7 definiții pentru tanduriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.

TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.

tanduriu, ~ie a [At: ALECSANDRI, S. 65 / Pl: ~ii / E: tandur + ~iu] (Îvp) Leneș.

TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Turcism învechit) Leneș. Să sperăm că din sînul ei va ieși o nouă junime, mai harnică și mai puțin tandurie. ALECSANDRI, S. 65.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tanduríu (înv.) adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi

tanduríu adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TANDURÍU adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.

tanduriu adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.

Intrare: tanduriu
tanduriu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tanduriu
  • tanduriul
  • tanduriu‑
  • tandurie
  • tanduria
plural
  • tandurii
  • tanduriii
  • tandurii
  • tanduriile
genitiv-dativ singular
  • tanduriu
  • tanduriului
  • tandurii
  • tanduriei
plural
  • tandurii
  • tanduriilor
  • tandurii
  • tanduriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)