2 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

TĂRCAT, -Ă, tărcați, -te, adj. (Reg.) Cu pete de diferite culori (nearmonizate), pestriț, bălțat; dungat, vărgat. – Cf. magh. tarka.

TĂRCAT, -Ă, tărcați, -te, adj. (Reg.) Cu pete de diferite culori (nearmonizate), pestriț, bălțat; dungat, vărgat. – Cf. magh. tarka.

tarcat, ~ă a vz tărcat

tărcat, ~ă [At: ȘINCAI, HR. II, 91/32 / V: (reg) tar-, ~rceat, târ~, tărceat, terceat, tor~, ță~ / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf mg tarka] (Reg) 1 a Colorat diferit Si: pătat, pestriț, (pop) bălțat. 2 a (Îs) Săptămâna ~ă Harți (1). 3-4 smf, a (Animal) care are blana cu diferite pete de culoare.

tărceat, ~ă a vz tărcat

târceat, ~ă a vz tărcat

terceat, ~ă a vz tărcat

torcat, ~ă a vz tărcat

țărcat1, ~ă a [At: HEM 1 323 / Pl: ~ați, ~e / E: țarc] (Înv) Care suge lapte Si: alăptat2, sugar.

țărcat2, ~ă a vz tărcat

TĂRCAT, -Ă, tărcați, -te, adj. Dungat, vărgat, împestrițat, bălțat; p. ext. pătat. Cînele cel tărcat le veni întru întîmpinare. SADOVEANU, P. M. 19. Vite negre și tărcate, în loc de albe. I. IONESCU, D. 359. Fă-mă, doamne, ce mi-i face, Fă-mă năframă tărcată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. ◊ (Substantivat) Are doi cai și tărcații lui nu-s proști. CONTEMPORANUL, VIII 296.

TĂRCAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre părul animalelor) Care are pete sau dungi de altă culoare; bălțat. 2) (despre stofe, haine) Care are (prea) multe culori; colorat fără gust. /<ung. tarka

tărcat a. cu pete mari de diferite colori prin păr (vorbind de vite): fig. năframă tărcată POP. [Ung, TARKA, bălțat).

tarcát, -ă adj. (ung. tarka, tarcat. D. rom. vine rut. tarkátiĭ și terkátiĭ. V. tărcuș, terchea-, țarcă). Est. Cu doŭă saŭ maĭ multe colorĭ: haĭne tarcate, motan tarcat. – Spre sud. tărcat.

tărcat, V. tarcat.

Ortografice DOOM

tărcat adj. m., pl. tărcați; f. tărcată, pl. tărcate

*tărcat adj. m., pl. tărcați; f. tărcată, pl. tărcate

tărcat adj. m., pl. tărcați; f. sg. tărcată, pl. tărcate

Etimologice

tărcat (-tă), adj. – Pestriț, pătat cu două culori. – Var. Mold. tarcat. Mag. tarka (Miklosich, Fremdw., 131; Cihac, II, 532; Tiktin; Drăganu, Dacor., V, 338). – Der. tărcătură, s. f. (pată de culoare; combinație de două culori).

Sinonime

SĂPTĂMÂNA TĂRCATĂ s. v. cârneleagă, harți.

TĂRCAT adj. 1. v. bălțat. 2. v. vărgat.

săptămîna tărcată s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

TĂRCAT adj. 1. bălțat, pătat, pestriț, (pop.) prian, (înv. și reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuș, (Transilv. și Bucov.) alaciu, (prin Transilv.) cheș, (Ban.) șar, (prin Ban.) șălean, (prin Olt. și Ban.) șerguiat, (prin Transilv.) șvaițăr. (Animal, păr ~.) 2. bălțat, dungat, vărgat, (rar) zebrat, (pop.) învîrstat, pestriț, vîrstat, (reg.) vîrcat, (prin Ban., Transilv. și Olt.) șergat. (Un material textil ~.)

Arhaisme și regionalisme

tărcát, -ă, tărcați, -te, adj. (reg.) Cu dungi; pestriț: „Și-a tău cal îi sur, tărcat / Și să cade la-mpărat” (Bilțiu, 2015: 83). – Cf. magh. tarka „bălțat” (Drăganu, după DER; Scriban, Șăineanu, DEX).

Intrare: tărcat
tărcat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărcat
  • tărcatul
  • tărcatu‑
  • tărcată
  • tărcata
plural
  • tărcați
  • tărcații
  • tărcate
  • tărcatele
genitiv-dativ singular
  • tărcat
  • tărcatului
  • tărcate
  • tărcatei
plural
  • tărcați
  • tărcaților
  • tărcate
  • tărcatelor
vocativ singular — —
plural — —
tarcat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
torcat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
terceat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târceat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărceat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țărcat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcat
  • țărcatul
  • țărcată
  • țărcata
plural
  • țărcați
  • țărcații
  • țărcate
  • țărcatele
genitiv-dativ singular
  • țărcat
  • țărcatului
  • țărcate
  • țărcatei
plural
  • țărcați
  • țărcaților
  • țărcate
  • țărcatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: țărcat
țărcat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcat
  • țărcatul
  • țărcată
  • țărcata
plural
  • țărcați
  • țărcații
  • țărcate
  • țărcatele
genitiv-dativ singular
  • țărcat
  • țărcatului
  • țărcate
  • țărcatei
plural
  • țărcați
  • țărcaților
  • țărcate
  • țărcatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărcat, tărcatăadjectiv

  • 1. regional Cu pete de diferite culori (nearmonizate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînele cel tărcat le veni întru întîmpinare. SADOVEANU, P. M. 19. DLRLC
    • format_quote Vite negre și tărcate, în loc de albe. I. IONESCU, D. 359. DLRLC
    • format_quote Fă-mă, doamne, ce mi-i face, Fă-mă năframă tărcată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Are doi cai și tărcații lui nu-s proști. CONTEMPORANUL, VIII 296. DLRLC
etimologie:

țărcat, țărcatăadjectiv

etimologie:
  • țarc MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.