12 definiții pentru calcavură
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CALCAVURĂ, calcavuri, s. f. (Glumeț) Bătaie; palmă; p. ext. dojană. – Et. nec.
CALCAVURĂ, calcavuri, s. f. (Glumeț) Bătaie; palmă; p. ext. dojană. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viorelgrosu
- acțiuni
CALCAVURĂ, calcavuri, s. f. (Glumeț; în legătură cu verbele «a da», «a trage», «a mînca») Bătaie, (lovitură de) palmă; p. ext. dojana. Zmeul trase fetei... o calcavură, de auzi cîinii în Giurgiu. ISPIRESCU, L. 262. În loc de bucate, îți mînca o calcavură de cele tătărești. ALECSANDRI, T. 669.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALCAVURĂ, calcavuri, s. f. (Glumeț) Bătaie; palmă; p. ext. dojană.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
calcavură f. 1. cursă de prins vânat; 2. Mold. cureaua cu care cismarul ține lucrul strâns de genuchi; 3. fam. trânteală: i-a tras o calcavură. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calcavúră f. pl. ĭ (probabil turc. Cp. cu paceavură, tavatură). Cureaŭa cu care cizmaru ține strînsă pe genuchĭ încălțămintea la care lucrează. Fig. Fam. Trînteala (bătaĭe) orĭ mustrare aspră: ĭ-a tras o calcavură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
călcavură sf vz calcavură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
calcavură (rar) s. f., g.-d. art. calcavurii; pl. calcavuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
calcavură (rar) s. f., g.-d. art. calcavurii; pl. calcavuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
calcavură s. f., g.-d. art. calcavurii; pl. calcavuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CALCAVURĂ s. v. palmă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
calcavură s. v. PALMĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
calcavură (calcavuri), s. f. – 1. Curea cu care cizmarii fixează pantofii cînd îi repară. – 2. Bătaie. Tc. kalk vur (Iogu, GS, VI, 386).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
calcavură, calcavurisubstantiv feminin
-
- Zmeul trase fetei... o calcavură, de auzi cîinii în Giurgiu. ISPIRESCU, L. 262. DLRLC
- În loc de bucate, îți mînca o calcavură de cele tătărești. ALECSANDRI, T. 669. DLRLC
- 1.1. Dojană. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dojană
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09