4 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAVÁ s. f. v. tavă.

tavá f. (turc. tava, ngr. tavás, bg. sîrb. tava). Est. Vas de aramă rătund saŭ de tinichea în patru colțurĭ de pus la copt plăcinta, pasca ș. a. – În vest tavă.

táva adv. (d. tăvălesc). Vest. Fam. A da pe cineva tava, a-l tăvăli pe jos, a-l trînti rostogolindu-l și bătîndu-l. V. tumba.

TÁVĂ, tăvi, s. f. 1. Obiect plat de metal, de material plastic, de lemn, având forme și dimensiuni diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă cele necesare pentru servit; tabla, tablă1 (5). ♦ Vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri și prăjituri. 2. (Reg.; în expr.) A da pe cineva tavă (sau tava) = a tăbărî asupra cuiva. 3. (Reg.) Șervețel brodat care se așterne pe o tavă (1) sau ca ornament pe o mobilă. [Var.: (reg.) tavá s. f.] – Din tc. tava. Cf. bg. tava.

ta sf [At: (a. 1796) IORGA, S. D. XII, 123, 50 / V: (reg) ~va (A și: (reg) tava; Pl: ~le, tăvăli), tăva (Pl: ~le) / Pl: tăvi, ~ve / E: tc tava] 1 Obiect plat de metal, de plastic, de lemn, cu forme și dimensiuni diferite, cu marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă farfuriile, tacâmurile, mâncarea etc. Si: talger (2), tipsie (1), (îrg) tăbliță (16), (îvr) tabletă (5), (reg) tabla1 (3), tablă1 (28), tață (1), tațân. 2 (Fam; îe) A servi pe cineva (ca) pe ~ sau a-i aduce (ori a-i da etc.) cuiva (ca) pe ~ A servi pe cineva foarte bine, cu tot dichisul. 3 (Fam; îae) A-i aduce cuiva totul de-a gata. 4 Obiect plat din metal cu diverse întrebuințări în medicină. 5 Platou pe care se strâng bani în biserică de la credincioși Si: taler2 (2). 6 (Reg) Șervețel brodat care se așterne pe o tavă (1) sau pe o mobilă ca ornament. 7 Vas de tablă1, de fier (smălțuit) sau de teflon, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri, prăjituri etc. Si: (îrg) tipsie (6). 8-9 (Îljv) La ~ (Care este) gătit în tavă. 10 (Reg; îf tava) Vas în formă de lighean. 11 (Reg) Taler de balanță. 12 (Olt) Tinichea cu care se astupă ușa cuptorului. 13 (Reg; îe) A da pe cineva ~ (sau ~va) A tăvăli (1). 14 (Reg; îae) A bate pe cineva. 15 (Reg; îe) A face ~ A face scandal.

TÁVĂ, tăvi, s. f. 1. Obiect plat de metal, de material plastic, de lemn, având forme și dimensiuni diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă cele necesare pentru servit; tabla, tablă1 (5). ♦ Vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri și prăjituri. 2. (Reg.; în expr.) A da pe cineva tavă (sau tava) = a tăbărî asupra cuiva. 3. (Reg.) Șervețel brodat care se așterne pe o tavă (1) sau ca ornament pe o mobilă. [Var.: (reg.) tavá s. f.] – Din tc. tava. Cf. bg. tava.

TÁVĂ, tăvi, s. f. 1. Obiect de lemn sau de metal, pătrat, dreptunghiular sau rotund, cu fundul plat și cu marginile ușor ridicate, pe care se aduc la masă farfuriile cu mîncare, tacîmurile etc.; tipsie, tabla. Mîncarea venea pe tăvi. DUMITRIU, N. 41. Privea... viragiile savante ale chelnerilor printre scaune, balansînd în vîrful brațelor tăvile încărcate. C. PETRESCU, Î. I 4. V-aș arăta pentru prima oară reprodusă în desemn... o tavă rotundă de argint. ODOBESCU, S. III 635. 2. Vas de tablă (smălțuit) de formă dreptunghiulară sau rotundă, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mîncări și prăjituri. (Atestat în forma tava) Calul ai să-l poți alege punînd în mijlocul hergheliei o tava plină cu jăratic. CREANGĂ, P. 192. 3. (În expr.) A da pe cineva tava (sau tavă) = a tăbărî asupra cuiva, a-l ghionti, a-l bate. Se pricepeau să pună mîna pe șeful rău de gură sau rău de mînă și-l dădeau tava. PAS, Z. III 174. Trage-i pumni, palme și pe urmă... dă-l tavă prin noroi. CARAGIALE, la CADE. 4. (Regional) Șervețel brodat, care se așterne pe o tavă (1) sau pe o mobilă ca ornament. Să-i lucreze... ceva, un lucru de nimic, dar făcut de mîna ei.Ba, lucru minunat! avea chiar, din timpurile cele bune, o tavă începută, aproape gata. SLAVICI, N. I 308. – Pl. și: tave (ODOBESCU, S. III 412, GHICA, S. 34). – Variantă: (regional) tavá, tavale, s. f.

TÁVĂ, tăvi, s. f. 1. Obiect plat de metal sau de lemn, având forme diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă farfuriile, tacâmurile etc.; tabla. ♦ Vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri și prăjituri. 2. (În expr.) A da pe cineva tava (sau tavă) = a tăbărî asupra cuiva. 3. (Reg.) Șervețel brodat care se așterne pe o tavă (1) sau ca ornament pe o mobilă. [Var.: (reg.) tavá s. f.] Tc. tava.

