2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAHOGRÁF, tahografe, s. n. 1. Tahometru înregistrator. 2. (Med.) Aparat pentru înregistrarea frecvenței pulsului, respirației etc. – După fr. tachéographe.

TAHOGRÁF, tahografe, s. n. 1. Tahometru înregistrator. 2. (Med.) Aparat pentru înregistrarea frecvenței pulsului, respirației etc. – După fr. tachéographe.

tahograf sn [At: LTR2 / Pl: ~e / E: ger Tachograf] 1 (Teh) Tahometru (1) prevăzut cu un mecanism de înregistrare, al cărui ac indicator trasează pe hârtie o curbă reprezentând variația turației în funcție de timp. 2 (Med) Aparat pentru înregistrarea frecvenței pulsului sau a respirației.

TAHOGRÁF s.n. Tahometru înregistrator; tahigraf. [< germ. Tachograph, cf. gr. tachos – viteză, graphein – a scrie].

tahográf s. n. (tehn.) ◊ „În legătură cu remarca cititorului R.G. din Cluj-Napoca privind inutilizarea tahografelor, aparate care urmăresc și controlează circulația autovehiculelor, furnizând date importante, Centrala de Transporturi Auto ne comunică [...]” R.l. 12 II 77 p. 5. ◊ Tahograful – «cutia neagră», cum i se mai spune – înregistrează sub formă de diagrame un număr mare de date privind conducerea mașinii.” R.l. 31 XI 77 p. 6 [și tahigraf] (din germ. Tachograph; cf. fr. tachygraphe; DMC 1970; LTR; DEX, DN3)

TAHOGRÁF ~e n. Tahometru înregistrator. /<fr. tacheographe, germ. Tachygraph

TAHIGRÁF1, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.

TAHIGRÁF1, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.

tahigraf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) tachig~ / Pl: ~i sm, ~e sn / E: fr tachygraphe, ger Tachygraph] 1 sm (Înv) Persoană care scrie repede Si: stenograf, (înv) tah. 2 sm (Înv; dep) Persoană care redactează în grabă. 3 s (Îvr) Tahigrafie. 4 sn (Teh) Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri și hărți, constituit dintr-o lunetă care poate pivota în jurul axei sale verticale, situată în mij locul unei planșete-suport, și dintr-un creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor.

TAHIGRÁF2, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie pentru întocmirea planurilor și a hărților; funcționează acționînd un creion care raportează direct planul cotat pe foaia de hîrtie.

TAHIGRÁF s.n. 1. (Mec.) Aparat înregistrator de viteze. 2. Tahograf folosit la întocmirea de planuri și hărți topografice. [Var. taheograf s.n. / < fr. tachygraphe, cf. gr. tachys – rapid, graphein – a scrie].

TAHIGRÁF2 /TAHOGRÁF s. n. tahometru înregistrator. (< fr. tachygraphe, germ. Tachograph)

TAHIGRÁF1 ~e n. Tahimetru înregistrator. /<fr. tachygraphe, germ. Tachygraph


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tahigráf2 (aparat) (-hi-graf) s. n., pl. tahigráfe

tahigráf/tahográf (tehn.) s. n. (sil. -graf), pl. tahigráfe/tahográfe

tahigráf (topogr.) v. taheográf


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TAHI- (TACHI-) „repede, rapid”. ◊ gr. takhys „rapid, repede” > fr. tachy-, germ. id., engl. id., it. tachi- > rom. tahi- și tachi-.~auxeză (v. -auxeză), s. f., dezvoltare mai rapidă a unui organ față de altul similar; ~cardie (v. -cardie), s. f., accelerare anormală a ritmului cardiac; ~fagie (v. -fagie), s. f., acțiune de a ingera repede alimentele cu masticație insuficientă; ~femie (v. -femie), s. f., tulburare de vorbire caracterizată prin accelerarea ritmului verbal; ~filaxie (v. -filaxie), s. f., protecție rapidă a organismului obținută prin injectarea unei cantități mici de toxină organică; ~frazie (v. -frazie), s. f., vorbire foarte rapidă; ~frenie (v. -frenie), s. f., procese mintale rapide; ~geneză (tachigeneză) (v. -geneză), s. f., dezvoltare accelerată în filogenie; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Aparat înregistrator de viteze. 2. Instrument folosit în topografie la întocmirea planurilor și hărților; sin. taheograf; ~grafie (v. -grafie), s. f., stenografie*; ~grafometru (v. grafo-, v. -metru1), s. n., aparat topografic folosit la măsurarea distanțelor orizontale și a diferențelor de altitudine; ~lalie (v. -lalie), s. f., defect de vorbire caracterizat printr-un debit exagerat de cuvinte; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de măsurare indirectă a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; sin. celerimetrie, taheometrie; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument care permite determinarea directă a distanței pînă la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; sin. taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecventei mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc. sin. celerimetru. 3. Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă; ~pnee (v. -pnee), s. f., accelerarea anormală a ritmului de respirație; ~psihie (v. -psihie), s. f., accelerare anormală a ritmului de gîndire; ~scop (v. -scop), s. n., aparat folosit la studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale; ~sistolie (v. -sistolie), s. f., accelerare anormală a sistolelor cardiace; ~sporie (v. -sporie), s. f., răspîndire timpurie și rapidă a semințelor; ~top (v. -top), s. n., instrument tahimetric care servește la măsurători de distanță și de diferențe de nivel, în vederea întocmirii planurilor topografice.

TAHO- „viteză, iuțeală, turație”. ◊ gr. takhos „viteză, iuțeală” > fr. tacho-, germ. id., engl. id. > rom. taho-.~graf (v. -graf), s. n., 1. Tahometru înregistrator. 2. Aparat medical pentru înregistrarea frecvenței pulsului și respirației; ~grafie (v. -grafie), s. f., măsurare și înregistrare a vitezei unui fluid; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la tahometru; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea turației motoarelor.

Intrare: tahograf
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tahograf
  • tahograful
  • tahografu‑
plural
  • tahografe
  • tahografele
genitiv-dativ singular
  • tahograf
  • tahografului
plural
  • tahografe
  • tahografelor
vocativ singular
plural
Intrare: tahigraf (aparat)
tahigraf2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: ta-hi-graf info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tahigraf
  • tahigraful
  • tahigrafu‑
plural
  • tahigrafe
  • tahigrafele
genitiv-dativ singular
  • tahigraf
  • tahigrafului
plural
  • tahigrafe
  • tahigrafelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tahograf
  • tahograful
  • tahografu‑
plural
  • tahografe
  • tahografele
genitiv-dativ singular
  • tahograf
  • tahografului
plural
  • tahografe
  • tahografelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tahograf

  • 1. Tahometru înregistrator.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: tahigraf (aparat)
  • 2. medicină Aparat pentru înregistrarea frecvenței pulsului, respirației etc.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

tahigraf (aparat) tahograf

  • 1. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. mecanică Aparat înregistrator de viteze.
    surse: DN

etimologie: