3 intrări
64 de definiții
- explicative DEX (38)
- ortografice DOOM (10)
- enciclopedice (2)
- argou (3)
- sinonime (5)
- expresii și citate (1)
- arhaisme și regionalisme (5)
Explicative DEX
ȚĂRAN, țărani, s. m. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean. – Țară + suf. -an.
ȚĂRAN, țărani, s. m. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean. – Țară + suf. -an.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ȚĂRÂNĂ, (2) țărâne, s. f. 1. Pământ sfărâmat mărunt. ♦ Pământul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormântul. ◊ Expr. Fie-i țărâna ușoară! = (formulă folosită când se vorbește despre un mort) odihnească-se în pace! Praf și țărână = nimic. ♦ Stratul de la suprafață (sau de la mică adâncime) al pământului. ◊ Expr. A se așterne țărânii = a se întinde la pământ. 2. Fig. Trup neînsuflețit, oseminte; rămășițe pământești. [Var.: (reg.) țărnă s. f.] – Țară + suf. -ână.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚĂRÂNĂ, (2) țărâne, s. f. 1. Pământ sfărâmat mărunt. ♦ Pământul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormântul. ◊ Expr. Fie-i țărâna ușoară! = (formulă folosită când se vorbește despre un mort) odihnească-se în pace! Praf și țărână = nimic. ♦ Stratul de la suprafață (sau de la mică adâncime) al pământului. ◊ Expr. A se așterne țărânii = a se întinde la pământ. 2. Fig. Trup neînsuflețit, oseminte; rămășițe pământești. [Var.: (reg.) țărnă s. f.] – Țară + suf. -ână.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ȚĂRNĂ s. f. v. țărână.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚĂRNĂ s. f. v. țărână.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
țarnă2 sf vz țărână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țăran, ~ă [At: MOXA, 360/4 / V: (îrg) ~rean (Pl: țăreni) smf, (înv) țerean smf, țeran sm / Pl: ~i, ~e, (reg) țărăni sf / E: țară + (e)an] 1 sm (Îrg) Locuitor al unei țări (11). 2 sm (Înv) Nume dat în Transilvania și Banat românilor din Țara Românească și Moldova înainte de 1918 Si: regățean. 3 sm (Ban) Nume dat românilor din Țara Românească și stabiliți în unele regiuni din Banat Si: (reg) bufan. 4 a Care aparține unei țări (11). 5 sm (Înv) Băștinaș (1). 6 sm (Îvr) Compatriot. 7 smf Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor Si: sătean, (fam) opincar; (pop) român, (îrg) mojic, (reg) paur. 8-9 sm (Mol; îcs) Noi ~ii de la țară (Melodie după care se execută) un dans popular. 10 a (Îoc orășean, urban) De (la) țară. 11 sm (Îrg) Iobag. 12 smf (Dep) Om lipsit de educație, de maniere Si: mojic. 13 sm (Reg; îoc muntean) Câmpean (9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țărână sf [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 469/27 / V: (îrg) ~rină, țerină, ~rnă, (reg) țernă, țarnă, (rar) țearnă, (reg) țârnă / Pl: (rar) ~ne / E: țară + -ână] 1 Pământ mărunțit Si: (reg) țărângănă (1). 2 (Pex) Sol3 (1). 3 (Reg; îs) Țerină gunoioasă sau țarnă neagră Țărână amestecată cu gunoi, întrebuințată ca îngrășământ. 4 (Îla) Cu ~na în gură Mort. 5 (Îe) Praf și ~ Nimic. 6 (Reg; îe) A-l face ~ (pe cineva) A nimici, a ucide pe cineva. 7 (Îe) A-și închina fruntea în ~ A muri. 8 (Îe) A mușca din ~ A cădea la pământ rănit. 9 (Pex; îae) A muri1. 10 (Îe) A se așterne ~nii A se culca pe pământ. 11 (Îe) A ridica (pe cineva) din ~ A ajuta (pe cineva) să-și creeze o situație mai bună. 12 (Îe) A da cu țernă în ochii cuiva A înșela pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât în realitate. 13 (Îe) A face ~na praf A nu face nimic. 14 (Îae) A se lăuda. 