2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEȘMENÍRE, teșmeniri, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) teșmeni.V. teșmeni.

TEȘMENÍRE, teșmeniri, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) teșmeni.V. teșmeni.

teșmenire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: teșmeni] (Reg) 1 Zăpăceală. 2 Sminteală.

TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec.

TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec.

teșmeni [At: POLIZU / V: (reg) ~egi, ~eli / Pzi: ~nesc / E: ns cf teșman] (Mun) 1 vr A se zăpăci. 2 vr A se sminti. 3 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în bătăi A bate (pe cineva) foarte tare. 4 vt A uza. 5 vr (Fig) A se șubrezi (de boală sau de bătrânețe).

TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A buimăci, a zăpăci, a sminti. Spuneți-mi tot ce știți, că vă teșmenesc în bătăi. STANCU, D. 269.

teșmenì v. a se ului: teșmenitul de Joie ISP. [Origină necunoscută].

teșmenésc v. tr. (ung.). Munt. Uzez, stric (o haĭnă): mĭ-aĭ purtat haĭna și mĭ-aĭ teșmenit-o. V. refl. Mă veștezesc, mă berghelesc: s’a teșmenit de bătrîneță. Mă izmenesc, mă țicnesc, mă zăpăcesc, mă uluĭesc: nu știa ce să facă teșmenitu de Joĭe (Isp. 2, 20. Cp. și rev. I. Crg. 9, 94). – Și -lesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teșmeníre (reg.) s. f., g.-d. art. teșmenírii; pl. teșmeníri

teșmeníre s. f., g.-d. art. teșmenírii; pl. teșmeníri

teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă

teșmení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșmenésc, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. teșmeneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEȘMENÍ vb. v. fâstâci, intimida, încurca, zăpăci.

teșmeni vb. v. FÎSTÎCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

teșmení, teșmenésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se ului, a se zăpăci, a se buimăci, a se încurca. 2. a decădea, a se ramoli.

Intrare: teșmenire
teșmenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teșmenire
  • teșmenirea
plural
  • teșmeniri
  • teșmenirile
genitiv-dativ singular
  • teșmeniri
  • teșmenirii
plural
  • teșmeniri
  • teșmenirilor
vocativ singular
plural
Intrare: teșmeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • teșmeni
  • teșmenire
  • teșmenit
  • teșmenitu‑
  • teșmenind
  • teșmenindu‑
singular plural
  • teșmenește
  • teșmeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • teșmenesc
(să)
  • teșmenesc
  • teșmeneam
  • teșmenii
  • teșmenisem
a II-a (tu)
  • teșmenești
(să)
  • teșmenești
  • teșmeneai
  • teșmeniși
  • teșmeniseși
a III-a (el, ea)
  • teșmenește
(să)
  • teșmenească
  • teșmenea
  • teșmeni
  • teșmenise
plural I (noi)
  • teșmenim
(să)
  • teșmenim
  • teșmeneam
  • teșmenirăm
  • teșmeniserăm
  • teșmenisem
a II-a (voi)
  • teșmeniți
(să)
  • teșmeniți
  • teșmeneați
  • teșmenirăți
  • teșmeniserăți
  • teșmeniseți
a III-a (ei, ele)
  • teșmenesc
(să)
  • teșmenească
  • teșmeneau
  • teșmeni
  • teșmeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

teșmenire

  • 1. regional Faptul de a (se) teșmeni.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi teșmeni
    surse: DEX '98 DEX '09

teșmeni regional

etimologie: