3 intrări
64 de definiții

Explicative DEX

ȚĂRAN, țărani, s. m. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean. – Țară + suf. -an.

ȚĂRAN, țărani, s. m. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean. – Țară + suf. -an.

ȚĂRÂNĂ, (2) țărâne, s. f. 1. Pământ sfărâmat mărunt. ♦ Pământul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormântul. ◊ Expr. Fie-i țărâna ușoară! = (formulă folosită când se vorbește despre un mort) odihnească-se în pace! Praf și țărână = nimic. ♦ Stratul de la suprafață (sau de la mică adâncime) al pământului. ◊ Expr. A se așterne țărânii = a se întinde la pământ. 2. Fig. Trup neînsuflețit, oseminte; rămășițe pământești. [Var.: (reg.) țărnă s. f.] – Țară + suf. -ână.

ȚĂRÂNĂ, (2) țărâne, s. f. 1. Pământ sfărâmat mărunt. ♦ Pământul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormântul. ◊ Expr. Fie-i țărâna ușoară! = (formulă folosită când se vorbește despre un mort) odihnească-se în pace! Praf și țărână = nimic. ♦ Stratul de la suprafață (sau de la mică adâncime) al pământului. ◊ Expr. A se așterne țărânii = a se întinde la pământ. 2. Fig. Trup neînsuflețit, oseminte; rămășițe pământești. [Var.: (reg.) țărnă s. f.] – Țară + suf. -ână.

ȚĂRNĂ s. f. v. țărână.

ȚĂRNĂ s. f. v. țărână.

țarnă2 sf vz țărână

țăran, ~ă [At: MOXA, 360/4 / V: (îrg) ~rean (Pl: țăreni) smf, (înv) țerean smf, țeran sm / Pl: ~i, ~e, (reg) țărăni sf / E: țară + (e)an] 1 sm (Îrg) Locuitor al unei țări (11). 2 sm (Înv) Nume dat în Transilvania și Banat românilor din Țara Românească și Moldova înainte de 1918 Si: regățean. 3 sm (Ban) Nume dat românilor din Țara Românească și stabiliți în unele regiuni din Banat Si: (reg) bufan. 4 a Care aparține unei țări (11). 5 sm (Înv) Băștinaș (1). 6 sm (Îvr) Compatriot. 7 smf Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor Si: sătean, (fam) opincar; (pop) român, (îrg) mojic, (reg) paur. 8-9 sm (Mol; îcs) Noi ~ii de la țară (Melodie după care se execută) un dans popular. 10 a (Îoc orășean, urban) De (la) țară. 11 sm (Îrg) Iobag. 12 smf (Dep) Om lipsit de educație, de maniere Si: mojic. 13 sm (Reg; îoc muntean) Câmpean (9).

