2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAVĂ, tăvi, s. f. 1. Obiect plat de metal, de material plastic, de lemn, având forme și dimensiuni diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă cele necesare pentru servit; tabla, tablă1 (5). ♦ Vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri și prăjituri. 2. (Reg.; în expr.) A da pe cineva tavă (sau tava) = a tăbărî asupra cuiva. 3. (Reg.) Șervețel brodat care se așterne pe o tavă (1) sau ca ornament pe o mobilă. [Var.: (reg.) tava s. f.] – Din tc. tava. Cf. bg. tava.

ta sf [At: (a. 1796) IORGA, S. D. XII, 123, 50 / V: (reg) ~va (A și: (reg) tava; Pl: ~le, tăvăli), tăva (Pl: ~le) / Pl: tăvi, ~ve / E: tc tava] 1 Obiect plat de metal, de plastic, de lemn, cu forme și dimensiuni diferite, cu marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă farfuriile, tacâmurile, mâncarea etc. Si: talger (2), tipsie (1), (îrg) tăbliță (16), (îvr) tabletă (5), (reg) tabla1 (3), tablă1 (28), tață (1), tațân. 2 (Fam; îe) A servi pe cineva (ca) pe ~ sau a-i aduce (ori a-i da etc.) cuiva (ca) pe ~ A servi pe cineva foarte bine, cu tot dichisul. 3 (Fam; îae) A-i aduce cuiva totul de-a gata. 4 Obiect plat din metal cu diverse întrebuințări în medicină. 5 Platou pe care se strâng bani în biserică de la credincioși Si: taler2 (2). 6 (Reg) Șervețel brodat care se așterne pe o tavă (1) sau pe o mobilă ca ornament. 7 Vas de tablă1, de fier (smălțuit) sau de teflon, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri, prăjituri etc. Si: (îrg) tipsie (6). 8-9 (Îljv) La ~ (Care este) gătit în tavă. 10 (Reg; îf tava) Vas în formă de lighean. 11 (Reg) Taler de balanță. 12 (Olt) Tinichea cu care se astupă ușa cuptorului. 13 (Reg; îe) A da pe cineva ~ (sau ~va) A tăvăli (1). 14 (Reg; îae) A bate pe cineva. 15 (Reg; îe) A face ~ A face scandal.

TAVĂ, tăvi, s. f. 1. Obiect plat de metal, de material plastic, de lemn, având forme și dimensiuni diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă cele necesare pentru servit; tabla, tablă1 (5). ♦ Vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri și prăjituri. 2. (Reg.; în expr.) A da pe cineva tavă (sau tava) = a tăbărî asupra cuiva. 3. (Reg.) Șervețel brodat care se așterne pe o tavă (1) sau ca ornament pe o mobilă. [Var.: (reg.) tava s. f.] – Din tc. tava. Cf. bg. tava.

TAVĂ, tăvi, s. f. 1. Obiect de lemn sau de metal, pătrat, dreptunghiular sau rotund, cu fundul plat și cu marginile ușor ridicate, pe care se aduc la masă farfuriile cu mîncare, tacîmurile etc.; tipsie, tabla. Mîncarea venea pe tăvi. DUMITRIU, N. 41. Privea... viragiile savante ale chelnerilor printre scaune, balansînd în vîrful brațelor tăvile încărcate. C. PETRESCU, Î. I 4. V-aș arăta pentru prima oară reprodusă în desemn... o tavă rotundă de argint. ODOBESCU, S. III 635. 2. Vas de tablă (smălțuit) de formă dreptunghiulară sau rotundă, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mîncări și prăjituri. (Atestat în forma tava) Calul ai să-l poți alege punînd în mijlocul hergheliei o tava plină cu jăratic. CREANGĂ, P. 192. 3. (În expr.) A da pe cineva tava (sau tavă) = a tăbărî asupra cuiva, a-l ghionti, a-l bate. Se pricepeau să pună mîna pe șeful rău de gură sau rău de mînă și-l dădeau tava. PAS, Z. III 174. Trage-i pumni, palme și pe urmă... dă-l tavă prin noroi. CARAGIALE, la CADE. 4. (Regional) Șervețel brodat, care se așterne pe o tavă (1) sau pe o mobilă ca ornament. Să-i lucreze... ceva, un lucru de nimic, dar făcut de mîna ei.Ba, lucru minunat! avea chiar, din timpurile cele bune, o tavă începută, aproape gata. SLAVICI, N. I 308. – Pl. și: tave (ODOBESCU, S. III 412, GHICA, S. 34). – Variantă: (regional) tava, tavale, s. f.

TAVĂ, tăvi, s. f. 1. Obiect plat de metal sau de lemn, avînd forme diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă farfuriile, tacîmurile etc.; tabla. ♦ Vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mîncăruri și prăjituri. 2. (În expr.) A da pe cineva tava (sau tavă) = a tăbărî asupra cuiva. 3. (Reg.) Șervețel brodat care se așterne pe o tavă (1) sau ca ornament pe o mobilă. [Var.: (reg.) tava s. f.] Tc. tava.

TAVĂ tăvi f. 1) Recipient cu fundul plat și cu marginile ușor ridicate, pe care se aduc mâncarea și tacâmurile la masă; tablă. 2) Vas din tablă cu fundul plat și cu marginile ridicate, folosit pentru a coace la cuptor diferite mâncăruri și produse de panificație (plăcinte, checuri, torturi etc.). [G.-D. tăvii] /<turc. tava

tavă f. 1. tigaie de fript; 2. tablă de lemn sau de metal pentru servit cafea, dulceață, ceaiu: fam. a da tavă pe cineva, a-l bate rău. [Mold. tavà = turc. TAVÁ, tigaie].

távă f., pl. tăvĭ și tave (din tavá). Vest. Tavá (de copt plăcinta). Tablá (de adus cafeaŭa). V. tipsie și sinie.

