3 intrări
13 definiții

Explicative DEX

TALABĂ, talabe, s. f. Grapă cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec.

talabă1 sf [At: BOCĂNEȚU, T. A. 153 / V: (reg) ~apă / Pl: ~be / E: nct] (Reg) 1 Grapă cu dinții înclinați în față. 2 Tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după arat. 3 (Dep) Talpă mare a piciorului (la om sau la cal). 4 (Îf talapă) Fiecare dintre bucățile de lemn în formă de lopată, fixate pe roata morii de apă.

talabă2 sf vz tălabă

talapă sf vz talabă1

tălabă [At: DDRF / V: (reg) tal~ / Pl: ~be / E: nct] (Reg) 1 sf Ceată (19). 2 av Buluc (5). 3 sfa (Îlav) Cu ~ba În număr mare.

TALABĂ, talabe, s. f. Grapă sau boroană cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec.

TALABĂ, talabe, s. f. Grapă sau boroană cu dinții înainte; tăvălug cu colți de oțel cu care se sfărîmă bulgării după arat.

Ortografice DOOM

talabă s. f., g.-d. art. talabei; pl. talabe

talabă s. f., g.-d. art. talabei; pl. talabe

talabă s. f., g.-d. art. talabei; pl. talabe

Enciclopedice

TALABA nume cuman (după Iorga, la Drăg. 524), cf. Tol-aba etim. L. Rásonyi (la Pașca). în DLR mss, talabă „grapă sau boroană”. 1. – b., mold. (Dm; Tec II; Băl I); – (Sd, XI 234, 257); – ard. (Rel); Thalaba de Săscior (Drăg 524 n. 2); Tălăbești s. 2. Tălabu (Sur II). 3. *Tălăbai > cu met. Tăbălai(u) (17 A III 25, IV 127); Tăbălăiasa = Tibileiasă (16 A II 8); Tăbălăești s. 4. Teleabă și Telebuș (BGL III 156). 5. Cu b > mb, sub infl. subst. tulumbă: Tălămba b. (16 A III 234). 6. Talambută, M. (17 A V 207; RI II 142).

Sinonime

TĂLABĂ s. v. duium, grămadă, mulțime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

tălabă s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. MULȚIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE.

Intrare: Talaba
Talaba nume propriu
nume propriu (I3)
  • Talaba
Intrare: talabă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talabă
  • talaba
plural
  • talabe
  • talabele
genitiv-dativ singular
  • talabe
  • talabei
plural
  • talabe
  • talabelor
vocativ singular —
plural —
talapă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tălabă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălabă
  • tălaba
plural
  • tălabe
  • tălabele
genitiv-dativ singular
  • tălabe
  • tălabei
plural
  • tălabe
  • tălabelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

talabă, talabesubstantiv feminin

  • 1. Grapă cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.