țărână sf [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 469/27 / V: (îrg) ~rină, țerină, ~rnă, (reg) țernă, țarnă, (rar) țearnă, (reg) țârnă / Pl: (rar) ~ne / E: țară + -ână] 1 Pământ mărunțit Si: (reg) țărângănă (1). 2 (Pex) Sol3 (1). 3 (Reg; îs) Țerină gunoioasă sau țarnă neagră Țărână amestecată cu gunoi, întrebuințată ca îngrășământ. 4 (Îla) Cu ~na în gură Mort. 5 (Îe) Praf și ~ Nimic. 6 (Reg; îe) A-l face ~ (pe cineva) A nimici, a ucide pe cineva. 7 (Îe) A-și închina fruntea în ~ A muri. 8 (Îe) A mușca din ~ A cădea la pământ rănit. 9 (Pex; îae) A muri1. 10 (Îe) A se așterne ~nii A se culca pe pământ. 11 (Îe) A ridica (pe cineva) din ~ A ajuta (pe cineva) să-și creeze o situație mai bună. 12 (Îe) A da cu țernă în ochii cuiva A înșela pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât în realitate. 13 (Îe) A face ~na praf A nu face nimic. 14 (Îae) A se lăuda. 15 (Reg; îe) Se laudă (sau minte) de cură ~na din pod Se spune despre un om foarte lăudăros sau mincinos. 16 (Reg; îe) Blestămă de pică ~na Se spune când cineva blestemă foarte tare. 17 (Reg; îe) Se găsește câte-o mână să-l scuture de ~ Se găsește cineva care să-l mustre, să-l bată. 18 În concepția biblică, pământul din care a fost făcut omul și în care se întoarce după moarte. 19 (Fig) Rămășițe pământești Si: oseminte. 20 (Îe) Fie-i (sau să-i fie) ~na ușoară! Formulă folosită când se vorbește despre un mort (mai ales decedat de curând). 21 (Îe) A sta cu țerna în gură Se zice despre cei morți ale căror rude n-au împlinit obiceiurile cuvenite în legătură cu aceștia. 22 (Îs) Cap de ~ Colac (mai mare) care se face pentru ceremonia înmormântării. 23 (Îe) A face (cuiva) pomana de ~ sau a(-i) face (la) ~ A face mortului pomană în ziua înmormântării. 24 (Fig) Pământ strămoșesc Si: glie (4). 25 Stratul de la suprafață (sau de la o mică adâncime) al pământului. 26 (Reg) Nisip. 27 (Reg) Pietriș. 28 (Reg) Praf de pe drum. 29 (Reg) Nămol adus de apă.

țărean sm vz țăran

țărină sf vz țărână

țărnă2 sf vz țărână

țârnă sf vz țărână

țearnă sf vz țărână

țeran sm vz țăran

țerean sm vz țăran

țerină2 sf vz țărână

țernă sf vz țărână

ȚĂRAN sm. 1 Om de la țară, sătean: ~ul, cînd merge, tropăește și cînd vorbește, hodorogește (CRG.); boierul, cînd i-e foame, se plimbă, Țiganul fluieră, ~ul își bate nevasta (ZNN.); Preoți, protopopi, la talpe ca pe ~i îi bătea (LET.) 2 Trans. Locuitor de la șes, cîmpean (în opoz. cu „muntean”).

❍ȚĂREAN sm. 1 Olten. = ȚĂRAN 2 Băn. Om din țară, din vechiul regat.

ȚĂRÎNĂ, ❍ȚĂRNĂ, ‡ȚĂRINĂ, ‡ȚERINĂ sf. 1 Pămînt fărîmat, făcut praf: întîlnește un om care năruia munții în mînă, de-i făcea țărnă și apoi îi arunca în pîrău (CRG.); i-a tras o bătută mocănească, de a curs țărîna din pod (VLAH.); mai adesea despre pămîntul cu care se acopere mortul: Cine strică-așezămînt, N’aibă țărnă pe mormînt (IK.-BRS.); E uscată-acuma țărna ce te copere, și mie Parcă tot nu-mi vine-a crede că ești dusă pe vecie (VLAH.); fie-i țărîna ușoară! odihnească-se în pace! Ușoară să-i stea țărna și sufletul ferice! (DON.) 2 Lutul, pămîntul din care s’a plăzmuit cel dintîiu om: Cela ce cu sfînta mînă M’ai făcut om din țărînă (GAST.); căzu mort și îndată se și făcu țărînă (ISP.) [țară].

ȚĂRNĂ 👉 ȚĂRINĂ.

❍ȚERNĂ sf. = ȚĂRÎNĂ: Din țerna mormîntală răsare dulce floare (ALECS.); au ars pădurile, lăsînd țerna sură (IRG.).

ȚĂRAN, țărani, s. m. Om de la țară, a cărui ocupație principală este agricultura; sătean. Acești țărani ardeleni sînt crescători de vite, pe înălțimile aspre ale munților. BOGZA, C. O. 26. Curînd începură să se adune iar țăranii, unul cîte unul. REBREANU, R. II 209. Țăranul mergea pe lîngă boi și-i tot îndemna să meargă mai iute. CREANGĂ, O. A. 295. Despot, sîntem țărani. Nu vindem țara noastră, nici cugetul pe bani. ALECSANDRI, T. II 189.

ȚĂRÎNĂ, (2, rar) țărîne, s. f. 1. Pămînt fărîmat mărunt. Pe țărîna proaspătă se înălțau ici-colo pîlcuri de zambile. SADOVEANU, O. IV 40. Cîțiva copilași... se jucau în țărîna pe care o aduceau din mijlocul umblat al uliței. CAMIL PETRESCU, O. I 464. În poală purta cîțiva pumni de țărînă. AGÎRBICEANU, S. P. 100. ♦ Pămîntul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormîntul. Toți aruncară cîte o mînă de țărînă peste sicriu. BUJOR, S. 110. Cioclii au coborît săcriul în groapă, au aruncat țărîna și, isprăvind, s-au dus la o crîșmă. NEGRUZZI, S. I 32. ◊ (Simbolizînd moartea, uitarea) Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune, Peste toate o lopată de țărînă se depune. EMINESCU, O. I 134. (Expr.) Fie-i țărîna ușoară! = (formulă folosită cînd se vorbește despre un mort) odihnească-se în pace! Fie-i țărîna ușoară! nu l-am văzut niciodată ieșind din atitudinea lui socotită și demnă. GALACTION, O. I 95. Am biruit noi, care trăim, cei răniți, și mai ales cei care au murit, fie-le țărîna ușoară oriunde ar dormi! DELAVRANCEA, O. II 227. Soacră-mea – fie-i țărîna ușoară! – așa a făcut cu mine. CREANGĂ, P. 4. (Rar) A-și închina fruntea în țărînă = a muri. Acesta a făcut destule răutăți, pînă ce a venit vremea să-și închine și el fruntea în țărînă. SADOVEANU, O. VIII 246. Praf și țărînă = nimic; praf și pulbere. Praf și țărînă rămase și din fata cea mare de zmeu. ISPIRESCU, L. 225. ◊ (Simbolizînd pămîntul din care, după concepția biblică, a fost făcut omul și în care se preface omul după moarte) Țărînă – sîntem toți țărînă, E de prisos orice trufie... MACEDONSKI, O. I 36. Trupul tău, ce-a fost țărînă, în țărînă s-a preface. ALECSANDRI, P. I 199. ♦ Stratul de la suprafață (sau de la o mică adîncime) al pămîntului. Noi avem sub brazdă, în țărîna neagră, mai mulți Șoimărești decît cei care trăiesc astăzi. SADOVEANU, O. VII 101. Frați buni ai frunzelor din codru, Copii ai mîndrei bolți albastre, Sfințiți cu lacrimi și sudoare Țărîna plaiurilor noastre. GOGA, P. 10. Ating țărîna cu fruntea. CARAGIALE, O. III 144. ♦ (Depreciativ) Ogor, țarină. Lui Avram Saizu nu-i revine din averea părintească decît un lot mizerabil de țărînă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 2/4. 2. Fig. Trup neînsuflețit; oseminte. Și totuși, țărînă frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă. EMINESCU, O. I 38. O singură fericire îmi mai rămîne. Ca țărînele noastre să se odihnească în același mormînt. BOLINTINEANU, O. 465. – Variante: (regional) țărnă (CREANGĂ, O. A. 126, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 282), țernă (HOGAȘ, H. 46) s. f.

ȚĂRNĂ s. f. v. țărînă.

ȚERNĂ s. f. v. țărînă.

femeie-țăran(că) s. f. Femeie care locuiește în mediul rural și se îndeletnicește cu munca pământului și cu creșterea animalelor ◊ „Să luăm o frezie, o garoafă și să le dăruim femeii-țărănci și femeii-zidar și femeii-ministru sau medic.” Sc. 10 III 84 p. 5. ◊ „La Muzeul Internațional al Femeilor din Bonn (Germania) [va avea loc] manifestarea intitulată «Lunile României». Prezentarea se va desfășura pe mai multe secțiuni: femeia-țăran, femeia-muncitor [...]” R.l. 3 XI 93 p. 5 (din femeie + țăran)

pictor-țăran s. m. țăran care pictează ◊ „Satul pictorilor – Kovaciza este un sat din Serbia, Iugoslavia, renumit pentru faptul că numără printre locuitorii săi nu mai puțin de 17 pictori-țărani. Neavând nici o pregătire specială în domeniul artei penelului, aceștia practică, în perioadele de răgaz, așa-numita pictură naivă.” Sc. 31 V 74 p. 6. ◊ „Comentariul, dar mai ales ilustrațiile sunt deosebit de interesante, de la «Vameșul» Henry Rousseau, la pictorii-țărani germani.” R.lit. 10 IV 75 p. 22. ◊ „E în stilistica acestui portret amintirea unei viziuni străvechi a pictorilor-țărani din arta românească.” R.l. 27 III 79 p. 2 (din pictor + țăran)

scriitor-țăran, -toare/-că s. m. f. țăran[că] ce scrie opere literare ◊ „100 de ani de la nașterea scriitorului-țăran M.K.” Sc. 29 XII 71 p. 4. ◊ „Scriitoare-țărancă” R.l. 14 XI 75 p. 2 ◊ „[La Arad] prima întâlnire a scriitorilor-țărani din România [...] Întâlnirea a reunit 22 scriitori-țărani din 15 județe ale țării.” R.l. 3 X 76 p. 2. ◊ „Recent a avut loc la Arad cea de-a doua întâlnire a scriitorilor-țărani din România.” Cont. 24 XI 78 p. 8; v. și R.l. 11 III 76 p. 2 (din scriitor [-toare] + țăran[că])

ȚĂRAN ~i m. 1) Persoană care trăiește în mediul rural și se îndeletnicește cu agricultura. 2) Persoană care face parte din țărănime. /țară + suf. ~(e)an

ȚĂRÂNĂ f. 1) Sol fărâmițat. ◊ Fie-i ~a ușoară formulă folosită la înmormântare. 2) fig. Rămășițe ale unei ființe după moarte. 3) Strat superior al scoarței terestre. [G.-D. țărânei] /<lat. terrina

țăran m. 1. om dela țară; 2. fig. om grosolan.

țărână f. 1. pământ fărâmat: sa făcut praf și țărână; 2. pământ ce acopere pe un mort: fie-i țărâna ușoară! [Vechiu-rom. țărină, țarină («să le răsipească praștii să-l facă țărină de arat»! Moxa = lat. *TERRINA].

țărnă f. Mold. țărână: începe a-și arunca țărna depe cap ca buhaiul CR.

țernă f. V. țărnă: un pumn de țernă pe o scândură de brad AL.

țărán, -că s. (d. țară). Locuitor de la țară (saŭ și de la marginea orașuluĭ) din clasa de jos. Fig. Om necĭoplit, mojic: nu fi țăran! Trans. Cîmpean. – Țăranu nostru e bun, dar și viclean. Gorki îl caracterizează așa pe cel din Rusia: „Țăranu nu e blînd și nu ĭubește adevăru și dreptatea. E un realist sever și șiret care, cînd e vorba de interesele luĭ, afectează admirabil simplicitatea. Pin natura luĭ nu e prost și o știe prea bine” (VR. 1926, 2-3, 369). V. clăcaș, moșnean, răzăș, sătean, vecin; boĭer.

țăreán, -eáncă s., pl. enĭ, ence (d. țară). Olt. Țăran. Ban. Trans. Locuitor din „țară”, adică din „Țara Românească” (Muntenia), apoĭ și din tot regatu Româniiĭ din ainte de 1918. V. regățean.

țărînă și (vechĭ) țerínă f., pl. inuz. ar fi ĭ (d. țară). Pămînt fărămat așa cum se face cînd sapĭ: țărîna acoperi mortu. Să-ĭ fie țărîna ușoară, vorbe de dragoste adresate ca salutare unuĭ mort la înmormîntare. – În est țărnă, pl. e.

țărnă, V. țărînă.

țerínă, V. țărînă.

Ortografice DOOM

țăran s. m., pl. țărani

țărână s. f., g.-d. art. țărânei (în expr. și: țărânii); (rămășițe pământești) (rar) pl. țărâne

țăran s. m., pl. țărani

țărână s. f., g.-d. art. țărânei (în expr. și țărânii); (rămășițe pământești) pl. țărâne

țăran s. m., pl. țărani

țărână s. f., g.-d. art. țărânei; (rămășițe pământești) pl. țărâne

țărînă s. f., pl. țărîne / țărîni

țărînă, gen. țărînei

țărână, -nii gen. a.

Enciclopedice

O, FORTUNATOS NIMIUM, SUA SI BONA NORINT, AGRICOLAS! (lat.) ce fericiți ar fi țăranii de și-ar da seama de fericirea lor! – Vergiliu, „Georgica”, II, 458-459. Țăranii nu știu cât de fericit e traiul lor patriarhal în comparație cu viața agitată a cetății. P. ext. Oamenii nu apreciază binele pe care îl au.

SIT TIBI TERRA LEVIS (S.T.T.L.) (lat.) fie-ți țărâna ușoară – Inscripție funerară creștină reprezentată printr-un cerc tăiat de o cruce și având gravat în fiecare sfert de cerc inițiala unuia dintre cele patru cuvinte.

Argou

a fi țăran / de la țară expr. (vulg.) a fi bădăran / mojic; a fi răuvoitor.

țăran bășit expr. (vulg.) persoană novice.

țăran flaușat expr. (adol., peior.) (om) ipocrit, fățarnic.

Sinonime

ȚĂRAN s. v. câmpean.

ȚĂRAN s. sătean, (pop.) român, (înv. și reg.) mojic, poporan, (reg., mai ales în Banat) paur, (fam.) opincar, (peior.) mămăligar.

țăran s. v. CÎMPEAN.

ȚĂRAN s. sătean, (pop.) român, (înv. și reg.) mojic, poporan, (reg., mai ales în Ban.) paur, (fam.) opincar, (peior.) mămăligar.

ȚĂRAN. Subst. Țăran, sătean, poporan (înv.), român (pop.), agricultor, plugar, plugăraș (dim.), muncitor agricol, agrarian (rar), mojic (înv. și reg.), țărănoi (augm., depr.); felah (Egipt, Arabia, Palestina); peon (America Latină); contadin (Italia); fermier. Țărancă, țărăncuță (dim.), săteancă, poporană (înv.), româncă (pop.), agricultoare. Țăran liber, răzeș, baș-răzeș, moșnean, moștean (înv. și reg.); țărancă liberă, răzeșiță. Țăran iobag, iobag, clăcaș, șerb, rumân, vecin; argat, argățel (dim., rar), pălmaș, ziler, zilaș (rar), rîndaș. Iobăgîță (pop.); argată, zileră. Țăran sărac; țăran mijlocaș; țăran bogat, gazdă (reg.), chiabur, chiaburaș (dim., depr.), chiaburan (depr.), chiaburoi (augm., depr.); chiabură, chiaburoaică, chiaburană (depr.). Țăran cooperatist, țăran colectivist, cooperator, colectivist; colhoznic (U.R.S.S.). Țărănie, plugărie, plugărit, plugărire (rar); răzășie (reg.); iobăgie, iobăgire, clăcășie, șerbie, șerbire (înv.), argăție (rar). Țărănime, plugărime, mojicime (înv.), popor, talpa țării; răzeșime (reg.), răzeșie (reg.); iobăgime, argățime. Clasa țărănească; țărănimea muncitoare; țărănimea săracă; țărănimea mijlocașă; țărănimea bogată, chiaburime. Țărănimea cooperatistă. Adj. Țărănesc, plugăresc; răzeșesc (reg.), moșnenesc, moștenesc (înv. și reg.); iobăgesc, clăcășesc, șerbesc, argățesc (rar); chiaburesc. Vb. A fi țăran, a lucra pămîntul, a se ocupa de munca pămîntului, a plugări. A iobăgi, a clăcăși, a clăcui (reg.), a șerbi (înv.), a argăți (rar). Adv. Țărănește, plugărește (rar), mojicește. V. asuprire, iobăgie, locuitor.

Expresii și citate

Cît nisipul mării și țărîna... (grec. Όπως η άμμος της θάλασσας και η σκόνη...). – Homer, Iliada (cîntul IX, vers. 385). Viteazul Ahile, primind solia trimisă de Agamemnon, respinge propunerile de împăcare: „Chiar de mi-ar da bogății cît este nisipul și colbul, / Nu va putea să-mi înduplece inima Atrid Agamemnon”. (traducere: G. Murnu). Expresia lui Homer: „Cît nisipul mării” s-a introdus mai în toate limbile, spre a desemna o multitudine, un număr mare, o cantitate imensă. LIT.

Arhaisme și regionalisme

țărấnă, țărâne, (țărnă, țârnă), s.f. 1. Pământ sfărâmat mărunt. 2. Glie de pământ: „Mamă am și nu mă cată, / Tata-i supt țârnă uscată” (Papahagi, 1925: 169). – Din țară (Scriban, DEX, MDA); lat. terrina (Șăineanu).

țắrnă, s.f. v. țărână.

țărână, țărâne, (țărnă, țârnă), s.f. – 1. Pământ sfărâmat mărunt. 2. Glie de pământ: „Mamă am și nu mă cată, / Tata-i supt țârnă uscată” (Papahagi, 1925: 169; Mara). – Din țară (Scriban, DEX, MDA); lat. terrina (Șăineanu).

țărnă, s.f. – v. țărână.

țârnă, s.f. – v. țărână.

Intrare: pictor-țăran
pictor-țăran substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pictor-țăran
  • pictorul-țăran
plural
  • pictori-țărani
  • pictorii-țărani
genitiv-dativ singular
  • pictor-țăran
  • pictorului-țăran
plural
  • pictori-țărani
  • pictorilor-țărani
vocativ singular —
plural —
Intrare: țăran
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăran
  • țăranul
  • țăranu‑
plural
  • țărani
  • țăranii
genitiv-dativ singular
  • țăran
  • țăranului
plural
  • țărani
  • țăranilor
vocativ singular
  • țăranule
  • țărane
plural
  • țăranilor
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărean
  • țăreanul
plural
  • țăreni
  • țărenii
genitiv-dativ singular
  • țărean
  • țăreanului
plural
  • țăreni
  • țărenilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țeran
  • țeranul
plural
  • țerani
  • țeranii
genitiv-dativ singular
  • țeran
  • țeranului
plural
  • țerani
  • țeranilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țerean
  • țereanul
plural
  • țereni
  • țerenii
genitiv-dativ singular
  • țerean
  • țereanului
plural
  • țereni
  • țerenilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țărână
țărână1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărână
  • țărâna
plural
  • țărâne
  • țărânele
genitiv-dativ singular
  • țărâne
  • țărânei
plural
  • țărâne
  • țărânelor
vocativ singular —
plural —
țărână2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DMLR, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărână
  • țărâna
plural
  • țărâni
  • țărânile
genitiv-dativ singular
  • țărâni
  • țărânii
plural
  • țărâni
  • țărânilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țerină
  • țerina
plural
  • țerini
  • țerinile
genitiv-dativ singular
  • țerini
  • țerinii
plural
  • țerini
  • țerinilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țearnă
  • țearna
plural
  • țearne
  • țearnele
genitiv-dativ singular
  • țearne
  • țearnei
plural
  • țearne
  • țearnelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârnă
  • țârna
plural
  • țârne
  • țârnele
genitiv-dativ singular
  • țârne
  • țârnei
plural
  • țârne
  • țârnelor
vocativ singular —
plural —
țărină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărină
  • țărina
plural
  • țărine
  • țărinele
genitiv-dativ singular
  • țărine
  • țărinei
plural
  • țărine
  • țărinelor
vocativ singular —
plural —
țarnă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țarnă
  • țarna
plural
  • țarne
  • țarnele
genitiv-dativ singular
  • țarne
  • țarnei
plural
  • țarne
  • țarnelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărnă
  • țărna
plural
  • țărni
  • țărnile
genitiv-dativ singular
  • țărni
  • țărnii
plural
  • țărni
  • țărnilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țernă
  • țerna
plural
  • țerne
  • țernele
genitiv-dativ singular
  • țerne
  • țernei
plural
  • țerne
  • țernelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pictor-țăran, pictori-țăranisubstantiv masculin

  • 1. Țăran care pictează. DCR2
    • format_quote Satul pictorilor – Kovaciza este un sat din Serbia, Iugoslavia, renumit pentru faptul că numără printre locuitorii săi nu mai puțin de 17 pictori-țărani. Neavând nici o pregătire specială în domeniul artei penelului, aceștia practică, în perioadele de răgaz, așa-numita pictură naivă. Sc. 31 V 74 p. 6. DCR2
    • format_quote Comentariul, dar mai ales ilustrațiile sunt deosebit de interesante, de la «Vameșul» Henry Rousseau, la pictorii-țărani germani. R.lit. 10 IV 75 p. 22. DCR2
    • format_quote E în stilistica acestui portret amintirea unei viziuni străvechi a pictorilor-țărani din arta românească. R.l. 27 III 79 p. 2. DCR2
etimologie:
  • pictor + țăran DCR2

țăran, țăranisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sătean augmentative: țărănoi
    • format_quote Acești țărani ardeleni sînt crescători de vite, pe înălțimile aspre ale munților. BOGZA, C. O. 26. DLRLC
    • format_quote Curînd începură să se adune iar țăranii, unul cîte unul. REBREANU, R. II 209. DLRLC
    • format_quote Țăranul mergea pe lîngă boi și-i tot îndemna să meargă mai iute. CREANGĂ, O. A. 295. DLRLC
    • format_quote Despot, sîntem țărani. Nu vindem țara noastră, nici cugetul pe bani. ALECSANDRI, T. II 189. DLRLC
    • 1.1. Femeie-țăran. DCR2
      • format_quote La Muzeul Internațional al Femeilor din Bonn (Germania) [va avea loc] manifestarea intitulată «Lunile României». Prezentarea se va desfășura pe mai multe secțiuni: femeia-țăran, femeia-muncitor [...] R.l. 3 XI 93 p. 5. DCR2
    • 1.2. Scriitor-țăran = țăran ce scrie opere literare. DCR2
      • format_quote 100 de ani de la nașterea scriitorului-țăran M.K. Sc. 29 XII 71 p. 4. DCR2
      • format_quote [La Arad] prima întâlnire a scriitorilor-țărani din România [...] Întâlnirea a reunit 22 scriitori-țărani din 15 județe ale țării. R.l. 3 X 76 p. 2. DCR2
      • format_quote Recent a avut loc la Arad cea de-a doua întâlnire a scriitorilor-țărani din România. Cont. 24 XI 78 p. 8; v. și R.l. 11 III 76 p. 2. DCR2
etimologie:
  • Țară + -an. DEX '98 DEX '09