TAVA s. f. v. tavă.

tavá f. (turc. tava, ngr. tavás, bg. sîrb. tava). Est. Vas de aramă rătund saŭ de tinichea în patru colțurĭ de pus la copt plăcinta, pasca ș. a. – În vest tavă.

táva adv. (d. tăvălesc). Vest. Fam. A da pe cineva tava, a-l tăvăli pe jos, a-l trînti rostogolindu-l și bătîndu-l. V. tumba.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ta s. f., g.-d. art. tăvii; pl. tăvi corectat(ă)

ta s. f., g.-d. art. tăvii; pl. tăvi

ta s. f., g.-d. art. tăvii; pl. tăvi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TA s. tipsie, (reg.) tablă, (Mold.) tabla. (~ încărcată cu bunătăți.)

TA s. tipsie, (reg.) tablă, (Mold.) tabla. (~ încărcată cu bunătăți.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tavă (-ăvi), s. f.1. Talger, tipsie, platou. – 2. Vas plat de metal pentru copt la cuptor prăjituri, mîncăruri etc. – Var. Mold. tavá, tăvá. Mr., megl. tavă. Tc. tava (Șeineanu, II, 352; Lokotsch 2751), cf. ngr. νταβᾶς, alb. tavë, bg., sb. tavá.

tava adv. – Prin tăvălire, mușcînd pămîntul. Origine îndoielnică, probabil expresivă, ca dura, tumba și legată de rădăcina expresivă tăb- „obiect rotund”, cf. tăbueț, tăbîltoc.Der. tăvăli, vb. (a răsturna, a răsuci, a da de-a dura, a rostogoli în ceva; a scălda, a unge; a murdări, a păta, a mînji; a strica; a uza; a pisa, a mototoli, a-și bate joc), cu suf. expresiv -li, cf. mr. antăvălescu, antăvălire, megl. (an)tăvălés, (an)tăvăliri (după Cihac, II, 243 și Tiktin, din sl. valiti „a învîrti”, cu un pref. tă- greu de explicat, cf. tămînda, tămînji; după Candrea, din sb. tavoljiti „a trăi greu”); tăval (în expresia de-a tăvalul, prin răsturnare, de-a rostogolul); tăvală, s. f. (tăvălug, cilindru care se învîrte); tăvăleală, s. f. (acțiunea de a se tăvăli; trîntă, bătaie; uzură, deteriorare, mai ales a hainelor); tăvălitură, s. f. (loc unde iarba a fost călcată sau tăvălită; urmă, dîră, călcătură); tăvălug (var. tăvăluc, tefelug, mr. tăvăluc), s. n. (sul, rolă, cilindru), cu suf. expresiv -ug(ă), cf. hălăciugă, măciucă, buturugă; tăvălugi (var. tăvăluci), vb. (a mărunți pămîntul cu tăvălugul; a strivi, a netezi); prăstăvăli, vb. (a răsturna); prăstăvala, adv. (Olt., de-a rostogolul). Tiva, adv. (Mold., repede, fuga, în goană), pare să fie var. a lui tava (după Scriban, din bg. otiva „s-a dus”). – Cf. și tărbăci, tearfă, vălătuc, tivi.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sânge la tavă expr. (vulg.) nimic important, fleacuri.

Intrare: tavă
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ta
  • tava
plural
  • tăvi
  • tăvile
genitiv-dativ singular
  • tăvi
  • tăvii
plural
  • tăvi
  • tăvilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tava
  • tavaua
plural
  • tavale
  • tavalele
genitiv-dativ singular
  • tavale
  • tavalei
plural
  • tavale
  • tavalelor
vocativ singular
plural
tăva
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Tavă
Tavă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tavă
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ta, tăvisubstantiv feminin

  • 1. Obiect plat de metal, de material plastic, de lemn, având forme și dimensiuni diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă cele necesare pentru servit; tablă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mîncarea venea pe tăvi. DUMITRIU, N. 41. DLRLC
    • format_quote Privea... viragiile savante ale chelnerilor printre scaune, balansînd în vîrful brațelor tăvile încărcate. C. PETRESCU, Î. I 4. DLRLC
    • format_quote V-aș arăta pentru prima oară reprodusă în desemn... o tavă rotundă de argint. ODOBESCU, S. III 635. DLRLC
    • 1.1. Vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri și prăjituri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Calul ai să-l poți alege punînd în mijlocul hergheliei o tava plină cu jăratic. CREANGĂ, P. 192. DLRLC
  • 2. regional Șervețel brodat care se așterne pe o tavă sau ca ornament pe o mobilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să-i lucreze... ceva, un lucru de nimic, dar făcut de mîna ei. – Ba, lucru minunat! avea chiar, din timpurile cele bune, o tavă începută, aproape gata. SLAVICI, N. I 308. DLRLC
  • chat_bubble regional A da pe cineva tavă (sau tava) = a tăbărî asupra cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se pricepeau să pună mîna pe șeful rău de gură sau rău de mînă și-l dădeau tava. PAS, Z. III 174. DLRLC
    • format_quote Trage-i pumni, palme și pe urmă... dă-l tavă prin noroi. CARAGIALE, la CADE. DLRLC
  • comentariu Plural și: tave. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii