5 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ut sm [At: KLEIN, D. 488 / V: (reg) tot, tout (pronunțat monosilabic) / Pl: ~uți / E: mg tót] (Trs) Slovac.

uț sn [At: LB / Pl: ~uri / E: tău2 + -uț] 1-8 (Reg; șhp) Tăușor (1-8).

TAUT(O)- elem. „același, identic”. (< fr. taut/o/-, cf. gr. tauto)

Tăuț (Logofătul) m. mare cancelar sub Ștefan cel Mare și sub fiul său Bogdan: el încheiă în 1510 un tractat de pace între Sigismund al Poloniei și Bogdan, apoi în 1513 fu trimis la Constantinopole să închine de bună voie Moldova Turcilor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TAUT-, v. TAUTO-.~onim (v. -onim), s. n., epitet specific care repetă numele generic al plantei.

tăút, tăuți, s.m. – (reg.) Slovac. „Au fost odată aici niște slovaci aduși poate pentru lucrul minelor și de aceea i se zice tăuți” (Iorga, 1906: 79). ♦ (top.) Tăuții Măgherăuș, Tăuții de Sus, Tăuții de Jos: localități limitrofe orașului Baia Mare. ♦ (onom.) Tăut, Tăutan, Tăutu, nume de familie (348 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. tóth „slovac” (Galdi, cf. DER; MDA).

tăúț, tăuți, s.m. – Lac de mici dimensiuni, baltă, apă stătătoare; teren înmlăștinat. ♦ (top.) Tăuț, lac, pădure în Drăghia, Groape, Larga, Peteritea, Rohia (Vișovan, 2008) și fânațe în Slătioara (Vișovan, 2005). – Din tău „lac” + suf. -uț (MDA).

tăút, tăuți, s.m. – Slovac. Tăuții Măgherăuș, Tăuții de Sus, Tăuții de Jos: localități limitrofe orașului Baia Mare. „Au fost odată aici niște slovaci aduși poate pentru lucrul minelor și de aceea i se zice tăuți” (Iorga 1906: 79). – Din magh. tóth „slovac” (Galdi cf. DER).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TĂUT etnic < magh. toth „slovac”. 1. Thot b. și Thota f. (M mar). 2. Tăut (Arh); -ul diac (Ștef); nume frecv., mold. (Dm; Băl I) etc.; Tăutul/ovici scris și -escul (Ștef; Sd XI 84). 3. Tăut/eni, -ești, -ul, Tăuții, ss. 4. Teutul, l. (Cl).

Intrare: taut
taut
prefix (I7-P)
  • taut
Intrare: Tăut
Tăut nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tăut
Intrare: tăut
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DRAM 2015
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ut
  • utul
  • utu‑
plural
  • uți
  • uții
genitiv-dativ singular
  • ut
  • utului
plural
  • uți
  • uților
vocativ singular
  • utule
  • ute
plural
  • uților
Intrare: Tăuț
Tăuț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tăuț
tăuț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)