țărână, țărânesubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Pământ sfărâmat mărunt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe țărîna proaspătă se înălțau ici-colo pîlcuri de zambile. SADOVEANU, O. IV 40. DLRLC
    • format_quote Cîțiva copilași... se jucau în țărîna pe care o aduceau din mijlocul umblat al uliței. CAMIL PETRESCU, O. I 464. DLRLC
    • format_quote În poală purta cîțiva pumni de țărînă. AGÎRBICEANU, S. P. 100. DLRLC
    • 1.1. Pământul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormântul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toți aruncară cîte o mînă de țărînă peste sicriu. BUJOR, S. 110. DLRLC
      • format_quote Cioclii au coborît săcriul în groapă, au aruncat țărîna și, isprăvind, s-au dus la o crîșmă. NEGRUZZI, S. I 32. DLRLC
      • format_quote (Simbolizând moartea, uitarea) Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune, Peste toate o lopată de țărînă se depune. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
      • chat_bubble Fie-i țărâna ușoară! = (formulă folosită când se vorbește despre un mort) odihnească-se în pace! DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Fie-i țărîna ușoară! nu l-am văzut niciodată ieșind din atitudinea lui socotită și demnă. GALACTION, O. I 95. DLRLC
        • format_quote Am biruit noi, care trăim, cei răniți, și mai ales cei care au murit, fie-le țărîna ușoară oriunde ar dormi! DELAVRANCEA, O. II 227. DLRLC
        • format_quote Soacră-mea – fie-i țărîna ușoară! – așa a făcut cu mine. CREANGĂ, P. 4. DLRLC
    • 1.2. Simbolizează pământul din care, după concepția biblică, a fost făcut omul și în care se preface omul după moarte. DLRLC
      • format_quote Țărînă – sîntem toți țărînă, E de prisos orice trufie... MACEDONSKI, O. I 36. DLRLC
      • format_quote Trupul tău, ce-a fost țărînă, în țărînă s-a preface. ALECSANDRI, P. I 199. DLRLC
    • 1.3. Stratul de la suprafață (sau de la mică adâncime) al pământului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Noi avem sub brazdă, în țărîna neagră, mai mulți Șoimărești decît cei care trăiesc astăzi. SADOVEANU, O. VII 101. DLRLC
      • format_quote Frați buni ai frunzelor din codru, Copii ai mîndrei bolți albastre, Sfințiți cu lacrimi și sudoare Țărîna plaiurilor noastre. GOGA, P. 10. DLRLC
      • format_quote Ating țărîna cu fruntea. CARAGIALE, O. III 144. DLRLC
    • 1.4. (și) depreciativ Ogor, țarină. DLRLC
      • format_quote Lui Avram Saizu nu-i revine din averea părintească decît un lot mizerabil de țărînă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 2/4. DLRLC
    • chat_bubble rar A-și închina fruntea în țărână = muri. DLRLC
      sinonime: muri
      • format_quote Acesta a făcut destule răutăți, pînă ce a venit vremea să-și închine și el fruntea în țărînă. SADOVEANU, O. VIII 246. DLRLC
    • chat_bubble Praf și țărână = nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: nimic
      • format_quote Praf și țărînă rămase și din fata cea mare de zmeu. ISPIRESCU, L. 225. DLRLC
    • chat_bubble A se așterne țărânii = a se întinde la pământ. DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat Trup neînsuflețit; rămășițe pământești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: oseminte
    • format_quote Și totuși, țărînă frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă. EMINESCU, O. I 38. DLRLC
    • format_quote O singură fericire îmi mai rămîne. Ca țărînele noastre să se odihnească în același mormînt. BOLINTINEANU, O. 465. DLRLC
etimologie:
  • Țară + -ână. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.