4 intrări

47 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTÂMPLA, pers. 3 întâmplă, vb. I. Refl. unipers. 1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume în dativ, indicând persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb) Ce i s-a întâmplat? Ce se întâmplă cu cartea promisă? 2. A (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri să fie într-un anumit loc (incidental). Mi s-a întâmplat să fiu de față. – Probabil lat. *intemplare.

ÎNTÂMPLA, pers. 3 întâmplă, vb. I. Refl. unipers. 1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume în dativ, indicând persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb) Ce i s-a întâmplat? Ce se întâmplă cu cartea promisă? 2. A (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri să fie într-un anumit loc (incidental). Mi s-a întâmplat să fiu de față. – Probabil lat. *intemplare.

TÂMPLĂ2, tâmple, s. f. Catapeteasmă. – Lat. templa (= templum).

TÂMPLĂ2, tâmple, s. f. Catapeteasmă. – Lat. templa (= templum).

TÂMPLĂ1, tâmple, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. ♦ Părul care acoperă aceste părți. Tâmple cărunte.Lat. *templa (= tempora, pl. lui tempus).

TÂMPLĂ1, tâmple, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. ♦ Părul care acoperă aceste părți. Tâmple cărunte.Lat. *templa (= tempora, pl. lui tempus).

întâmpla [At: COD. VOR. 19/2 / Pzi: întâmplă, (îvr) ~lez / E: ns cf lat *(in)templare] 1 vru (D. evenimente) A se produce. 2 vr (Înv) A i se pricinui. 3 vr (Înv) A se proceda într-un anumit mod. 4 vr (Înv) A se îndeplini. 5 vr (Îvr) A da ceva peste cineva în mod neprevăzut. 6 vr A se nimeri într-un anumit loc. 7 vr (Înv) A avea din întâmplare. 8 vr (Înv) A face ceva din întâmplare.

tâmplă2 sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 187v/3 / V: (reg) ~pă, tem~ / Pl: ~le / E: ml templa (pll templum)] 1 Catapeteasmă (2). 2 (Pex) Perdea care acoperă ușile împărătești. 3 (Reg) Grindă deasupra prispei sau la pridvorul casei, care susține acoperișul.

tâmplă1 sf [At: PSALT. 278 / V: (reg) plântă, ~pă, tânglă sf, tâmp sn / Pl: ~le / E: ml *templa] 1 (Și, reg, îs ~la capului) Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz Si: (îrg) timpuri. 2 (Pex) Părul care acoperă o parte din tâmple1 (1). 3 (Reg; șîs ~la urechii) Adâncitura de după ureche.

ÎNTÎMPLA, pers. 3 întîmplă, vb. I. Refl. 1. (Despre fapte sau evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. Locomotiva cu plug, cînd va sosi... are să aducă și vreun inspector general, cum se întîmplă întotdeauna. C. PETRESCU, A. 277. Mai demult... ah, toate-acestea Mai demult s-au întîmplat – Să nu-ntrebi ce-a mai urmat Cînd s-a-nchis povestea. COȘBUC, P. I 263. Timpul mort și-ntinde trupul și devine veșnicie Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie. EMINESCU, O. I 133. Eu drăguțul nu mi-l spui!... De l-oi spune, L-oi răpune; De-oi tăcea, Ce s-a-ntîmpla?... Întîmplă-se ce va vrea, Eu de badea voi tăcea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 55. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau determinat printr-un pronume sau printr-un substantiv în dativ, indicînd persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb) Poate c-ar trebui să vedem ce s-a întîmplat cu dosarul de la laborator. BARANGA, I. 204. De-o lună Ștefan nu dă semn de viață... Ce-a putut să i se întîmple? DELAVRANCEA, A. 33. Orice ți se va întîmpla, să știi că numai tu ești de vină. ISPIRESCU, L. 9. Temîndu-se împăratul să nu i se întîmple ceva de rău, a făcut sfat. CREANGĂ, P. 85. 4 ♦ (Popular) A se împlini, a se realiza, a se traduce în fapt. Visul cînd s-ar întîmpla, Eu de pe tron aș cădea Ș-un alt împărat ca mine Nici veți mai găsi pe lume. TEODORESCU, P. P. 112. 2. (Urmat de o propoziție subiectivă, uneori construit cu dativul pronumelui personal) A se ivi prilejul, a se nimeri. Linei, de s-ar întîmpla Să vă-ntîlniți vreodată, Să-i spui că-s sănătos și-aș vrea S-o aflu măritată. COȘBUC, P. I 78. Eu, de cîte ori mi s-a întîmplat să mănînc grauri... le-am găsit un gust foarte bun. ODOBESCU, S. III 31. Mi s-a întîmplat să o văd o dată. NEGRUZZI, S. I 44. 3. A se nimeri să fie într-un anumit fel. Dacă se întîmpla timpul răcoros și Domițian uita să-și fi luat pălăria sau pardesiul, Masinca începea să-l certe. BASSARABESCU, V. 8. ◊ Loc. adv. Cum s-ar întîmpla = la întîmplare, la voia întîmplării, la nimereală. Fata nu-i de cele de pe drumuri, s-o luați numai așa, cum s-ar întîmpla. CREANGĂ, P. 262. ♦ (Urmat de determinări locale; folosit la toate persoanele) A se găsi, a fi prezent (undeva) în mod incidental; a veni, a ajunge (undeva) din întîmplare; a se nimeri (undeva). Fetele împăratului, întîmplîndu-se de față cînd a lovit spînul pe Harap-Alb, li s-au făcut milă de dînsul. CREANGĂ, P. 208. Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. id. A. 11. Eu m-am întîmplat Subt talpă de pat. TEODORESCU, P. P. 446. ♦ (Rar) A avea (ceva) din întîmplare. Boi nu mi s-au întîmplat, Pui să-mi placă n-am aflat. ȘEZ. III 154. – Variantă: (regional) tîmpla (SBIERA, P. 147, SEVASTOS, N. 120, ȘEZ. III 9) vb. I.

TÎMPLĂ1, tîmple, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. Fata începu a plînge, cu mîna stîngă la tîmplă. SADOVEANU, M. C. 63. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. VLAHUȚĂ, O. A. 139. Ia o drughineață groasă de stejar în mînă... și pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă. CREANGĂ, P. 55. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tîmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79. ◊ (Poetic) Moșneag senin, eu tîmpla ta curată, O cer, pe veci, nădejdii mele pază. GOGA, P. 26. ◊ (Prin metonimie) Vartolomeu Diaconu încercă să-l vadă pe d. Demetru Demetrian cu tîmplele cărunte. C. PETRESCU, A. 458. Deși începuse a-i cărunți tîmplele, de rele tot nu se lăsa. STĂNOIU, C. I. 145.

TÎMPLĂ3, tîmple, s. f. Catapeteasmă. O minunată tîmplă de icoane ce migălisem în tinerețe. M. I. CARAGIALE, C. 23. Păretele ce vine-n fața tîmplei... prezentă mult interes prin portretele domnești. ODOBESCU, S. I 413.

TÎMPLĂ2, tîmple, s. f. Ridicătură de pămînt; colnic, deal, măgură. Frasinul, aninul ce vîrfu-n nori își pierde, Ei singur fac cunune pe tîmplele de munți. BOLLIAC, O. 134.

TÎMPLA vb. I. v. întîmpla.

A SE ÎNTÂMPLA pers. 3 se întâmplă intranz. 1) (despre fapte, evenimente) A se produce în urma unui concurs neprevăzut de împrejurări; a se petrece în mod incidental. 2) (despre condiții climaterice) A avea loc pe neprevăzute. ~ vânt. ~ ploaie. 3) rar (mai ales la formă negativă) A intra în posesie printr-un concurs de împrejurări. Bani mulți nu i s-au ~t. 4) A se afla din întâmplare (undeva); a se nimeri. [Sil. -tâm-pla] /<lat. intemplare

TÂMPLĂ2 ~e f. 1) Parte laterală a capului, cuprinsă între ochi, ureche, frunte și obraz. 2) Păr care crește în această parte. ~e cărunte. /<lat. templa

TÂMPLĂ1 ~e f. înv. Perete de lemn împodobit cu icoane, care desparte altarul de restul bisericii; iconostas; catapeteasmă. [Sil. tâm-plă] /<gr. templon

întâmplà v. a se petrece, a verii în cursul timpului: s’a întâmplat o nenorocire. [Lat. *TEMPLARE din TEMPLUM, formă colaterală cu TEMPUS, timp].

tâmplă f. iconostas. [Lat. TEMPLA = TEMPLUM: românește cu sensul restrâns].

tâmplă f. partea laterală a capului, între ochiul și urechea. [Lat. TEMPLA = TEMPORA].

întîmplu și (vechĭ, azĭ în est, pop.) tîmplu (mă), a v. refl. (lat. *templare, d. templum, templu. V. templu și contemplu). Vin împrejurările ca să fiŭ de față: m’am întîmplat să fiŭ acolo la sosirea luĭ (V. zgodesc). Se întîmplă v. refl. impers. Se produce, supravine: o mare nenorocire s’a întîmplat; nu apropia benzina de foc, că se poate întîmpla să se aprindă.

2) tîmplă f., pl. e (lat. tĕmpla, pl. d. templum, templu; it. tempio, pv. fr. cat. temple; ngr. témplon). Vest. Lemnăria care desparte altaru de public, numită și catapeteazmă. (Ĭa e poleită și ornată cu icoane. Are în mijloc o ușă cu doŭă canaturĭ numită porțile împărăteștĭ și doŭă ușĭ laterale cu un singur canat).

1) tîmplă f., pl. e (lat. tĕmpla [fem. sing.], îld. tĕmpus, pl. témpora, tîmple; it. tempia, pv. templa, fr. tempe). Partea laterală și puțin înfundată a capuluĭ, între ochĭ și ureche, la oasele temporale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întâmpla (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se întâmplă, imperf. 3 pl. se întâmplau; conj. prez. 3 să se întâmple; ger. întâmplându-se

tâmplă s. f., g.-d. art. tâmplei; pl. tâmple

!întâmpla (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se întâmplă

tâmplă s. f., g.-d. art. tâmplei; pl. tâmple

întâmpla vb. ind. prez. 3 sg. și pl. întâmplă

tâmplă (parte laterală a capului, catapeteasmă) s. f., g.-d. art. tâmplei; pl. tâmple

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTÂMPLA vb. 1. a se petrece, a se produce, a surveni, (înv. și reg.) a se prileji, (înv.) a se purta. (S-au ~ multe lucruri de atunci.) 2. a fi, a se petrece. (Cum s-a ~?) 3. v. produce. 4. v. surveni. 5. v. desfășura. 6. a se petrece, (înv.) a se trece. (Câte nu s-au ~ între noi!) 7. (înv. și reg.) a se sfeti. (Să vezi ce i s-a ~.) 8. a se face. (Cum a zis, așa s-a ~.) 9. v. pomeni. 10. v. nimeri. 11. a apuca, a nimeri, (Munt.) a răgădui. (Îl lovea cu ce se ~.)

ÎNTÂMPLA vb. v. împlini, îndeplini, înfăptui, realiza.

TÂMPLĂ s. (ANAT.) (reg.) moiște, moalele-capului, moalele-frunții, moalele-obrazului, ochi-mort, ochi-orb.

întîmpla vb. v. ÎMPLINI. ÎNDEPLINI. ÎNFĂPTUI. REALIZA.

ÎNTÎMPLA vb. 1. a se petrece, a se produce, a surveni, (înv. și reg.) a se prileji, (înv.) a se purta. (S-au ~ multe lucruri de atunci.) 2. a fi, a se petrece. (Cum s-a ~?) 3. a apărea, a interveni, a se ivi, a se produce, a surveni. (S-a ~ o schimbare.) 4. a se produce, a surveni, a veni. (Seismul s-a ~ pe neașteptate.) 5. a se desfășura, a evolua, a se petrece, (înv.) a se purta. (Iată cum s-au ~ faptele.) 6. a se petrece, (înv.) a se trece. (Cîte nu s-au ~ între noi!) 7. (înv. și reg.) a se sfeti. (Să vezi ce i s-a ~.) 8. a se face. (Cum a zis, așa s-a ~.) 9. a se pomeni, (reg.) a se da. (Așa ceva nu s-a mai ~.) 10. a se nimeri, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (înv. și reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a tălăli, (prin Maram.) a se tîlni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ să fiu acolo.) 11. a apuca, a nimeri, (Munt.) a răgădui. (Îl lovea cu ce se ~.)

TÎMPLĂ s. (ANAT.) (reg.) moiște, moalele-capului, moalele-frunții, moalele-obrazului, ochi-mort, ochi-orb.

TÎMPLĂ s. (BIS.) catapeteasmă, iconostas, (pop.) perete, (înv. și reg.) prăznicar, (Transilv.) fruntar. (~ în bisericile ortodoxe.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

întîmpla (-lu, întîmplat), vb. refl.1. A se petrece, a se produce, a avea loc. – 2. A se ivi prilejul, a se nimeri. – 3. A se afla întîmplător. Origine incertă. Se consideră în general der. din lat. *templāre, de la templum „spațiu desenat ideal pe cer de prezicător” (Sulică, Antropomorfisme, Brașov 1900, 77; Pușcariu 884; DAR; Rosetti, I, 168; Pușcariu Lr., 356). Acel templum era, deci, spațiul în cadrul căruia prezicătorul își făcea observațiile, și de aici contemplare. Se presupune că zborul păsărilor care intrau în templum arăta ceea ce avea să se întîmple, de unde vb. *(in)templāre. Această explicație nu este cu desăvîrșire imposibilă; ne este însă greu să admitem că sensul de „întîmplare, hazard” tocmai pentru acele evenimente care fuseseră prezise și anunțate de augur. Dosoftei (sec. XVII) folosește o singură dată acest vb. cu un sens foarte special: tîmplîndu-l la mijloc de cale o boală, „surprinzîndu-l (sau copleșindu-l) o boală în mijlocul drumului”. Dosoftei este un scriitor la care apar din belșug improprietățile; dacă aceasta n-ar fi una din ele, s-ar putea presupune că întîmpla provine efectiv din lat. templum, dar nu din limbajul tehnic al augurilor, ci din sensul său etimologic, care pare a fi cel al unui dim. al lui tempus, ca în extemplo; în acest caz, sensul primitiv al lui întîmpla trebuie să fi fost cel de „a se petrece, a se produce cu timpul”. Der. de la lat. intempĕrāre (Crețu 339) sau de la *temporāre (Koerting 5065; Byhan 32), nu pare posibilă. Der. întîmplare, s. f. (hazard; ceea ce se întîmplă, fapt, eveniment, accident; aventură; circumstanță); întîmplător, adj. (incidental, accidental).

tîmplă (-le), s. f. – Moalele capului, moiște. – Megl. timbă. Lat. tĕmpla, prin confuzia tĕmpus „tîmplă” cu templum (Pușcariu 1730; REW 8635; Tiktin), cf. it. tempia, sicil. tèmpula, prov. templa, v. fr. temple. Pentru tempus „tîmplă”, cf. Benvenisti, Mélanges Vendryes, Paris 1950, p. 56. Uz general. mai puțin în V țării (ALR, I, 13). În Trans. se folosește uneori timpuri „pentru tîmplă”, der. normal de la tĕmpus, tĕmpǒra (Lacea, Dacor., II, 625).

tîmplă (-le), s. f. – Iconostas. Lat. templum, prin intermediul mgr. τέμπλον „iconostas” (Roesler 577; Tiktin), cf. v. sb. templa, templo (Miklosich, Fremdw., 132; Cihac, II, 411; Vasmer, Gr., 140), alb. templë. Der. directă din lat. (Pușcariu 1730; Șeineanu, Semasiol., 39; REW 8630; Pascu, I, 169; Iordan, Dift., 108; Rohlfs, Differenzierung, 69) ar conveni mai bine din punct de vedere fonetic, dar lasă fără explicație exactă coincidența semantică cu mgr. Este de presupus că vechile iconostase erau simple ziduri despărțitoare sau baluștri, de unde sensul de „grindă, bîrnă”, pierdut în cuvîntul rom., dar conservat în mr. templă „bîrnă”. De aici tîmplar, s. m. (dulgher), pe care Tiktin și Candrea îl explică prntr-un sens primordial de „slujbaș care face iconostase”. – Der. tîmplăresc, adj. (de tîmplar); tîmplări, vb. (a îndeplini meseria de tîmplar); tîmplărie, s. f. (dulgherie).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ADVIENNE QUE POURRA (fr.) întâmplă-se ce s-o întâmpla – Indică hotărârea de a-și asuma toate riscurile unei acțiuni sau atitudini.