TÁVĂ tăvi f. 1) Recipient cu fundul plat și cu marginile ușor ridicate, pe care se aduc mâncarea și tacâmurile la masă; tablă. 2) Vas din tablă cu fundul plat și cu marginile ridicate, folosit pentru a coace la cuptor diferite mâncăruri și produse de panificație (plăcinte, checuri, torturi etc.). [G.-D. tăvii] /<turc. tava

tavă f. 1. tigaie de fript; 2. tablă de lemn sau de metal pentru servit cafea, dulceață, ceaiu: fam. a da tavă pe cineva, a-l bate rău. [Mold. tavà = turc. TAVÁ, tigaie].

távă f., pl. tăvĭ și tave (din tavá). Vest. Tavá (de copt plăcinta). Tablá (de adus cafeaŭa). V. tipsie și sinie.

țeávă f., pl. țevĭ (vsl. cĭevĭ, țeavă, bg. ceva, pol. cewie). Munt. Tub (de pușcă, de tun, de pompă, de dus apa supt pămînt, de întrebuințat ca mosor la țesut ș. a.). – În Mold. sud țavă, pl. țăvĭ; în nord țévie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

távă s. f., g.-d. art. tắvii; pl. tắvi

távă s. f., g.-d. art. tăvii; pl. tăvi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÁVĂ s. tipsie, (reg.) tablă, (Mold.) tabla. (~ încărcată cu bunătăți.)

TA s. tipsie, (reg.) tablă, (Mold.) tabla. (~ încărcată cu bunătăți.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tavá adv. – Prin tăvălire, mușcînd pămîntul. Origine îndoielnică, probabil expresivă, ca dura, tumba și legată de rădăcina expresivă tăb- „obiect rotund”, cf. tăbueț, tăbîltoc.Der. tăvăli, vb. (a răsturna, a răsuci, a da de-a dura, a rostogoli în ceva; a scălda, a unge; a murdări, a păta, a mînji; a strica; a uza; a pisa, a mototoli, a-și bate joc), cu suf. expresiv -li, cf. mr. antăvălescu, antăvălire, megl. (an)tăvălés, (an)tăvăliri (după Cihac, II, 243 și Tiktin, din sl. valiti „a învîrti”, cu un pref. tă- greu de explicat, cf. tămînda, tămînji; după Candrea, din sb. tavoljiti „a trăi greu”); tăval (în expresia de-a tăvalul, prin răsturnare, de-a rostogolul); tăvală, s. f. (tăvălug, cilindru care se învîrte); tăvăleală, s. f. (acțiunea de a se tăvăli; trîntă, bătaie; uzură, deteriorare, mai ales a hainelor); tăvălitură, s. f. (loc unde iarba a fost călcată sau tăvălită; urmă, dîră, călcătură); tăvălug (var. tăvăluc, tefelug, mr. tăvăluc), s. n. (sul, rolă, cilindru), cu suf. expresiv -ug(ă), cf. hălăciugă, măciucă, buturugă; tăvălugi (var. tăvăluci), vb. (a mărunți pămîntul cu tăvălugul; a strivi, a netezi); prăstăvăli, vb. (a răsturna); prăstăvala, adv. (Olt., de-a rostogolul). Tiva, adv. (Mold., repede, fuga, în goană), pare să fie var. a lui tava (după Scriban, din bg. otiva „s-a dus”). – Cf. și tărbăci, tearfă, vălătuc, tivi.

arată toate definițiile

Intrare: Tavă
Tavă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tavă
Intrare: tavă
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ta
  • tava
plural
  • tăvi
  • tăvile
genitiv-dativ singular
  • tăvi
  • tăvii
plural
  • tăvi
  • tăvilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tava
  • tavaua
plural
  • tavale
  • tavalele
genitiv-dativ singular
  • tavale
  • tavalei
plural
  • tavale
  • tavalelor
vocativ singular
plural
Intrare: tăva
tăva
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țavă
țavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

tavă tava

  • 1. Obiect plat de metal, de material plastic, de lemn, având forme și dimensiuni diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă cele necesare pentru servit; tablă.
    exemple
    • Mîncarea venea pe tăvi. DUMITRIU, N. 41.
      surse: DLRLC
    • Privea... viragiile savante ale chelnerilor printre scaune, balansînd în vîrful brațelor tăvile încărcate. C. PETRESCU, Î. I 4.
      surse: DLRLC
    • V-aș arăta pentru prima oară reprodusă în desemn... o tavă rotundă de argint. ODOBESCU, S. III 635.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri și prăjituri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Calul ai să-l poți alege punînd în mijlocul hergheliei o tava plină cu jăratic. CREANGĂ, P. 192.
        surse: DLRLC
  • 2. regional expresie A da pe cineva tavă (sau tava) = a tăbărî asupra cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bate ghionti tăbărî attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se pricepeau să pună mîna pe șeful rău de gură sau rău de mînă și-l dădeau tava. PAS, Z. III 174.
      surse: DLRLC
    • Trage-i pumni, palme și pe urmă... dă-l tavă prin noroi. CARAGIALE, la CADE.
      surse: DLRLC
  • 3. regional Șervețel brodat care se așterne pe o tavă sau ca ornament pe o mobilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Să-i lucreze... ceva, un lucru de nimic, dar făcut de mîna ei. – Ba, lucru minunat! avea chiar, din timpurile cele bune, o tavă începută, aproape gata. SLAVICI, N. I 308.
      surse: DLRLC
  • comentariu Plural și: tave.
    surse: DLRLC

etimologie: