TÁXĂ, taxe, s. f. Sumă de bani care se percepe la anumite mărfuri sub formă de impozit direct sau indirect. Ajunserăm la barieră, și cînd să trecem, eu scot să dau taxa. PREDA, Î. 83. S-au găsit cu cale... a se pune o taxă pe rachiu. I. IONESCU, D. 217. ♦ Sumă de bani care se plătește unei instituții în schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. Dădu din cap cu dezaprobare la diferitele adaosuri pentru... încălzit, serviciu, taxă comunală. C. PETRESCU, Î. II 134. Vede că stă lume pe scaunele de pe aleea principală; dă să se puie și el, dar n-are parte: taxa de loc, de zece bani, îl face să sară ars. SP. POPESCU, M. G. 93.

TÁXĂ s.f. Sumă de bani, impozit perceput pentru anumite mărfuri, la încheierea unor contracte etc. ♦ Sumă de bani plătită unei instituții în schimbul unor servicii sau pentru dobândirea anumitor drepturi. [< fr. taxe, cf. gr. taxis].

TÁXĂ¹ s. f. sumă de bani percepută pentru anumite mărfuri, la încheierea unor contracte, în schimbul unor servicii sau pentru dobândirea anumitor drepturi. ♦ ~ de valoare adăugată = impozit general de consum care se percepe doar asupra valorii nou adăugate. (< fr. taxe)

-TÁXĂ² elem. tax(o)-.

TÁXĂ ~e f. Plată în bani pentru anumite servicii sau pentru obținerea anumitelor drepturi. [G.-D. taxei] /<fr. taxe

taxă f. 1. preț fixat de autoritatea publică pentru obiecte de consumațiune sau pentru mărfuri; 2. impozit extraordinar: a plătit taxele.

*táxă f., pl. e (fr. taxe, d. taxer, a taxa). Preț fix care se plătește p. liberă trecere saŭ intrare (a uneĭ mărfĭ la vamă, a uneĭ scrisorĭ la poștă, a unuĭ mușteriŭ în trăsură orĭ în tranvaĭ, a unuĭ elev într’o școală ș. a.).

TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, a fixa o taxă, un preț, un impozit. 2. Fig. A considera, a califica pe cineva drept...

TAXÁ, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe; a fixa o taxă, un impozit, un preț. 2. Fig. A considera, a califica pe cineva drept... – Fr. taxer (lat. lit. taxare).

TAXÁ vb. I. tr. 1. A fixa, a stabili o taxă, un preț; a supune unei taxe. 2. (Fig.) A considera, a socoti, a califica. [< fr. taxer, cf. lat. taxare].

TAXÁ vb. tr. 1. a supune unei taxe; a stabili o taxă, un preț. 2. (fig.) a considera, a socoti, a califica. (< fr. taxer, lat. taxare)

TAX(O)-, -TÁXĂ, -TAXÍE/TAXI- elem. „ordine”, „clasificare”. (< fr. tax/o/-, -taxe, -taxie, taxi-, cf. gr. tasis)

A TAXÁ ~éz tranz. 1) A supune unei taxe. 2) fig. (persoane) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a numi; a face; a eticheta; a considera; a califica. ~ drept răufăcător. /<fr. taxer

taxà v. 1. a regula prețul mărfurilor: a taxa o scrisoare; 2. a stabili o dare extraordinară; 3. fig. a acuza: l’a taxat de înșelător.

*taxéz v. tr. (fr. taxer, d. lat. taxare, a atinge des, a taxa, care vine d. *taxum, tactum, tángere, a atinge). Apreciez (la vamă) ce fel de marfă e: a fost taxată ca marfă de lux. Supun taxeĭ: a taxa obĭectele de lux, o scrisoare neplătită. Fig. Acuz, consider: l-a taxat de (ca, drept) șarlatan, de prost.

táxă s. f., g.-d. art. táxei; pl. táxe

táxă s. f., g.-d. art. táxei; pl. táxe

taxá (a ~) vb., ind. prez. 3 taxeáză