. Aparat care permite convorbirile la distanță. – 2. (Arg.) Auz, ureche. Fr. téléphone. Instalat în București în 1885, în Iași în 1886. – Der. (din fr.) telefonic, adj.; telefona, vb.; telefonie, s. f.; telefonist, s. m., etc.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Jargon
TELE- „departe, de la distanță; televiziune”. ◊ gr. tele „departe, la distanță” > fr. télé-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. tele-. □ ~autograf (v. auto-, v. -graf), s. n., aparat care poate transmite la distanță scrisul și desenele; sin. telautograf; ~autografie (v. auto-, v. -grafie), s. f., transmitere la distanță a scrisului și desenelor prin intermediul teleautografului; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare a electrocardiogramei de la distanță; ~chinezie (~kinezie) (v. -chinezie), s. f., acțiune mecanică la distanță fără instrumente materiale; ~cinematograf (v. cinemato-, v. -graf), s. n., aparat care servește la transmiterea unui film de lung metraj la televiziune; ~clinometru (v. clino-, v. -metru1), s. n., instrument cu ajutorul căruia se măsoară deviația sondelor de la verticală, la care indicațiile sînt transmise, pe cale electrică, la suprafață; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., acțiune de transmitere la distanță a energiei; ~fon (v. -fon), s. n., 1. Telecomunicație constînd în realizarea de convorbiri la distanță prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire. 2. Aparat electric care are un transmițător și un receptor cu ajutorul căruia se pot face convorbiri la distanță; ~fonie (v. -fonie1), s. f., transmitere bilaterală la distanță a sunetelor cu ajutorul telefonului; ~fonometrie (v. fono-1, v. -metrie1), s. f., operație de determinare a calității transmisiunilor telefonice; ~fonometru (v. fono-1, v. -metru1), s. n., aparat care indică numărul și durata convorbirilor telefonice; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., transmitere de imagini statice prin intermediul curentului electric; ~gamie (v. gamie), s. f., capacitate a unor indivizi masculi de a atrage femelele de la mare distanță, datorită eliberării unor substanțe specifice, numite feromoni; ~geneză (v. -geneză), s. f., reproducere prin însămînțare artificială; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., prezumtivă cunoaștere a evenimentelor, depărtate ca loc sau timp, pe alte căi decît cele perceptive sau intelectuale; ~gonie (v. -gonie), s. f., teorie eronată potrivit căreia o femelă vivipară conservă toată viața sa amprenta primului mascul care a fecundat-o; ~graf (v. -graf), s. n., aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., transmitere la distanță, prin semnale electromagnetice, optice etc. a unui text scris; ~gramă (v. -gramă), s. f., comunicare transmisă cu ajutorul telegrafului sau al radiotelegrafului; ~limnigraf (v. limni-, v. -graf), s. n., limnigraf comandat de la distanță; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare excesivă pentru emisiunile de televiziune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării distanțelor cu ajutorul telemetrului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument optic utilizat la măsurarea rapidă a distanței care separă un observator de un punct depărtat sau inaccesibil; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., schimbare a formei unui organ sau organist sub influența unor stimuli care acționează de la distanță; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare în perceperea distanțelor prin care obiectele sînt percepute la o distanță mai mare decît sînt în realitate; ~patie (v. -patie), s. f., posibilitate parapsihologică de a transmite gîndul la distanță, fără intermediul organelor de simț; ~pedagogie (v. ped/o-1, v. -agogie), s. f., ramură a pedagogiei, care studiază problemele teoretice și practice ale instrucției și educației prin televiziune; ~radiofotografie (v. radio-, v. foto-, v. -grafie), s. f., aplicare a televiziunii în radiofotografie; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., radiografie care se execută plasînd sursa de raze la o distanță mare de subiect; ~radioscopie (v. radio-, v. -scopie), s. f., aplicare a televiziunii la radioscopie; ~radioterapie (v. radio-, v. -terapie), s. f., radioterapie, la care sursa de raze se află la o distanță mare; ~scaf (v. -scaf), s. n., teleferic submarin care circulă pe un plan înclinat; ~scop (v. -scop), s. n., instrument optic utilizat la observarea corpurilor cerești; ~stereograf (v. stereo-, v. -graf), s. n., aparat cu care se pot transmite la distanță desene, texte, fotografii etc., imprimate în prealabil pe un film special; ~stereoscop (v. stereo-, v. -scop), s. n., aparat care permite, prin lărgirea cîmpului vizual, o mărire a paralaxelor, ceea ce generează efecte de vedere în relief; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de filme de televiziune; ~termometru (v. termo-, v. -metru1), s. n., termometru a cărui citire se face de la distanță; ~tip (v. -tip), s. n., instalație telegrafică la care receptarea semnalelor se realizează sub formă de caractere tipografice; ~top (v. -top); s. n., aparat topografic format dintr-o busolă și un telemetru optic cu bază variabilă.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Argou
telefon, telefoane s. n. lovitură dată cu palma peste urechea cuiva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a face (cuiva) telefon expr. (intl.) a tăia (pe cineva) cu cuțitul pe obraz.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii expr. (glum., eufem.) a merge la W.C.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sună telefonul ca-n Gara de Nord expr. se spune despre un post telefonic foarte solicitat, despre o persoană care este foarte căutată la telefon.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
telefon, telefoanesubstantiv neutru
- 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX DETS
- Seara aflase că telefonul cu gara Salcia e întrerupt. DUMITRIU, N. 103. DLRLC
- De-a lungul șoselei, sîrmele telefonului se încărcaseră de ciorchini albi. C. PETRESCU, S. 200. DLRLC
-
- 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX DETS
- În camera de gardă a salvării zbîrnîie telefonul. BOGZA, A. Î. 27. DLRLC
- Vorbește cu directorul, cheamă-l la telefon. DEMETRIUS, C. 18. DLRLC
- Va avea și el un birou separat cu telefon. C. PETRESCU, C. V. 129. DLRLC
- Cînd au început a zbîrnîi telefoanele cu felicitări și cu întrebări, Elefterescu a rămas năucit. POPA, V. 204. DLRLC
- 2.1. Telefon interior = telefon în interiorul unei instituții, legat de o centrală telefonică mică, prin intermediul căreia se face legătura cu celelalte posturi dintr-o localitate. DLRLC
- 2.2. Telefon mobil = telefon portabil, mobil. DEX '09 MDA2
- 2.3. Telefon automat = aparat telefonic la care legarea abonatului chemător cu cel chemat se face automat, pe baza semnalelor de comandă date direct de abonatul chemător.
-
- 2.5. Chemare telefonică. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
- N-a fost nici un telefon din provincie pentru mine? BARANGA, I. 164. DLRLC
- A da (sau a primi) un telefon = a face (sau a primi) o comunicare telefonică. MDA2 DLRLC
- Nu uita, dă-mi un telefon și trimite-mi băiatul. C. PETRESCU, C. V. 111. DLRLC
-
-
- 2.6. Convorbire telefonică. MDA2 NODEX
-
- Notează-ți telefonul meu. DLRLC
-
- 2.8. Carte de telefoane = carte cuprinzând numerele de telefon ale abonaților dintr-un oraș, dintr-un județ. MDA2
-
- 3. Centrală telefonică. MDA2
- 4. Telefonie. MDA2sinonime: telefonie
etimologie:
- téléphone DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00 NODEX