tanga¹ vi [At: TUDORAN, O. 415 / Pzi: 3 ~nghează / E: fr tanguer] (D. nave, aeronave) A fi în tangaj.

tanga³ si [At: MDA ms / E: eg tanga] Bikini foarte decoltați a căror parte din spate se reduce la un șnur.

TANGA vb. I. intr. (Despre nave, avioane) A avea o mișcare de balans în sens longitudinal; a avea tangaj. [Cf. fr. tanguer].

TANGA vb. intr. (despre nave, avioane) a avea tangaj. (< fr. tanguer)

A TANGA pers. 3 tanghează intranz. (despre nave, avioane) A balansa în sens longitudinal. /<fr. tanguer

tabjă sf vz tamjă

tamjă sf [At: VISSARION, FL. 75 / V: (reg) tabjă, ~mșă, tangă, tanjă / Pl: ~je / E: nct] (Reg) 1 Întâmplare (de necrezut). 2 Pricină. 3 Afacere (7). 4 (Îf tamșă) Obicei (rău) Si: nărav. 5 Om de nimic. 6 Om leneș.

tamșă sf vz tamjă

tangă sf vz tamjă

tanjă sf vz tamjă

tâng² sn vz tângă

tângă sf [At: PSALT. 133 / V: (reg) tâng sn / Pl: tângi / E: vsl тѫга] 1 (Îrg) Mâhnire adâncă Si: amărăciune, jale. 2 (Reg; îe) A-i fl cuiva ~ după ceva A-i părea rău după ceva. 3 (Reg; pex) Sunet prelung și jalnic Si: vaiet.

TAMJĂ, tamje, s. f. (Regional) Întîmplare, fapt, poveste (de necrezut); pricină, afacere. Acolo mergea, Tamja că spunea, Moș Adam auzea... ș-alt cuvînt nu zicea. PAMFILE, CER. 135.

TÎNGĂ, tîngi s. f. (Învechit și arhaizant) Mîhnire adîncă, jale, amărăciune. Pecinginea cuvintelor de tîngă Vă copleșește sufletele încă. BENIUC, V. 145. ◊ (Adjectival) Tot vorbind, tot cu inima tîngă, amîndoi o ajuns la buhaiu pădurii de aur. I. CR. IV 103.

TAMJĂ, tamje, s. f. (Reg.) Întîmplare, fapt, poveste (de necrezut); pricină, afacere.

TÎNGĂ, tîngi, s. f. (Înv. și arh.) Mîhnire adîncă, jale, amărăciune. – Slav (v. sl. tonga).

TÂNGĂ f. la sing. reg. Stare sufletească provocată de săvârșirea unei fapte nesocotite sau de o nereușită. /<sl. tonga

támjă f., pl. e (sîrb. tamaža, glumă, batjocură. Cp. și cu rus. tomóžnĕa, vamă). Munt. Rar. Chestiune, afacere. – Și tanjă (Cod. și rev. I. Crg. 7, 264).

tánjă, V. tamjă.

tîngă f., pl. ĭ (vsl. tonga, vaĭet, doliŭ; sîrb. tuga, rus. tugá, regret). Est. Regret, durere sufletească: o mică tîngă începe s’o roadă (VR. 1911, 11, 245), cu tînga în inimă, mĭ-e tîngă mie. – Și la Dos. V. inat.

+tanga (fam.) adj. invar., s. n. (chiloți ~)

tanga vb., ind. prez. 3 sg. tanghează

tîngă (-gi), s. f. – Supărare, chin. – Megl. tǫngă. Sl. tąga (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. tîng, adj. (mîhnit, necăjit), Mold., rar.; tîngui, vb. (a se lamenta; a plînge, a deplînge), din sl. tągovati (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 411); tînguială, s. f. (jelanie, plîngere); tînguios (var. tînguielnic), adj. (trist, mîhnit, necăjit); tînguitor, adj. (trist).

tanga s. n. invar. chiloți de damă confecționați cu economie de material.

TAMJĂ s. v. afacere, chestiune, interese, problemă, treabă.

TÂNGĂ s. v. jale.

tamjă s. v. AFACERE. CHESTIUNE. INTERESE. PROBLEMĂ. TREABĂ.

tîngă s. v. JALE.

TÎNGĂ s. f. (Mold.) Mâhnire adîncă, jale, amărăciune. Așteptam cineva să mă plîngă La nevoie ce sînt și la tîngă. DOSOFTEI, PS. Iară tu și trupul aduci la tîngă și sufletul duci în muncă. CD 1698, 24^v. Cf. DPRS, 84^v. Etimologie; sl. tǫga. Cf. b ă n a t (1), b ă n u i a l ă (1), b u ș l u i a l ă, t r i s t e a l ă.