tamazlâc sn [At: (a. 1826) URICARIUL, ap. ȘIO II_I 347 / V: (reg) ~lic, tamosl~, tazmal~, tazmazâc / S și: (înv) ~asl~ / Pl: ~uri / E: bg тамазлък cf tc damizlik „animal de reproducere”] (Îrg) 1 Îngrășare a vitelor. 2 (Pex) Locul unde se îngrașă vitele. 3 Crescătorie de vite sau de cai (pentru reproducere). 4 Totalitatea vitelor care aparțin unui proprietar, unei gospodării. 5 (Pex) Cireadă de vite. 6 Turmă de porci care toamna este dusă într-un loc cu jir. 7 (Pex) Locul folosit pentru îngrășat porcii.