2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁLIU s. n. Element chimic, metal rar, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul. – Din fr. thallium.

taliu sn [At: ENC. TEHN. I, 406 / V: (îvr) ~m (S și: thallium) / Pl: ? / E: fr thallium] (Chm) Metal moale, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul.

TÁLIU, s. n. Element chimic, metal rar, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul. – Din fr. thallium.

TÁLIU s. n. (Chim.) Corp simplu solid, de culoare alb-albăstrie, foarte puțin răspîndit în natură.

TÁLIU s.n. (Chim.) Metal rar, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul. [Pron. -liu. / < fr. thallium].

TÁLIU s. n. metal moale, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul, folosit la elaborarea unor aliaje. (< fr. thallium)

TÁLIU n. Metal moale, alb-albăstriu, cu diferite întrebuințări (la confecționarea sticlei optice, a semiconductoarelor). /<fr. thallium

*táliŭ n. (lat. științific thallium, d. vgr. thaliós, ramură, vlăstar, din cauza dungiĭ verzĭ pe care acest metal o arată la spectru). Chim. Un metal maĭ puțin alb de cît argintu și care există în pirite. E mono- și trivalent și are o greutate atomică de 204. A fost descoperit la 1861.

TALÍ s. n. (Turcism învechit, numai în expr.) A face tali = a se prezenta în fața cuiva înclinîndu-se, făcînd reverențe; a se ploconi, a face reverențe. Copilele mele... faceți tali frumos. ALECSANDRI, T. 405.

tali n. Mold. fam. plecăciune; a face tali, a se prezenta; copilele mele.., faceți tali frumos AL. [Turc. TALY, care se prezentă].

talí n. (turc. tali῾, „care se prezentă”, ar. „soartă”). Mold. Vechĭ. A face tali, a se prezenta, a saluta înclinîndu-te.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

táliu [liu pron. lĭu] s. n., art. táliul; simb. Tl

táliu s. n. [-liu pron. -liu], art. táliul; simb.Tl


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

talí s.n. (reg.; înv.) plecăciune.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TÁLIU (< fr. {i}; {s} gr. thallos „ramură”) s. n. Element chimic (Tl; nr. at. 81, m. at. 204,38, p. t. 303,6°C, p. f. 457°C, gr. sp. 11,85). Este un metal alb-albăstrui, moale. Se extrage din minereurile de sulfuri și este folosit, între altele, alături de staniu și plumb, pentru producerea unor aliaje cu grad ridicat de rezistență. A fost descoperit de W. Crookes în 1861 prin analiza spectrală în reziduurile de fabricație a acidului sulfuric. Izolat de Claude Lany în 1862.

Intrare: taliu
  • pronunție: talĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taliu
  • taliul
  • taliu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • taliu
  • taliului
plural
vocativ singular
plural
Tl simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Tl
Intrare: tali
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tali
  • taliul
  • taliu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tali
  • taliului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

taliu Tl

  • 1. Element chimic, metal rar, alb-albăstrui, foarte puțin răspândit în natură, asemănător cu plumbul, folosit la elaborarea unor aliaje, la confecționarea sticlei optice, a semiconductoarelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
  • comentariu simbol Tl
    surse: DOOM 2

etimologie:

tali

etimologie: