3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

tanga3 si [At: MDA ms / E: eg tanga] Bikini foarte decoltați a căror parte din spate se reduce la un șnur.

tanga1 vi [At: TUDORAN, O. 415 / Pzi: 3 ~nghea / E: fr tanguer] (D. nave, aeronave) A fi în tangaj.

TANGÁ vb. I. intr. (Despre nave, avioane) A avea o mișcare de balans în sens longitudinal; a avea tangaj. [Cf. fr. tanguer].

TANGÁ vb. intr. (despre nave, avioane) a avea tangaj. (< fr. tanguer)

A TANGÁ pers. 3 tangheáză intranz. (despre nave, avioane) A balansa în sens longitudinal. /<fr. tanguer

tângă sf [At: PSALT. 133 / V: (reg) tâng sn / Pl: tângi / E: vsl тѫга] 1 (Îrg) Mâhnire adâncă Si: amărăciune, jale. 2 (Reg; îe) A-i fl cuiva ~ după ceva A-i părea rău după ceva. 3 (Reg; pex) Sunet prelung și jalnic Si: vaiet.

TÎ́NGĂ, tîngi s. f. (Învechit și arhaizant) Mîhnire adîncă, jale, amărăciune. Pecinginea cuvintelor de tîngă Vă copleșește sufletele încă. BENIUC, V. 145. ◊ (Adjectival) Tot vorbind, tot cu inima tîngă, amîndoi o ajuns la buhaiu pădurii de aur. I. CR. IV 103.

TẤNGĂ, tângi, s. f. (Înv. și arh.) Mâhnire adâncă, jale, amărăciune. – Slav (v. sl. tonga).

TÂNGĂ f. la sing. reg. Stare sufletească provocată de săvârșirea unei fapte nesocotite sau de o nereușită. /<sl. tonga

tî́ngă f., pl. ĭ (vsl. tonga, vaĭet, doliŭ; sîrb. tuga, rus. tugá, regret). Est. Regret, durere sufletească: o mică tîngă începe s’o roadă (VR. 1911, 11, 245), cu tînga în inimă, mĭ-e tîngă mie. – Și la Dos. V. inat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tangá vb., ind. prez. 3 sg. tangheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tîngă (-gi), s. f. – Supărare, chin. – Megl. tǫngă. Sl. tąga (Tiktin). Înv. și Mold.Der. tîng, adj. (mîhnit, necăjit), Mold., rar.; tîngui, vb. (a se lamenta; a plînge, a deplînge), din sl. tągovati (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 411); tînguială, s. f. (jelanie, plîngere); tînguios (var. tînguielnic), adj. (trist, mîhnit, necăjit); tînguitor, adj. (trist).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tanga s. n. invar. chiloți de damă confecționați cu economie de material.

Intrare: tanga
verb (V205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tanga
  • tangare
  • tangat
  • tangatu‑
  • tangând
  • tangându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • tanghea
(să)
  • tangheze
  • tanga
  • tangă
  • tangase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • tanghea
(să)
  • tangheze
  • tangau
  • tanga
  • tangaseră
Intrare: tangă
tangă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tângă
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tângă
  • tânga
plural
  • tângi
  • tângile
genitiv-dativ singular
  • tângi
  • tângii
plural
  • tângi
  • tângilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)