15 (Reg; îe) Se laudă (sau minte) de cură ~na din pod Se spune despre un om foarte lăudăros sau mincinos. 16 (Reg; îe) Blestămă de pică ~na Se spune când cineva blestemă foarte tare. 17 (Reg; îe) Se găsește câte-o mână să-l scuture de ~ Se găsește cineva care să-l mustre, să-l bată. 18 În concepția biblică, pământul din care a fost făcut omul și în care se întoarce după moarte. 19 (Fig) Rămășițe pământești Si: oseminte. 20 (Îe) Fie-i (sau să-i fie) ~na ușoară! Formulă folosită când se vorbește despre un mort (mai ales decedat de curând). 21 (Îe) A sta cu țerna în gură Se zice despre cei morți ale căror rude n-au împlinit obiceiurile cuvenite în legătură cu aceștia. 22 (Îs) Cap de ~ Colac (mai mare) care se face pentru ceremonia înmormântării. 23 (Îe) A face (cuiva) pomana de ~ sau a(-i) face (la) ~ A face mortului pomană în ziua înmormântării. 24 (Fig) Pământ strămoșesc Si: glie (4). 25 Stratul de la suprafață (sau de la o mică adâncime) al pământului. 26 (Reg) Nisip. 27 (Reg) Pietriș. 28 (Reg) Praf de pe drum. 29 (Reg) Nămol adus de apă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țărean sm vz țăran
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țărină sf vz țărână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țărnă2 sf vz țărână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țârnă sf vz țărână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țearnă sf vz țărână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țeran sm vz țăran
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țerean sm vz țăran
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țerină2 sf vz țărână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țernă sf vz țărână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚĂRAN sm. 1 Om de la țară, sătean: ~ul, cînd merge, tropăește și cînd vorbește, hodorogește (CRG.); boierul, cînd i-e foame, se plimbă, Țiganul fluieră, ~ul își bate nevasta (ZNN.); Preoți, protopopi, la talpe ca pe ~i îi bătea (LET.) ¶ 2 Trans. Locuitor de la șes, cîmpean (în opoz. cu „muntean”).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
❍ȚĂREAN sm. 1 Olten. = ȚĂRAN ¶ 2 Băn. Om din țară, din vechiul regat.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ȚĂRÎNĂ, ❍ȚĂRNĂ, ‡ȚĂRINĂ, ‡ȚERINĂ sf. 1 Pămînt fărîmat, făcut praf: întîlnește un om care năruia munții în mînă, de-i făcea țărnă și apoi îi arunca în pîrău (CRG.); i-a tras o bătută mocănească, de a curs țărîna din pod (VLAH.); mai adesea despre pămîntul cu care se acopere mortul: Cine strică-așezămînt, N’aibă țărnă pe mormînt (IK.-BRS.); E uscată-acuma țărna ce te copere, și mie Parcă tot nu-mi vine-a crede că ești dusă pe vecie (VLAH.); fie-i țărîna ușoară! odihnească-se în pace! Ușoară să-i stea țărna și sufletul ferice! (DON.) ¶ 2 Lutul, pămîntul din care s’a plăzmuit cel dintîiu om: Cela ce cu sfînta mînă M’ai făcut om din țărînă (GAST.); căzu mort și îndată se și făcu țărînă (ISP.) [țară].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ȚĂRNĂ 👉 ȚĂRINĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
