tarcat, ~ă a vz tărcat

tarcát, -ă adj. (ung. tarka, tarcat. D. rom. vine rut. tarkátiĭ și terkátiĭ. V. tărcuș, terchea-, țarcă). Est. Cu doŭă saŭ maĭ multe colorĭ: haĭne tarcate, motan tarcat. – Spre sud. tărcat.

tărca vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~rchez, (reg) tărc / E: drr tărcat] (Reg) 1 A vopsi în culori diferite și nearmonizate Si: (reg) a bălța, a tărcăji. 2 (Pex) A trage dungi colorate Si: a dunga, a vărga. 3 (Pan) A face să devină pestriț. 4 A coase cu diferite culori la gherghef.

tărcat, ~ă [At: ȘINCAI, HR. II, 91/32 / V: (reg) tar-, ~rceat, târ~, tărceat, terceat, tor~, ță~ / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf mg tarka] (Reg) 1 a Colorat diferit Si: pătat, pestriț, (pop) bălțat. 2 a (Îs) Săptămâna ~ă Harți (1). 3-4 smf, a (Animal) care are blana cu diferite pete de culoare.

tărceat, ~ă a vz tărcat

târceat, ~ă a vz tărcat

terceat, ~ă a vz tărcat

torcat, ~ă a vz tărcat

țărcat¹, ~ă a [At: HEM 1 323 / Pl: ~ați, ~e / E: țarc] (Înv) Care suge lapte Si: alăptat², sugar.

țărcat², ~ă a vz tărcat

TĂRCA, tărchez, vb. I. Tranz. (Mai ales la participiu) A trage dungi colorate (pe un fond de altă culoare), a vopsi în culori variate; a dunga, a varga, a împestrița; p. ext. a păta.

TĂRCAT, -Ă, tărcați, -te, adj. Dungat, vărgat, împestrițat, bălțat; p. ext. pătat. Cînele cel tărcat le veni întru întîmpinare. SADOVEANU, P. M. 19. Vite negre și tărcate, în loc de albe. I. IONESCU, D. 359. Fă-mă, doamne, ce mi-i face, Fă-mă năframă tărcată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. ◊ (Substantivat) Are doi cai și tărcații lui nu-s proști. CONTEMPORANUL, VI_II 296.

A TĂRCA ~chez tranz. rar 1) A vopsi în diferite culori. 2) A face să se tărcheze. /Din tărcat

A SE TĂRCA pers.3 se ~chează intranz. rar A-și pierde culoarea inițială (sub acțiunea apei, soarelui); a se decolora neuniform; a se spălăci; a se șterge. /Din tărcat

TĂRCAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre părul animalelor) Care are pete sau dungi de altă culoare; bălțat. 2) (despre stofe, haine) Care are (prea) multe culori; colorat fără gust. /<ung. tarka

tărcat a. cu pete mari de diferite colori prin păr (vorbind de vite): fig. năframă tărcată POP. [Ung, TARKA, bălțat).

tărcat, V. tarcat.

tărca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. tărchez, 3 tărchează; conj. prez. 1 sg. să tărchez, 3 să tărcheze

tărcat adj. m., pl. tărcați; f. tărcată, pl. tărcate

tărca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tărchează

*tărcat adj. m., pl. tărcați; f. tărcată, pl. tărcate

tărca vb., ind. prez. 3 sg. tărchează

tărcat adj. m., pl. tărcați; f. sg. tărcată, pl. tărcate

tărcat

tărcat (-tă), adj. – Pestriț, pătat cu două culori. – Var. Mold. tarcat. Mag. tarka (Miklosich, Fremdw., 131; Cihac, II, 532; Tiktin; Drăganu, Dacor., V, 338). – Der. tărcătură, s. f. (pată de culoare; combinație de două culori).

SĂPTĂMÂNA TĂRCATĂ s. v. cârneleagă, harți.

TĂRCA vb. 1. v. dunga. 2. v. bălța.

TĂRCAT adj. 1. v. bălțat. 2. v. vărgat.

săptămîna tărcată s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

TĂRCA vb. 1. a dunga, a vărga, (pop.) a învîrsta, (reg.) a vîrsta. (A ~ un material textil.) 2. a (se) bălța. (Ce te-ai ~ așa?)

TĂRCAT adj. 1. bălțat, pătat, pestriț, (pop.) prian, (înv. și reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuș, (Transilv. și Bucov.) alaciu, (prin Transilv.) cheș, (Ban.) șar, (prin Ban.) șălean, (prin Olt. și Ban.) șerguiat, (prin Transilv.) șvaițăr. (Animal, păr ~.) 2. bălțat, dungat, vărgat, (rar) zebrat, (pop.) învîrstat, pestriț, vîrstat, (reg.) vîrcat, (prin Ban., Transilv. și Olt.) șergat. (Un material textil ~.)

tărcát, -ă, tărcați, -te, adj. (reg.) Cu dungi; pestriț: „Și-a tău cal îi sur, tărcat / Și să cade la-mpărat” (Bilțiu, 2015: 83). – Cf. magh. tarka „bălțat” (Drăganu, după DER; Scriban, Șăineanu, DEX).