3 intrări
7 definiții
Explicative DEX
târâitor, ~oare [At: DLR / P: ~râ~i~ / Pl: ~i, ~oare / E: târâi1 + -tor] (Pop) 1-2 a Târâtor (1-2). 3-4 smf, a Târâtor (3-4).
țârâitor, ~oare [At: T. POPOVICI, S. 426 / V: (reg) ~răi~ sf / Pl: ~i, ~oare / E: țârâi1 + -itor] 1 a Care cade cu intermitență, picătură cu picătură. 2 a (D. unele sunete scoase de insecte) Scurt, ascuțit și tremurător. 3 sf Pasăre migratoare de culoare cenușie, cu pieptul mai deschis și cu striații transversale întunecate Si: (reg) privighetoare-porumbacă, privighetoare-vărgată (Sylvia nisoria). 4 smf (Iht; reg) Obleț (Alburnus lucidus, Alburnus alburnus).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎRÎITOR sm. 🐟 = OBLEȚ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
TÎRÎITOR, -OARE, tîrîitori, -oare, adj. Tîrîtor. Am un șarpe tîrîitor, Pe lume-i stăpînitor (Drumul). GOROVEI, C. 136.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÎRÎITOR, -OARE, tîrîitori, -oare, adj. Tîrîtor. – Din tîrîi + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
tîrîitór, -oáre adj. Est. Tîrîtor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
țârâitor adj. m., pl. țârâitori; f. sg. și pl. țârâitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
târâitor, târâitoareadjectiv
- 1. Târâtor. DLRLCsinonime: târâtor
- Am un șarpe tîrîitor, Pe lume-i stăpînitor (Drumul). GOROVEI, C. 136. DLRLC
-
etimologie:
- târâi + -(i)tor. DLRM
țârâitor, țârâitoareadjectiv
- 1. Care cade cu intermitență, picătură cu picătură. MDA2
- 2. (Despre unele sunete scoase de insecte) Scurt, ascuțit și tremurător. MDA2
etimologie:
- țârâi + -itor MDA2
țârâitor, țârâitorisubstantiv masculin
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.