❍ȚERNĂ sf. = ȚĂRÎNĂ: Din țerna mormîntală răsare dulce floare (ALECS.); au ars pădurile, lăsînd țerna sură (IRG.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ȚĂRAN, țărani, s. m. Om de la țară, a cărui ocupație principală este agricultura; sătean. Acești țărani ardeleni sînt crescători de vite, pe înălțimile aspre ale munților. BOGZA, C. O. 26. Curînd începură să se adune iar țăranii, unul cîte unul. REBREANU, R. II 209. Țăranul mergea pe lîngă boi și-i tot îndemna să meargă mai iute. CREANGĂ, O. A. 295. Despot, sîntem țărani. Nu vindem țara noastră, nici cugetul pe bani. ALECSANDRI, T. II 189.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚĂRÎNĂ, (2, rar) țărîne, s. f. 1. Pămînt fărîmat mărunt. Pe țărîna proaspătă se înălțau ici-colo pîlcuri de zambile. SADOVEANU, O. IV 40. Cîțiva copilași... se jucau în țărîna pe care o aduceau din mijlocul umblat al uliței. CAMIL PETRESCU, O. I 464. În poală purta cîțiva pumni de țărînă. AGÎRBICEANU, S. P. 100. ♦ Pămîntul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormîntul. Toți aruncară cîte o mînă de țărînă peste sicriu. BUJOR, S. 110. Cioclii au coborît săcriul în groapă, au aruncat țărîna și, isprăvind, s-au dus la o crîșmă. NEGRUZZI, S. I 32. ◊ (Simbolizînd moartea, uitarea) Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune, Peste toate o lopată de țărînă se depune. EMINESCU, O. I 134. (Expr.) Fie-i țărîna ușoară! = (formulă folosită cînd se vorbește despre un mort) odihnească-se în pace! Fie-i țărîna ușoară! nu l-am văzut niciodată ieșind din atitudinea lui socotită și demnă. GALACTION, O. I 95. Am biruit noi, care trăim, cei răniți, și mai ales cei care au murit, fie-le țărîna ușoară oriunde ar dormi! DELAVRANCEA, O. II 227. Soacră-mea – fie-i țărîna ușoară! – așa a făcut cu mine. CREANGĂ, P. 4. (Rar) A-și închina fruntea în țărînă = a muri. Acesta a făcut destule răutăți, pînă ce a venit vremea să-și închine și el fruntea în țărînă. SADOVEANU, O. VIII 246. Praf și țărînă = nimic; praf și pulbere. Praf și țărînă rămase și din fata cea mare de zmeu. ISPIRESCU, L. 225. ◊ (Simbolizînd pămîntul din care, după concepția biblică, a fost făcut omul și în care se preface omul după moarte) Țărînă – sîntem toți țărînă, E de prisos orice trufie... MACEDONSKI, O. I 36. Trupul tău, ce-a fost țărînă, în țărînă s-a preface. ALECSANDRI, P. I 199. ♦ Stratul de la suprafață (sau de la o mică adîncime) al pămîntului. Noi avem sub brazdă, în țărîna neagră, mai mulți Șoimărești decît cei care trăiesc astăzi. SADOVEANU, O. VII 101. Frați buni ai frunzelor din codru, Copii ai mîndrei bolți albastre, Sfințiți cu lacrimi și sudoare Țărîna plaiurilor noastre. GOGA, P. 10. Ating țărîna cu fruntea. CARAGIALE, O. III 144. ♦ (Depreciativ) Ogor, țarină. Lui Avram Saizu nu-i revine din averea părintească decît un lot mizerabil de țărînă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 2/4. 2. Fig. Trup neînsuflețit; oseminte. Și totuși, țărînă frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă. EMINESCU, O. I 38. O singură fericire îmi mai rămîne. Ca țărînele noastre să se odihnească în același mormînt. BOLINTINEANU, O. 465. – Variante: (regional) țărnă (CREANGĂ, O. A. 126, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 282), țernă (HOGAȘ, H. 46) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚĂRNĂ s. f. v. țărînă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚERNĂ s. f. v. țărînă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
femeie-țăran(că) s. f. Femeie care locuiește în mediul rural și se îndeletnicește cu munca pământului și cu creșterea animalelor ◊ „Să luăm o frezie, o garoafă și să le dăruim femeii-țărănci și femeii-zidar și femeii-ministru sau medic.” Sc. 10 III 84 p. 5. ◊ „La Muzeul Internațional al Femeilor din Bonn (Germania) [va avea loc] manifestarea intitulată «Lunile României». Prezentarea se va desfășura pe mai multe secțiuni: femeia-țăran, femeia-muncitor [...]” R.l. 3 XI 93 p. 5 (din femeie + țăran)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pictor-țăran s. m. țăran care pictează ◊ „Satul pictorilor – Kovaciza este un sat din Serbia, Iugoslavia, renumit pentru faptul că numără printre locuitorii săi nu mai puțin de 17 pictori-țărani. Neavând nici o pregătire specială în domeniul artei penelului, aceștia practică, în perioadele de răgaz, așa-numita pictură naivă.” Sc. 31 V 74 p. 6. ◊ „Comentariul, dar mai ales ilustrațiile sunt deosebit de interesante, de la «Vameșul» Henry Rousseau, la pictorii-țărani germani.” R.lit. 10 IV 75 p. 22. ◊ „E în stilistica acestui portret amintirea unei viziuni străvechi a pictorilor-țărani din arta românească.” R.l. 27 III 79 p. 2 (din pictor + țăran)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scriitor-țăran, -toare/-că s. m. f. țăran[că] ce scrie opere literare ◊ „100 de ani de la nașterea scriitorului-țăran M.K.” Sc. 29 XII 71 p. 4. ◊ „Scriitoare-țărancă” R.l. 14 XI 75 p. 2 ◊ „[La Arad] prima întâlnire a scriitorilor-țărani din România [...] Întâlnirea a reunit 22 scriitori-țărani din 15 județe ale țării.” R.l. 3 X 76 p. 2. ◊ „Recent a avut loc la Arad cea de-a doua întâlnire a scriitorilor-țărani din România.” Cont. 24 XI 78 p. 8; v. și R.l. 11 III 76 p. 2 (din scriitor [-toare] + țăran[că])
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ȚĂRAN ~i m. 1) Persoană care trăiește în mediul rural și se îndeletnicește cu agricultura. 2) Persoană care face parte din țărănime. /țară + suf. ~(e)an
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚĂRÂNĂ f. 1) Sol fărâmițat. ◊ Fie-i ~a ușoară formulă folosită la înmormântare. 2) fig. Rămășițe ale unei ființe după moarte. 3) Strat superior al scoarței terestre. [G.-D. țărânei] /<lat. terrina
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țăran m. 1. om dela țară; 2. fig. om grosolan.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țărână f. 1. pământ fărâmat: sa făcut praf și țărână; 2. pământ ce acopere pe un mort: fie-i țărâna ușoară! [Vechiu-rom. țărină, țarină («să le răsipească praștii să-l facă țărină de arat»! Moxa = lat. *TERRINA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țărnă f. Mold. țărână: începe a-și arunca țărna depe cap ca buhaiul CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țernă f. V. țărnă: un pumn de țernă pe o scândură de brad AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țărán, -că s. (d. țară). Locuitor de la țară (saŭ și de la marginea orașuluĭ) din clasa de jos. Fig. Om necĭoplit, mojic: nu fi țăran! Trans. Cîmpean. – Țăranu nostru e bun, dar și viclean. Gorki îl caracterizează așa pe cel din Rusia: „Țăranu nu e blînd și nu ĭubește adevăru și dreptatea. E un realist sever și șiret care, cînd e vorba de interesele luĭ, afectează admirabil simplicitatea. Pin natura luĭ nu e prost și o știe prea bine” (VR. 1926, 2-3, 369). V. clăcaș, moșnean, răzăș, sătean, vecin; boĭer.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țăreán, -eáncă s., pl. enĭ, ence (d. țară). Olt. Țăran. Ban. Trans. Locuitor din „țară”, adică din „Țara Românească” (Muntenia), apoĭ și din tot regatu Româniiĭ din ainte de 1918. V. regățean.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țărînă și (vechĭ) țerínă f., pl. inuz. ar fi ĭ (d. țară). Pămînt fărămat așa cum se face cînd sapĭ: țărîna acoperi mortu. Să-ĭ fie țărîna ușoară, vorbe de dragoste adresate ca salutare unuĭ mort la înmormîntare. – În est țărnă, pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țărnă, V. țărînă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țerínă, V. țărînă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
țăran s. m., pl. țărani
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țărână s. f., g.-d. art. țărânei (în expr. și: țărânii); (rămășițe pământești) (rar) pl. țărâne
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țăran s. m., pl. țărani
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țărână s. f., g.-d. art. țărânei (în expr. și țărânii); (rămășițe pământești) pl. țărâne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țăran s. m., pl. țărani
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țărână s. f., g.-d. art. țărânei; (rămășițe pământești) pl. țărâne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țărînă s. f., pl. țărîne / țărîni
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
țărînă, gen. țărînei
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
țăran.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
țărână, -nii gen. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Enciclopedice
O, FORTUNATOS NIMIUM, SUA SI BONA NORINT, AGRICOLAS! (lat.) ce fericiți ar fi țăranii de și-ar da seama de fericirea lor! – Vergiliu, „Georgica”, II, 458-459. Țăranii nu știu cât de fericit e traiul lor patriarhal în comparație cu viața agitată a cetății. P. ext. Oamenii nu apreciază binele pe care îl au.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SIT TIBI TERRA LEVIS (S.T.T.L.) (lat.) fie-ți țărâna ușoară – Inscripție funerară creștină reprezentată printr-un cerc tăiat de o cruce și având gravat în fiecare sfert de cerc inițiala unuia dintre cele patru cuvinte.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
a fi țăran / de la țară expr. (vulg.) a fi bădăran / mojic; a fi răuvoitor.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țăran bășit expr. (vulg.) persoană novice.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țăran flaușat expr. (adol., peior.) (om) ipocrit, fățarnic.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ȚĂRAN s. v. câmpean.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚĂRAN s. sătean, (pop.) român, (înv. și reg.) mojic, poporan, (reg., mai ales în Banat) paur, (fam.) opincar, (peior.) mămăligar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țăran s. v. CÎMPEAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚĂRAN s. sătean, (pop.) român, (înv. și reg.) mojic, poporan, (reg., mai ales în Ban.) paur, (fam.) opincar, (peior.) mămăligar.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚĂRAN. Subst. Țăran, sătean, poporan (înv.), român (pop.), agricultor, plugar, plugăraș (dim.), muncitor agricol, agrarian (rar), mojic (înv. și reg.), țărănoi (augm., depr.); felah (Egipt, Arabia, Palestina); peon (America Latină); contadin (Italia); fermier. Țărancă, țărăncuță (dim.), săteancă, poporană (înv.), româncă (pop.), agricultoare. Țăran liber, răzeș, baș-răzeș, moșnean, moștean (înv. și reg.); țărancă liberă, răzeșiță. Țăran iobag, iobag, clăcaș, șerb, rumân, vecin; argat, argățel (dim., rar), pălmaș, ziler, zilaș (rar), rîndaș. Iobăgîță (pop.); argată, zileră. Țăran sărac; țăran mijlocaș; țăran bogat, gazdă (reg.), chiabur, chiaburaș (dim., depr.), chiaburan (depr.), chiaburoi (augm., depr.); chiabură, chiaburoaică, chiaburană (depr.). Țăran cooperatist, țăran colectivist, cooperator, colectivist; colhoznic (U.R.S.S.). Țărănie, plugărie, plugărit, plugărire (rar); răzășie (reg.); iobăgie, iobăgire, clăcășie, șerbie, șerbire (înv.), argăție (rar). Țărănime, plugărime, mojicime (înv.), popor, talpa țării; răzeșime (reg.), răzeșie (reg.); iobăgime, argățime. Clasa țărănească; țărănimea muncitoare; țărănimea săracă; țărănimea mijlocașă; țărănimea bogată, chiaburime. Țărănimea cooperatistă. Adj. Țărănesc, plugăresc; răzeșesc (reg.), moșnenesc, moștenesc (înv. și reg.); iobăgesc, clăcășesc, șerbesc, argățesc (rar); chiaburesc. Vb. A fi țăran, a lucra pămîntul, a se ocupa de munca pămîntului, a plugări. A iobăgi, a clăcăși, a clăcui (reg.), a șerbi (înv.), a argăți (rar). Adv. Țărănește, plugărește (rar), mojicește. V. asuprire, iobăgie, locuitor.