15 definiții pentru târâtor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRÂTOR, -OARE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ◊ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. – Târî + suf. -tor.

târâtor, ~oare [At: LB / V: (reg) tăr~ / Pl: ~i, ~oare / E: târî + -tor] 1 a (D. ființe) Care se târăște (14) pe pământ Si: (pop) târâitor (1). 2 a (D. plante și tulpinile lor) Care se întinde pe pământ Si: repent, (pop) târâitor (2). 3-4 smf, a (Animal) care se târăște (15) Si: (pop) târâitor (3-4). 5 a (Înv; fig) Lingușitor. 6 a (Înv; fig) Josnic. 7 sf (Reg) Undiță mare cu care se pescuiește știuca. 8 sf (Reg) Prostovol. 9 sf (Reg) Unealtă cu care se scoate jarul din cuptor sau din sobă.

TÂRÂTOR, -OARE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ♦ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. – Târî + suf. -tor.

TÂRÂTOR ~oare (~ori, ~oare) Care se târăște. ◊ Plantă ~oare plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. /a târî+ suf. ~tor

tărâtor, ~oare a, smf vz târâtor

TÎRÎTOR, -OARE, tîrîtori, -oare, adj. Care se tîrăște. Plantă... cu rizom gros, tîrîtor și tulpini erecte. FLORA, R.P.R. II 83. ◊ Plantă tîrîtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pămînt. ♦ (Substantivat, f.) Animal care se tîrăște; reptilă. Așa li-i dat stîrcilor și puilor de stîrc, să-și aleagă hrana dintre broaște și tîrîtoare. SADOVEANU, D. P. 141. Șerpii, ca și... alte tîrîtoare, mi-au produs o impresie de profund dezgust. ALECSANDRI, C. 350.

tărîtor a. 1. care se târăște; 2. fig. care se înjosește prea mult înaintea celor puternici.

tîrîtór, -oáre adj. Zool. Care se tîrăște, reptil: șarpele e un animal tîrîtor. Bot. Care se tîrăște saŭ se agață: cucurbitaceele-s plante tîrîtoare. Fig. Josnic, prea umilit: om, caracter tîrîtor. S. f., pl. orĭ. Trandavaĭ. S. n. pl. saŭ f. pl. Animale orĭ plante tîrîtoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

târâtor adj. m., pl. târâtori; f. sg. și pl. târâtoare

târâtor adj. m., pl. târâtori; f. sg. și pl. târâtoare

târâtor adj. m., pl. târâtori; f. sg. și pl. târâtoare

târâtoare s. f., g.-d. art. târâtoarei; pl. târâtoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂRÂTOR adj. (BOT.) repent. (Plante ~oare; tulpini ~oare.)

TÎRÎTOR adj. (BOT.) repent. (Plante ~; tulpini ~.)

Intrare: târâtor
târâtor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâtor
  • târâtorul
  • târâtoru‑
  • târâtoare
  • târâtoarea
plural
  • târâtori
  • târâtorii
  • târâtoare
  • târâtoarele
genitiv-dativ singular
  • târâtor
  • târâtorului
  • târâtoare
  • târâtoarei
plural
  • târâtori
  • târâtorilor
  • târâtoare
  • târâtoarelor
vocativ singular
plural
tărâtor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târâtor, târâtoareadjectiv

  • 1. Care se târăște. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: repent
    • format_quote Plantă... cu rizom gros, tîrîtor și tulpini erecte. FLORA, R.P.R. II 83. DLRLC
    • 1.1. Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat Animal care se târăște. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: reptilă
      • format_quote Așa li-i dat stîrcilor și puilor de stîrc, să-și aleagă hrana dintre broaște și tîrîtoare. SADOVEANU, D. P. 141. DLRLC
      • format_quote Șerpii, ca și... alte tîrîtoare, mi-au produs o impresie de profund dezgust. ALECSANDRI, C. 350. DLRLC
etimologie:
  • Târî + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.