2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEȘÍRE, teșiri, s. f. Acțiunea de a teși și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei fețe oblice la muchia unui obiect, având de obicei lățimea mică față de lungime. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei porțiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice. – V. teși.

TEȘÍRE, teșiri, s. f. Acțiunea de a teși și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei fețe oblice la muchia unui obiect, având de obicei lățimea mică față de lungime. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei porțiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice. – V. teși.

teșire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: teși] 1 Tăiere oblică a unui lemn, a unui trunchi2. 2 Cioplire oblică a capătului unui lemn, ascuțindu-l în formă de pană sau subțiindu-l în formă de cui. 3 (Reg) Însemnare a oilor sau a caprelor, tăind pieziș vârful urechii, pentrua le putea recunoaște. 4 Netezire a muchiei sau a vârfului unui obiect. 5 (Teh) Operație de fonnare a unei fețe oblice la muchia unui obiect, având de obicei lățimea mică față de lungime. 6 (Teh) Operație de formare a unei porțiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice. 7 (Reg; fig) Sfială. 8 (Reg; fig) Teamă (1).

TEȘÍRE s. f. Acțiunea de a (se) teși și rezultatul ei.

TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati.

TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati.

teși [At: LB / V: (reg) tiși / Pzi: esc / E: bg теша] 1 vt (C. i. un lemn, un trunchi2) A reteza oblic. 2 vt A ciopli oblic capătul unui lemn, ascuțindu-l în formă de pană sau subțiindu-l în formă de cui. 3 vt (Reg) A însemna oile sau caprele pentru a le putea recunoaște, tăind pieziș vârful urechii. 4 vt A netezi muchia sau vârful unui obiect. 5 vt (Spc) A rotunji capătul unui buștean ca să alunece mai ușor în timpul coborârii lui de pe munte Si: (reg) a buza, a ciuli, a olări, a oii, a rosti, a șpronța, a tivi1 (7). 6 vt A turti (cu o lovitură), strâmbând sau aplecând pe o parte. 7 vt (Reg; c. i. părul) A ridica de pe spate. 8 vr (Reg; fig) A se sfii. 9 vr (Reg; fig) A se teme2 (1). 10 vr (Pfm; îe) A (nici) nu se ~ de ceva A nu-i păsa de ceva.

TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic (un lemn, un trunchi). ♦ A netezi (rotunjind sau tocind) muchia sau vîrful unui obiect ascuțit. (Refl.) Malurile se teșesc. De o parte și de alta, pămîntul se așterne pustiu și neted ca o apă. VLAHUȚĂ, O. A. 408. ◊ Fig. Călăuzul vînătoresc se scărpina în cap, își teșea mustața și șovăia să răspundă. CAMIL PETRESCU, N. 90. ♦ A turti (cu o lovitură) strîmbînd sau aplecînd pe o parte. O imensă căciulă neagră, teșită la o parte și curmată la mijloc, se arată săltînd. HOGAȘ, M. N. 185. ◊ Fig. Cu un pumn cît butucul a teșit la pămînt pe cel dintîi jandarm din cale. POPA, V. 128.

A SE TEȘÍ pers. 3 se teșéște intranz. (despre obiecte cu muchii, margini sau colțuri proeminente) A căpăta forme mai netede (în urma tocirii). /<bulg. teša

A TEȘÍ ~ésc tranz. 1) (lemne, trunchiuri) A tăia pieziș. 2) (obiecte cu muchii, margini sau colțuri proeminente) A face să se teșească. 3) (obiecte alungite în partea de sus) A turti, strâmbând sau aplecând pe o parte. 4) fig. A culca la pământ (printr-o lovitură); a doborî; a prăvăli. /<bulg. teša

teșì v. a reteza oblic. [Slav. TEȘÕ, a tăia].

teșésc v. tr. (vsl. tesati-tešon, a tăĭa. Cp. și cu sîrb. tešiti, a mîngîĭa. V. oteșesc). Vest. Retez pĭeziș (un trunchĭ, o ureche de vită). Netezesc răzuind (de ex., un arșic ca să stea maĭ bine pe partea ceĭa). Turtesc. V. refl. Mă sîiesc, mă sfiesc, mă sinchisesc, bindisesc, îmĭ pasă: nicĭ nu mă teșesc de vorba luĭ! V. tăpșesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teșíre s. f., g.-d. art. teșírii; pl. teșíri

teșíre s. f., g.-d. art. teșírii; pl. teșíri

teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă

teșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. teșeáscă

teșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEȘÍRE s. 1. v. evazare. 2. v. șanfrenare. 3. v. bizotare.

TEȘIRE s. (TEHN.) 1. evazare. 2. șanfrenare.

TEȘÍ vb. 1. v. turti. 2. v. șanfrena. 3. v. olări.

TEȘÍ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, jena, rușina, sfii, tremura, zgudui.

arată toate definițiile

Intrare: teșire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teșire
  • teșirea
plural
  • teșiri
  • teșirile
genitiv-dativ singular
  • teșiri
  • teșirii
plural
  • teșiri
  • teșirilor
vocativ singular
plural
Intrare: teși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • teși
  • teșire
  • teșit
  • teșitu‑
  • teșind
  • teșindu‑
singular plural
  • teșește
  • teșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • teșesc
(să)
  • teșesc
  • teșeam
  • teșii
  • teșisem
a II-a (tu)
  • teșești
(să)
  • teșești
  • teșeai
  • teșiși
  • teșiseși
a III-a (el, ea)
  • teșește
(să)
  • teșească
  • teșea
  • teși
  • teșise
plural I (noi)
  • teșim
(să)
  • teșim
  • teșeam
  • teșirăm
  • teșiserăm
  • teșisem
a II-a (voi)
  • teșiți
(să)
  • teșiți
  • teșeați
  • teșirăți
  • teșiserăți
  • teșiseți
a III-a (ei, ele)
  • teșesc
(să)
  • teșească
  • teșeau
  • teși
  • teșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

teșire

  • 1. Acțiunea de a teși și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. tehnică Operație de formare a unei fețe oblice la muchia unui obiect, având de obicei lățimea mică față de lungime.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. tehnică Operație de formare a unei porțiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi teși
    surse: DEX '98 DEX '09

teși

  • 1. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • reflexiv Malurile se teșesc. De o parte și de alta, pămîntul se așterne pustiu și neted ca o apă. VLAHUȚĂ, O. A. 408.
        surse: DLRLC
      • figurat Călăuzul vînătoresc se scărpina în cap, își teșea mustața și șovăia să răspundă. CAMIL PETRESCU, N. 90.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • O imensă căciulă neagră, teșită la o parte și curmată la mijloc, se arată săltînd. HOGAȘ, M. N. 185.
        surse: DLRLC
      • figurat Cu un pumn cît butucul a teșit la pămînt pe cel dintîi jandarm din cale. POPA, V. 128.
        surse: DLRLC

etimologie: