12 definiții pentru tapangea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAPANGEÁ, tapangele, s. f. (Înv.) Lovitură dată cu palma; palmă, calcavură. – Din tc. tabanca „pistol”.

TAPANGEÁ, tapangele, s. f. (Înv.) Lovitură dată cu palma; palmă, calcavură. – Din tc. tabanca „pistol”.

tapangea sf [At: CREANGĂ, A. 40 / V: (reg) tupăn~ / Pl: ~ele / E: tc tabanca] (Mol; Olt) 1 Pistol1. 2 Lovitură dată cu palma1. 3 (Îe) A-i trage cuiva o tupăn~ A bate zdravăn pe cineva.

TAPANGEÁ, tapangele, s. f. (Învechit) Lovitură dată cu palma; bleandă. Era nevoită, biata mamă... să ne dea cîteva tapangele la spinare. CREANGĂ, A. 40.

tapangeà f. 1. Mold. calcavură: să ne dea câteva tapangele la spinare CR.; 2. (Oltenia) pistol: la picere cu curele și la piept cu tapangele POP. [Turc. TAPANDJA, palmă, pistol].

tapangeá f., pl. ele (turc. tabanca și tap-, palmă aplicată, pistol; sîrb. tapanğe, pistol. V. tupăngesc. Cp. cu capange). Fam. Pl. Loviturĭ, bătaĭe, tupăngeală: ĭ-a dat cîteva tapangele. „Un fel de curele late ce le puneaŭ haĭduciĭ pe pĭept” (Cod. 72). V. rapanghele, calcavură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tapangea (înv., reg.) s. f., art. tapangeaua, g.-d. art. tapangelei; pl. tapangele

tapangea (înv.) s. f., art. tapangeaua, g.-d. art. tapangelei; pl. tapangele, art. tapangelele

tapangeá s. f., art. tapangeáua, g.-d. art. tapangélei; pl. tapangéle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tapangeá (-éle), s. f.1. Ciomăgeală, bătaie. – 2. (Olt.) Pistol. Tc. tapance (Șeineanu, II, 348). Este probabil cuvînt identic cu rapanghel, s. n. (lovitură, bătaie), format după pl. tapang(h)ele (schimbarea inițialei nu este clară; der. din ngr. παραγγελία „ordin”, propusă de Bogrea, Dacor., III, 735, nu pare posibilă, cf. Gáldi 246).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tapangeá, tapangéle, s.f. (reg.) 1. lovitură dată cu palma; calcavură. 2. (la pl.) bătaie. 3. pistol.

Intrare: tapangea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tapangea
  • tapangeaua
plural
  • tapangele
  • tapangelele
genitiv-dativ singular
  • tapangele
  • tapangelei
plural
  • tapangele
  • tapangelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tapangea, tapangelesubstantiv feminin

  • 1. învechit Lovitură dată cu palma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era nevoită, biata mamă... să ne dea cîteva tapangele la spinare. CREANGĂ, A. 40. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.