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Expresii și citate
Cît nisipul mării și țărîna... (grec. Όπως η άμμος της θάλασσας και η σκόνη...). – Homer, Iliada (cîntul IX, vers. 385). Viteazul Ahile, primind solia trimisă de Agamemnon, respinge propunerile de împăcare: „Chiar de mi-ar da bogății cît este nisipul și colbul, / Nu va putea să-mi înduplece inima Atrid Agamemnon”. (traducere: G. Murnu). Expresia lui Homer: „Cît nisipul mării” s-a introdus mai în toate limbile, spre a desemna o multitudine, un număr mare, o cantitate imensă. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
țărấnă, țărâne, (țărnă, țârnă), s.f. 1. Pământ sfărâmat mărunt. 2. Glie de pământ: „Mamă am și nu mă cată, / Tata-i supt țârnă uscată” (Papahagi, 1925: 169). – Din țară (Scriban, DEX, MDA); lat. terrina (Șăineanu).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
țắrnă, s.f. v. țărână.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
țărână, țărâne, (țărnă, țârnă), s.f. – 1. Pământ sfărâmat mărunt. 2. Glie de pământ: „Mamă am și nu mă cată, / Tata-i supt țârnă uscată” (Papahagi, 1925: 169; Mara). – Din țară (Scriban, DEX, MDA); lat. terrina (Șăineanu).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țărnă, s.f. – v. țărână.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țârnă, s.f. – v. țărână.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M20) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M20) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DMLR, Scriban | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pictor-țăran, pictori-țăranisubstantiv masculin
- 1. Țăran care pictează. DCR2
- Satul pictorilor – Kovaciza este un sat din Serbia, Iugoslavia, renumit pentru faptul că numără printre locuitorii săi nu mai puțin de 17 pictori-țărani. Neavând nici o pregătire specială în domeniul artei penelului, aceștia practică, în perioadele de răgaz, așa-numita pictură naivă. Sc. 31 V 74 p. 6. DCR2
- Comentariul, dar mai ales ilustrațiile sunt deosebit de interesante, de la «Vameșul» Henry Rousseau, la pictorii-țărani germani. R.lit. 10 IV 75 p. 22. DCR2
- E în stilistica acestui portret amintirea unei viziuni străvechi a pictorilor-țărani din arta românească. R.l. 27 III 79 p. 2. DCR2
-
etimologie:
- pictor + țăran DCR2
țăran, țăranisubstantiv masculin
- 1. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Acești țărani ardeleni sînt crescători de vite, pe înălțimile aspre ale munților. BOGZA, C. O. 26. DLRLC
- Curînd începură să se adune iar țăranii, unul cîte unul. REBREANU, R. II 209. DLRLC
- Țăranul mergea pe lîngă boi și-i tot îndemna să meargă mai iute. CREANGĂ, O. A. 295. DLRLC
- Despot, sîntem țărani. Nu vindem țara noastră, nici cugetul pe bani. ALECSANDRI, T. II 189. DLRLC
-
- La Muzeul Internațional al Femeilor din Bonn (Germania) [va avea loc] manifestarea intitulată «Lunile României». Prezentarea se va desfășura pe mai multe secțiuni: femeia-țăran, femeia-muncitor [...] R.l. 3 XI 93 p. 5. DCR2
-
- 1.2. Scriitor-țăran = țăran ce scrie opere literare. DCR2
