Definiția cu ID-ul 512459:

Etimologice

tamazlîc (-curi), s. n. – Cireadă, turmă, pășune de îngrășat vitele. – Mr. dumuzluche, megl. dămuzloc. Tc. tamazlik, damizlik (Șeineanu, II, 347), cf. sb. damazluk, bg. damazlăk.