2 intrări
37 de definiții

Explicative DEX

TALPINĂ, talpine, s. f. Material obținut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălțăminte. – Talpă + suf. -ină.

TALPINĂ, talpine, s. f. Material obținut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălțăminte. – Talpă + suf. -ină.

TULPINĂ, tulpini, s. f. 1. Parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină și coroană, care susține ramurile, frunzele, florile și fructele și prin care trece seva la diverse părți ale plantei; trunchi; parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile și frunzele. 2. Temă a unui cuvânt. 3. Fig. Origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane etc. – Cf. bg., sb. turpina.

talpană sf [At: BARCIANU / Pl: ? / E: nct] (Reg) Soi de viță de vie cu struguri mari și negri.

talpină sf [At: IORDAN, L. R. A. 180 / Pl: ~ne / E: talpă + -ină] Material obținut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălțăminte.

tâlpină sf vz tulpină1

tropină sf vz tulpină1

truchină sf vz tulpină

trupchină sf vz tulpină

trupină sf vz tulpină1

truplină sf vz tulpină1

tulpină1 sf [At: DOSOFTEI, PS. 87/10 / V: (reg) strup~, tâlp~, trop~, trup~, trupli~, turp~ / Pl: ~ni, (rar) ~ne / E: vsl *троупина cf bg трупина, srb trupina] 1 Parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină și coroană, care susține ramurile și prin care trece seva la diverse părți ale plantei Si: trunchi2 (1). 2 Parte a unei plante erbacee din care pornesc ramurile și franzele. 3 (Reg; îs) ~na cozii Rădăcina cozii. 4 (Reg; îs) ~na cornului Partea mai groasă, de la baza cornului unui animal. 5 (Reg; îs) ~na morii Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 6 (Olt; îf trupina) Butuc de vie. 7 (Reg; șîs ~ sălbatică) Portaltoi. 8 (Pfm; fig) Corp omenesc. 9 (Înv; fig) Corp de moșie. 10 (Îvp) Parte a tulpinii (1) unui copac rămasă (în pământ) după tăiere Si: buștean. 11 (Reg) Butucul rotarului. 12 (Pop) Partea de la mijloc a unui stog, a unei căpițe de fân etc. dintre podină și vârf. 13 (Reg) Scorbură. 14 (Înv; fig) Origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane Si: neam, spiță, viță. 15 (Înv; fig) Limbă care stă la baza unei familii de limbi. 16 (Lin; înv; fig) Temă1 (7).

turpină sf vz tulpină1

TULPINĂ, tulpini, s. f. 1. Parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină și coroană, care susține ramurile, frunzele, florile și fructele și prin care trece seva la diverse părți ale plantei; trunchi; parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile și frunzele. 2. Temă a unui cuvânt. 3. Fig. Origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane etc. – Cf. bg., scr. turpina.

TALPINĂ, talpine, s. f. Material sintetic, folosit ca înlocuitor de talpă la încălțăminte.

TULPINĂ, tulpini, s. f. 1. Partea unui arbore cuprinsă între rădăcină și coroană (v. trunchi); parte a unor plante erbacee din care dau ramurile și frunzele (v. lujer, vrej, fir). Era o tulpină ierboasă, plină de boboci galbeni și care semănau surprinzător cu florile trandafirului. GALACTION, O. I 349. Un om care se ascundea într-o tulpină Scorburoasă. DAVILA, V. V. 40. Iaca mătușa Mărioara c-o jordie în mînă la tulpina cireșului. CREANGĂ, A. 48. Două flori dintr-o grădină, Amîndouă-ntr-o tulpină, Crescute din rădăcină. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 73. ◊ Fig. Fiecare voia parcă să primească ziua aniversării Marii Revoluții, tulpină a lumii noi socialiste, cu mai multă bucurie, cu mai mult fast. STANCU, U.R.S.S. 45. ♦ (Rar) Partea de la mijloc a unui stog, a unei căpițe de fîn. Aici era un băiat pe-o tulpină de fîn și se juca cu ouă roșii în mînă. ȘEZ. II 26. 2. Fig. Origine a unui popor, a unei familii. – Pl. și: tulpine (TOPÎRCEANU, B. 44).

TALPINĂ ~e f. Material obținut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălțăminte. /talpă + suf. ~ină

TULPINĂ ~i f. Parte a unei plante de la rădăcină în sus, din care pornesc ramurile și frunzele. [G.-D. tulpinii] /<sl. trupina

trupină f. Mold. V. tulpină.

tulipină (tulichină) f. mic arbust veninos ale cărui fructe sunt niște boabe de mărimea mazării (Daphne mezereum). [Și tulpină, după lemnu-i frumos].

tulpină f. 1. partea arborelui care iese din pământ și face ramuri; 2. fig. trunchiu genealogic: tulpina Basarabilor; 3. Bot. tulipină. [Formă paralelă cu trupină = serb. TRUPINA, trunchiu].

trupínă, V. tulpină.

tulpínă și (nord) turpínă și trupínă f., pl. ĭ și e (bg. sîrb. trupina, trunchĭ [d. trup, trunchĭ, trup], de unde s’a făcut turpină, tulpină). Trunchĭ, cotor: ca doĭ brazĭ dintr’o tulpină (Hora Uniriĭ). Fig. Linie genealogică: tulpina Basarabilor. Rădăcină gramaticală: doŭă cuvinte tot dintr’o tulpină. Mijlocu stoguluĭ, partea dintre podină și vîrf (nord). – În est pop. truchínă. V. vlăstar.

turpínă, V. tulpínă.

Ortografice DOOM

talpină s. f., g.-d. art. talpinei; pl. talpine

tulpină s. f., g.-d. art. tulpinii; pl. tulpini

talpină s. f., g.-d. art. talpinei; pl. talpine

tulpină s. f., g.-d. art. tulpinii; pl. tulpini

talpină s. f., g.-d. art. talpinei; pl. talpine

tulpină s. f., g.-d. art. tulpinii; pl. tulpini

tulpină, pl. tulpini

Etimologice

tulpină (-ni), s. f. – 1. Trunchi de copac. – 2. Tijă centrală a unei plante. – Var. trupină, turpină. Bg., sb. trupina, de la trupŭ, cf. trup (Cihac, II, 425; Tiktin). Forma înv. este trupină, din care pare să se fi dezvoltat *trulpină, cu l expresiv; r s-ar fi disimilat într-o fază posterioară.

Sinonime

TULPINĂ s. v. matcă, talon, temă.

TULPINĂ s. I. 1. v. trunchi. 2. tulpină târâtoare = stolon. 3. v. lujer. 4. (BOT.) cotor, tuleu, (reg.) beldie. (~ la plantele erbacee mari.) 4. tulpină târâtoare v. stolon. II. v. spiță.

tulpină s. v. MATCĂ. TALON. TEMĂ.

TULPINĂ s. (BOT.) 1. trunchi, (înv. și reg.) steblă. (~ de copac.) 2. lujer. (~ de iris.) 3. cotor, tuleu, (reg.) beldie. (~ la plantele erbacee mari.)

TULPINĂ. Subst. Tulpină, tulpiniță (dim.), trunchi, trunchiuleț (dim.), truchină (reg.), lujan (reg.). Tulpină lemnoasă; tulpină păioasă; tulpină tîrîtoare; tulpină agățătoare; tulpină subterană. Cocean, tuleu, strujan, tujlean (reg.), turjan (reg.), hlujan (reg.). Steblă (pop.), stebluță (dim., pop.), lujer, vrej, tijă; curpen, fir, strug (reg.), mustăți (pop.). Pai. Bulb, rizom, tubercul. V. arbori, arbuști.

Intrare: talpină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talpină
  • talpina
plural
  • talpine
  • talpinele
genitiv-dativ singular
  • talpine
  • talpinei
plural
  • talpine
  • talpinelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tulpină
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulpină
  • tulpina
plural
  • tulpini
  • tulpinile
genitiv-dativ singular
  • tulpini
  • tulpinii
plural
  • tulpini
  • tulpinilor
vocativ singular —
plural —
tâlpină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
turpină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
truplină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trupchină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tropină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trupină
  • trupina
plural
  • trupine
  • trupinele
genitiv-dativ singular
  • trupine
  • trupinei
plural
  • trupine
  • trupinelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

talpină, talpinesubstantiv feminin

  • 1. Material obținut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălțăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Talpă + -ină. DEX '98 DEX '09

tulpină, tulpinisubstantiv feminin

  • 1. Parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină și coroană, care susține ramurile, frunzele, florile și fructele și prin care trece seva la diverse părți ale plantei; parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile și frunzele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trunchi diminutive: tulpiniță
    • format_quote Era o tulpină ierboasă, plină de boboci galbeni și care semănau surprinzător cu florile trandafirului. GALACTION, O. I 349. DLRLC
    • format_quote Un om care se ascundea într-o tulpină Scorburoasă. DAVILA, V. V. 40. DLRLC
    • format_quote Iaca mătușa Mărioara c-o jordie în mînă la tulpina cireșului. CREANGĂ, A. 48. DLRLC
    • format_quote Două flori dintr-o grădină, Amîndouă-ntr-o tulpină, Crescute din rădăcină. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 73. DLRLC
    • format_quote figurat Fiecare voia parcă să primească ziua aniversării Marii Revoluții, tulpină a lumii noi socialiste, cu mai multă bucurie, cu mai mult fast. STANCU, U.R.S.S. 45. DLRLC
    • 1.1. rar Partea de la mijloc a unui stog, a unei căpițe de fân. DLRLC
      • format_quote Aici era un băiat pe-o tulpină de fîn și se juca cu ouă roșii în mînă. ȘEZ. II 26. DLRLC
  • 2. Temă a unui cuvânt. DEX '98 DEX '09
  • 3. figurat Origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: origine
  • comentariu Plural și: tulpine. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.