ORLAM SLUCEAETSEA I NIJE KUR SPUSKATSEA (OPЛAM CЛYЧAETCЯ И HИЖE KYP CПYCKATЬCЯ) (rus.) vulturilor li se întâmplă să zboare mai jos decât găinile – Krîlov, „Orel i kuri”. „Orlam sluceaetsea i nije kur spuskatsea, no kuram nikogda da oblak ne podneatsea” („Vulturilor li se întâmplă să zboare mai jos decât găinile, dar găinile nu se pot ridica niciodată la nori”). Oamenilor superiori li se poate întâmpla să fie câteodată mediocri, dar mediocrii nu se pot ridica niciodată la nivelul acestora.

Intrare: întâmpla
verb (V90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întâmpla
  • ‑ntâmpla
  • întâmplare
  • ‑ntâmplare
  • întâmplat
  • ‑ntâmplat
  • întâmplatu‑
  • ‑ntâmplatu‑
  • întâmplând
  • ‑ntâmplând
  • întâmplându‑
  • ‑ntâmplându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • întâmplă
  • ‑ntâmplă
(să)
  • întâmple
  • ‑ntâmple
  • întâmpla
  • ‑ntâmpla
  • întâmplă
  • ‑ntâmplă
  • întâmplase
  • ‑ntâmplase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • întâmplă
  • ‑ntâmplă
(să)
  • întâmple
  • ‑ntâmple
  • întâmplau
  • ‑ntâmplau
  • întâmpla
  • ‑ntâmpla
  • întâmplaseră
  • ‑ntâmplaseră
verb (V90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tâmpla
  • tâmplare
  • tâmplat
  • tâmplatu‑
  • tâmplând
  • tâmplându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • tâmplă
(să)
  • tâmple
  • tâmpla
  • tâmplă
  • tâmplase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • tâmplă
(să)
  • tâmple
  • tâmplau
  • tâmpla
  • tâmplaseră
Intrare: tâmplă (anat.)
  • silabație: tâm-plă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmplă
  • tâmpla
plural
  • tâmple
  • tâmplele
genitiv-dativ singular
  • tâmple
  • tâmplei
plural
  • tâmple
  • tâmplelor
vocativ singular
plural
Intrare: tâmplă (bis.)
  • silabație: tâm-plă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmplă
  • tâmpla
plural
  • tâmple
  • tâmplele
genitiv-dativ singular
  • tâmple
  • tâmplei
plural
  • tâmple
  • tâmplelor
vocativ singular
plural
templă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tâmplă (deal)
  • silabație: tâm-plă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmplă
  • tâmpla
plural
  • tâmple
  • tâmplele
genitiv-dativ singular
  • tâmple
  • tâmplei
plural
  • tâmple
  • tâmplelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întâmplaverb

