tăut sm [At: KLEIN, D. 488 / V: (reg) tot, tout (pronunțat monosilabic) / Pl: ~uți / E: mg tót] (Trs) Slovac.

TĂUT etnic < magh. toth „slovac”. 1. Thot b. și Thota f. (M mar). 2. Tăut (Arh); -ul diac (Ștef); nume frecv., mold. (Dm; Băl I) etc.; Tăutul/ovici scris și -escul (Ștef; Sd XI 84). 3. Tăut/eni, -ești, -ul, Tăuții, ss. 4. Teutul, l. (Cl).