4 definiții pentru târâitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
târâitor, ~oare [At: DLR / P: ~râ~i~ / Pl: ~i, ~oare / E: târâi1 + -tor] (Pop) 1-2 a Târâtor (1-2). 3-4 smf, a Târâtor (3-4).
TÎRÎITOR, -OARE, tîrîitori, -oare, adj. Tîrîtor. Am un șarpe tîrîitor, Pe lume-i stăpînitor (Drumul). GOROVEI, C. 136.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÎRÎITOR, -OARE, tîrîitori, -oare, adj. Tîrîtor. – Din tîrîi + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
tîrîitór, -oáre adj. Est. Tîrîtor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: târâitor
târâitor adjectiv
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
târâitor, târâitoareadjectiv
- 1. Târâtor. DLRLCsinonime: târâtor
- Am un șarpe tîrîitor, Pe lume-i stăpînitor (Drumul). GOROVEI, C. 136. DLRLC
-
etimologie:
- târâi + sufix -(i)tor. DLRM