TAMAZLÂC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. – Din tc. damizlik, bg. tamazlăk.

tamazlâc sn [At: (a. 1826) URICARIUL, ap. ȘIO II_I 347 / V: (reg) ~lic, tamosl~, tazmal~, tazmazâc / S și: (înv) ~asl~ / Pl: ~uri / E: bg тамазлък cf tc damizlik „animal de reproducere”] (Îrg) 1 Îngrășare a vitelor. 2 (Pex) Locul unde se îngrașă vitele. 3 Crescătorie de vite sau de cai (pentru reproducere). 4 Totalitatea vitelor care aparțin unui proprietar, unei gospodării. 5 (Pex) Cireadă de vite. 6 Turmă de porci care toamna este dusă într-un loc cu jir. 7 (Pex) Locul folosit pentru îngrășat porcii.

TAMAZLÂC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireadă de vite. – Din tc. damizlık, bg. tamazlăk.

TAMAZLÂC ~uri n. înv. Totalitate a vitelor cornute care aparțin unui proprietar. /<bulg. tamazlăk, turc. damizlik

tamazlâc n. turmă de boi sau de vaci cu taurul lor de prăsilă: turmele și tamazlâcurile lui CR. [Turc. TAMAZLYK, îngrășarea vitelor și locul unde se îngrașă].

tamazlic sn vz tamazlâc

tamoslâc sn vz tamazlâc

tazmazâc sn vz tamazlâc

TAMAZLÎC, tamazlîcuri, s. n. Totalitatea vitelor cornute care aparțin unui proprietar, unei gospodării; cireadă de vite (împreună cu taurul de prăsilă). Aceste tamazlîcuri de acum ai să faci bine să le dai în sama lui jupîn Ionuț. SADOVEANU, F. J. 424. Fă-ți milă și cumpără văcșoara asta. – Nu-mi trebuie!... Ce? eu fac tamazlîc? SANDU-ALDEA, D. N. 245. Merse fără preget pe pustiul de zăduf pînă ce se întîlni cu o herghelie de cai, mai mare și mai frumoasă decît tamazlîcul de boi. POPESCU, B. III 111.

tamazlîc n., pl. urĭ (turc. tamuzlyk, damyzlyk, îngrășarea vitelor și loc de îngrășare; bg. tamazlyk, sîrb. damazluk). Loc de îngrășare a vacilor saŭ boilor. Cireadă de vacĭ saŭ de boĭ: tamazlîcurĭ, turme și hergheliĭ (VR. 1922, 9, 365).

tamazlâc (înv.) (desp. -maz-lâc) s. n., pl. tamazlâcuri

!tamazlâc (înv.) (-maz-lâc) s. n., pl. tamazlâcuri

tamazlâc s. n., pl. tamazlâcuri

tamazlâc, -lâcuri.

tamazlîc (-curi), s. n. – Cireadă, turmă, pășune de îngrășat vitele. – Mr. dumuzluche, megl. dămuzloc. Tc. tamazlik, damizlik (Șeineanu, II, 347), cf. sb. damazluk, bg. damazlăk.

TAMAZLÂC s. v. cireadă, turmă.

tamazlîc s. v. CIREADĂ. TURMĂ.

tamazlâc, tamazlâcuri, s.n. (înv.) 1. loc de îngrășare a vitelor. 2. cireadă de vite (boi, vaci și tauri).