- 100 de ani de la nașterea scriitorului-țăran M.K. Sc. 29 XII 71 p. 4. DCR2
- [La Arad] prima întâlnire a scriitorilor-țărani din România [...] Întâlnirea a reunit 22 scriitori-țărani din 15 județe ale țării. R.l. 3 X 76 p. 2. DCR2
- Recent a avut loc la Arad cea de-a doua întâlnire a scriitorilor-țărani din România. Cont. 24 XI 78 p. 8; v. și R.l. 11 III 76 p. 2. DCR2
-
-
etimologie:
- Țară + -an. DEX '98 DEX '09
țărână, țărânesubstantiv feminin
- 1. Pământ sfărâmat mărunt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pe țărîna proaspătă se înălțau ici-colo pîlcuri de zambile. SADOVEANU, O. IV 40. DLRLC
- Cîțiva copilași... se jucau în țărîna pe care o aduceau din mijlocul umblat al uliței. CAMIL PETRESCU, O. I 464. DLRLC
- În poală purta cîțiva pumni de țărînă. AGÎRBICEANU, S. P. 100. DLRLC
- 1.1. Pământul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormântul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Toți aruncară cîte o mînă de țărînă peste sicriu. BUJOR, S. 110. DLRLC
- Cioclii au coborît săcriul în groapă, au aruncat țărîna și, isprăvind, s-au dus la o crîșmă. NEGRUZZI, S. I 32. DLRLC
- (Simbolizând moartea, uitarea) Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune, Peste toate o lopată de țărînă se depune. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
- Fie-i țărâna ușoară! = (formulă folosită când se vorbește despre un mort) odihnească-se în pace! DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fie-i țărîna ușoară! nu l-am văzut niciodată ieșind din atitudinea lui socotită și demnă. GALACTION, O. I 95. DLRLC
- Am biruit noi, care trăim, cei răniți, și mai ales cei care au murit, fie-le țărîna ușoară oriunde ar dormi! DELAVRANCEA, O. II 227. DLRLC
- Soacră-mea – fie-i țărîna ușoară! – așa a făcut cu mine. CREANGĂ, P. 4. DLRLC
-
-
- 1.2. Simbolizează pământul din care, după concepția biblică, a fost făcut omul și în care se preface omul după moarte. DLRLC
- Țărînă – sîntem toți țărînă, E de prisos orice trufie... MACEDONSKI, O. I 36. DLRLC
- Trupul tău, ce-a fost țărînă, în țărînă s-a preface. ALECSANDRI, P. I 199. DLRLC
-
- 1.3. Stratul de la suprafață (sau de la mică adâncime) al pământului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Noi avem sub brazdă, în țărîna neagră, mai mulți Șoimărești decît cei care trăiesc astăzi. SADOVEANU, O. VII 101. DLRLC
- Frați buni ai frunzelor din codru, Copii ai mîndrei bolți albastre, Sfințiți cu lacrimi și sudoare Țărîna plaiurilor noastre. GOGA, P. 10. DLRLC
- Ating țărîna cu fruntea. CARAGIALE, O. III 144. DLRLC
-
-
- Lui Avram Saizu nu-i revine din averea părintească decît un lot mizerabil de țărînă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 2/4. DLRLC
-
- A-și închina fruntea în țărână = muri. DLRLCsinonime: muri
- Acesta a făcut destule răutăți, pînă ce a venit vremea să-și închine și el fruntea în țărînă. SADOVEANU, O. VIII 246. DLRLC
-
- Praf și țărână = nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: nimic
- Praf și țărînă rămase și din fata cea mare de zmeu. ISPIRESCU, L. 225. DLRLC
-
- A se așterne țărânii = a se întinde la pământ. DEX '09 DEX '98
-
- 2. Trup neînsuflețit; rămășițe pământești. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: oseminte
- Și totuși, țărînă frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă. EMINESCU, O. I 38. DLRLC
- O singură fericire îmi mai rămîne. Ca țărînele noastre să se odihnească în același mormînt. BOLINTINEANU, O. 465. DLRLC
-
etimologie:
- Țară + -ână. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.