5 intrări
13 definiții

Explicative DEX

TÂRÂITOARE, târâitori, s. f. (Reg.) Târșitoare. [Pr.: -râ-i-] – Târâi + suf. -toare.

TÂRÂITOARE, târâitori, s. f. (Reg.) Târșitoare. [Pr.: -râ-i-] – Târâi + suf. -toare.

târâitor, ~oare [At: DLR / P: ~râ~i~ / Pl: ~i, ~oare / E: târâi1 + -tor] (Pop) 1-2 a Târâtor (1-2). 3-4 smf, a Târâtor (3-4).

țârăitoare sf vz țârâitoare

țârâitor, ~oare [At: T. POPOVICI, S. 426 / V: (reg) ~răi~ sf / Pl: ~i, ~oare / E: țârâi1 + -itor] 1 a Care cade cu intermitență, picătură cu picătură. 2 a (D. unele sunete scoase de insecte) Scurt, ascuțit și tremurător. 3 sf Pasăre migratoare de culoare cenușie, cu pieptul mai deschis și cu striații transversale întunecate Si: (reg) privighetoare-porumbacă, privighetoare-vărgată (Sylvia nisoria). 4 smf (Iht; reg) Obleț (Alburnus lucidus, Alburnus alburnus).

ȚÎRÎITOR sm. 🐟 = OBLEȚ.

TÎRÎITOR, -OARE, tîrîitori, -oare, adj. Tîrîtor. Am un șarpe tîrîitor, Pe lume-i stăpînitor (Drumul). GOROVEI, C. 136.

TÎRÎITOR, -OARE, tîrîitori, -oare, adj. Tîrîtor. – Din tîrîi + suf. -(i)tor.

țârăitoare f. Zool. obleț.

tîrîitór, -oáre adj. Est. Tîrîtor.

Ortografice DOOM

târâitoare (reg.) (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. târâitorii; pl. târâitori

târâitoare (reg.) (-râ-i-) s. f., g.-d. art. târâitorii; pl. târâitori

târâitoare s. f., g.-d. art. târâitorii; pl. târâitori

țârâitor adj. m., pl. țârâitori; f. sg. și pl. țârâitoare

Intrare: târâitoare
târâitoare substantiv feminin
  • silabație: tâ-râ-i- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâitoare
  • târâitoarea
plural
  • târâitori
  • târâitorile
genitiv-dativ singular
  • târâitori
  • târâitorii
plural
  • târâitori
  • târâitorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: târâitor
târâitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâitor
  • târâitorul
  • târâitoru‑
  • târâitoare
  • târâitoarea
plural
  • târâitori
  • târâitorii
  • târâitoare
  • târâitoarele
genitiv-dativ singular
  • târâitor
  • târâitorului
  • târâitoare
  • târâitoarei
plural
  • târâitori
  • târâitorilor
  • târâitoare
  • târâitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: țârăitoare
țârăitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârăitoare
  • țârăitoarea
plural
  • țârăitoare
  • țârăitoarele
genitiv-dativ singular
  • țârăitoare
  • țârăitoarei
plural
  • țârăitoare
  • țârăitoarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țârâitoare
țârâitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârâitoare
  • țârâitoarea
plural
  • țârâitoare
  • țârâitoarele
genitiv-dativ singular
  • țârâitoare
  • țârâitoarei
plural
  • țârâitoare
  • țârâitoarelor
vocativ singular —
plural —
țârăitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârăitoare
  • țârăitoarea
plural
  • țârăitoare
  • țârăitoarele
genitiv-dativ singular
  • țârăitoare
  • țârăitoarei
plural
  • țârăitoare
  • țârăitoarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țârâitor (adj.)
țârâitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârâitor
  • țârâitorul
  • țârâitoru‑
  • țârâitoare
  • țârâitoarea
plural
  • țârâitori
  • țârâitorii
  • țârâitoare
  • țârâitoarele
genitiv-dativ singular
  • țârâitor
  • țârâitorului
  • țârâitoare
  • țârâitoarei
plural
  • țârâitori
  • țârâitorilor
  • țârâitoare
  • țârâitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târâitoare, târâitorisubstantiv feminin

etimologie:
  • Târâi + -toare. DEX '98 DEX '09

târâitor, târâitoareadjectiv

  • 1. Târâtor. DLRLC
    sinonime: târâtor
    • format_quote Am un șarpe tîrîitor, Pe lume-i stăpînitor (Drumul). GOROVEI, C. 136. DLRLC
etimologie:
  • târâi + -(i)tor. DLRM

țârâitoare, țârâitoaresubstantiv feminin

  • 1. Pasăre migratoare de culoare cenușie, cu pieptul mai deschis și cu striații transversale întunecate; privighetoare-porumbacă, privighetoare-vărgată (Sylvia nisoria). MDA2
etimologie:

țârâitor, țârâitoareadjectiv

  • 1. Care cade cu intermitență, picătură cu picătură. MDA2
  • 2. (Despre unele sunete scoase de insecte) Scurt, ascuțit și tremurător. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.