tapangeá f., pl. ele (turc. tabanca și tap-, palmă aplicată, pistol; sîrb. tapanğe, pistol. V. tupăngesc. Cp. cu capange). Fam. Pl. Loviturĭ, bătaĭe, tupăngeală: ĭ-a dat cîteva tapangele. „Un fel de curele late ce le puneaŭ haĭduciĭ pe pĭept” (Cod. 72). V. rapanghele, calcavură.