TAPISARE¹, tapisări, s. f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei. – V. tapisa.

TAPISARE² s. f. v. tapițare.

tapisare sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~peța~, ~ița~ / Pl: ~sări / E: tapisa] 1 Tapetare (1). 2 Împodobire a pereților cu covoare, tablouri etc. 3 îmbrăcare a mobilei cu stofa, pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste elementele elastice, materialul de umplutură, pânza de rezistență. 4 (Pex) Capitonare (1).

TAPISARE, tapisări, s. f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei; capitonare. [Var.: tapițare s. f.] – V. tapisa.

TAPISARE s.f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei; capitonare. [Var. tapițare s.f. / < tapisa].

TAPISA² vb. I v. tapița.

TAPISA¹, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.

TAPIȚA vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisa vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.

TAPIȚARE s. f. Acțiunea de a tapița și rezultatul ei. [Var.: tapisare s. f.] – V. tapița.

tapeța v vz tapisa

tapețare sf vz tapisare

tapisa vt [At: BREZOIANU, A. 415/11 / V: (înv) ~peța, ~ița (Cj; înv; să tapiți) / Pzi: ~sez / E: fr tapisser] 1 A tapeta (1). 2 A împodobi pereții cu covoare, tablouri etc. 3 A îmbrăca o mobilă cu stofa, pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste elementele elastice, materialul de umplutură, pânza de rezistență Si: (înv) a tapisarisi. 4 (Pex) A capitona (1).

tapița v vz tapisa

tapițare sf vz tapisare

TAPISA, tapisez, vb. I. Tranz. 1. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. 2. A tapeta. [Var.: tapița vb. I] – Din fr. tapisser, germ. tapezieren.

TAPIȚARE s. f. v. tapisare.

TAPISA, tapisez, vb. I. Tranz. 1. A tapeta. În sala de așteptare, tapisată cu mătase roșie... cîțiva boieri și doamne așteaptă turburați. CAMIL PETRESCU, O. I 346. ◊ Fig. Dulapurile... sînt tapisate și acum în interior cu aceleași simetrice rînduri de cutii goale. C. PETRESCU, O. P. I 145. 2. A îmbrăca o mobilă cu stofă, pînză, mătase, piele etc.; a capitona. – Variantă: tapița vb. I.

TAPISA vb. I. tr. 1. A înveli, a îmbrăca (o mobilă) cu stofă, cu mătase etc.; a capitona. 2. A tapeta. [Var. tapița vb. I. / < fr. tapisser].

TAPIȚA vb. I. v. tapisa.

TAPIȚARE s.f. v. tapisare].

TAPISA/TAPIȚA vb. tr. a înveli, a îmbrăca (o mobilă) cu stofă, cu mătase etc. (< fr. tapisser, germ. tapizieren)

TAPIȚA vb. elem. tapisa.

A TAPISA ~ez tranz. 1) (obiecte de mobilier) A acoperi cu materiale speciale (stofă, pânză, piele); a capitona. 2) (pereții unei încăperi) A acoperi cu tapet; a tapeta. [Var. a tapița] /<fr. tapisser

tapițà v. 1. a îmbrăca cu tapete; 2. fig. a acoperi: iedera tapițeaza zidul.

*tapetéz și tapiséz v. tr. (primu d. tapet, ca it. tappetare, al doilea d. fr. tapisser). Acoper cu tapete: a tapeta o cameră. Fig. O stîncă tapetată cu mușchĭ.

tapisare s. f., g.-d. art. tapisării; pl. tapisări

tapisare s. f., g.-d. art. tapisării; pl. tapisări

tapisare (tapetare) s. f., g.-d. art. tapisării; pl. tapisări

tapisa (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 1 sg. tapisez, 3 tapisează; conj. prez. 1 sg. să tapisez, 3 să tapiseze

tapița (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 1 sg. tapițez, 3 tapițează; conj. prez. 1 sg. să tapițez, 3 să tapițeze

tapisa (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapisează

!tapița (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițează

tapisa (a tapeta) vb., ind. prez. 1 sg. tapisez, 3 sg. și pl. tapisează

tapița/tapisa (a îmbrăca o mobilă cu țesături, piele etc.) vb., ind. prez. 1 sg. tapițez/tapisez, 3 sg. și pl. tapițează/tapisează

tapisa

TAPISARE s. v. tapetare.

TAPISARE s. capitonare, îmbrăcare, (rar) capitonaj. (~ unui fotoliu.)

TAPISARE s. capitonare, îmbrăcare, (rar) capitonaj. (~ unui fotoliu.)

tapisare s. v. TAPETARE.

TAPISA vb. a capitona, a îmbrăca. (A ~ un fotoliu.)

TAPISA vb. v. tapeta.

TAPISA vb. a capitona, a îmbrăca. (A ~ un fotoliu.)

tapisa vb. v. TAPETA.