  • 1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Locomotiva cu plug, cînd va sosi... are să aducă și vreun inspector general, cum se întîmplă întotdeauna. C. PETRESCU, A. 277. DLRLC
    • format_quote Mai demult... ah, toate-acestea Mai demult s-au întîmplat – Să nu-ntrebi ce-a mai urmat Cînd s-a-nchis povestea. COȘBUC, P. I 263. DLRLC
    • format_quote Timpul mort și-ntinde trupul și devine veșnicie Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie. EMINESCU, O. I 133. DLRLC
    • format_quote Eu drăguțul nu mi-l spui!... De l-oi spune, L-oi răpune; De-oi tăcea, Ce s-a-ntîmpla?... Întîmplă-se ce va vrea, Eu de badea voi tăcea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 55. DLRLC
    • 1.1. Urmat de determinări introduse prin prepoziția „cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume în dativ, indică persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ce i s-a întâmplat? Ce se întâmplă cu cartea promisă? DEX '09 DEX '98
      • format_quote Poate c-ar trebui să vedem ce s-a întîmplat cu dosarul de la laborator. BARANGA, I. 204. DLRLC
      • format_quote De-o lună Ștefan nu dă semn de viață... Ce-a putut să i se întîmple? DELAVRANCEA, A. 33. DLRLC
      • format_quote Orice ți se va întîmpla, să știi că numai tu ești de vină. ISPIRESCU, L. 9. DLRLC
      • format_quote Temîndu-se împăratul să nu i se întîmple ceva de rău, a făcut sfat. CREANGĂ, P. 85. DLRLC
    • 1.2. popular A se împlini, a se realiza, a se traduce în fapt. DLRLC
      • format_quote Visul cînd s-ar întîmpla, Eu de pe tron aș cădea Ș-un alt împărat ca mine Nici veți mai găsi pe lume. TEODORESCU, P. P. 112. DLRLC
  • 2. A (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri să fie într-un anumit loc (incidental). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nimeri
    • format_quote Mi s-a întâmplat să fiu de față. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Linei, de s-ar întîmpla Să vă-ntîlniți vreodată, Să-i spui că-s sănătos și-aș vrea S-o aflu măritată. COȘBUC, P. I 78. DLRLC
    • format_quote Eu, de cîte ori mi s-a întîmplat să mănînc grauri... le-am găsit un gust foarte bun. ODOBESCU, S. III 31. DLRLC
    • format_quote Mi s-a întîmplat să o văd o dată. NEGRUZZI, S. I 44. DLRLC
    • 2.1. (Urmat de determinări locale; folosit la toate persoanele) A veni, a ajunge (undeva) din întâmplare. DLRLC
      • format_quote Fetele împăratului, întîmplîndu-se de față cînd a lovit spînul pe Harap-Alb, li s-au făcut milă de dînsul. CREANGĂ, P. 208. DLRLC
      • format_quote Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. CREANGĂ, A. 11. DLRLC
      • format_quote Eu m-am întîmplat Subt talpă de pat. TEODORESCU, P. P. 446. DLRLC
    • 2.2. rar A avea (ceva) din întâmplare. DLRLC
      sinonime: avea
      • format_quote Boi nu mi s-au întîmplat, Pui să-mi placă n-am aflat. ȘEZ. III 154. DLRLC
  • 3. A se nimeri să fie într-un anumit fel. DLRLC
    sinonime: nimeri
    • format_quote Dacă se întîmpla timpul răcoros și Domițian uita să-și fi luat pălăria sau pardesiul, Masinca începea să-l certe. BASSARABESCU, V. 8. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cum s-ar întâmpla = la întâmplare, la voia întâmplării, la nimereală. DLRLC
      • format_quote Fata nu-i de cele de pe drumuri, s-o luați numai așa, cum s-ar întîmpla. CREANGĂ, P. 262. DLRLC
etimologie:

tâmplă, tâmplesubstantiv feminin

  • 1. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Fata începu a plînge, cu mîna stîngă la tîmplă. SADOVEANU, M. C. 63. DLRLC
    • format_quote Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. VLAHUȚĂ, O. A. 139. DLRLC
    • format_quote Ia o drughineață groasă de stejar în mînă... și pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă. CREANGĂ, P. 55. DLRLC
    • format_quote Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tîmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79. DLRLC
    • format_quote poetic Moșneag senin, eu tîmpla ta curată, O cer, pe veci, nădejdii mele pază. GOGA, P. 26. DLRLC
    • 1.1. prin metonimie Părul care acoperă aceste părți. DEX '09 DEX '98 NODEX
      • format_quote Tâmple cărunte. DEX '09 DEX '98 NODEX
      • format_quote Vartolomeu Diaconu încercă să-l vadă pe d. Demetru Demetrian cu tîmplele cărunte. C. PETRESCU, A. 458. DLRLC
      • format_quote Deși începuse a-i cărunți tîmplele, de rele tot nu se lăsa. STĂNOIU, C. I. 145. DLRLC
etimologie:
  • limba latină *templa (= tempora, pluralul lui tempus) DEX '09 DEX '98 NODEX

tâmplă, tâmplesubstantiv feminin

  • 1. Perete de lemn împodobit cu icoane, care desparte altarul de restul bisericii. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote O minunată tîmplă de icoane ce migălisem în tinerețe. M. I. CARAGIALE, C. 23. DLRLC
    • format_quote Păretele ce vine-n fața tîmplei... prezentă mult interes prin portretele domnești. ODOBESCU, S. I 413. DLRLC
etimologie:

tâmplă, tâmplesubstantiv feminin

  • 1. Ridicătură de pământ. DLRLC
    • format_quote Frasinul, aninul ce vîrfu-n nori își pierde, Ei singur fac cunune pe tîmplele de munți. BOLLIAC, O. 134. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.