8 definiții pentru tahograf

TAHOGRÁF, tahografe, s. n. 1. Tahometru înregistrator. 2. (Med.) Aparat pentru înregistrarea frecvenței pulsului, respirației etc. – După fr. tachéographe.

TAHOGRÁF, tahografe, s. n. 1. Tahometru înregistrator. 2. (Med.) Aparat pentru înregistrarea frecvenței pulsului, respirației etc. – După fr. tachéographe.

TAHOGRÁF s.n. Tahometru înregistrator; tahigraf. [< germ. Tachograph, cf. gr. tachos – viteză, graphein – a scrie].

TAHOGRÁF s. m. elem. tahigraf2.

TAHOGRÁF ~e n. Tahometru înregistrator. /<fr. tacheographe, germ. Tachygraph

TAHIGRÁF2 /TAHOGRÁF s. n. tahometru înregistrator. (< fr. tachygraphe, germ. Tachograph)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

tahográf s. n. (tehn.) ◊ „În legătură cu remarca cititorului R.G. din Cluj-Napoca privind inutilizarea tahografelor, aparate care urmăresc și controlează circulația autovehiculelor, furnizând date importante, Centrala de Transporturi Auto ne comunică [...]” R.l. 12 II 77 p. 5. ◊ Tahograful – «cutia neagră», cum i se mai spune – înregistrează sub formă de diagrame un număr mare de date privind conducerea mașinii.” R.l. 31 XI 77 p. 6 [și tahigraf] (din germ. Tachograph; cf. fr. tachygraphe; DMC 1970; LTR; DEX, DN3)

TAHO- „viteză, iuțeală, turație”. ◊ gr. takhos „viteză, iuțeală” > fr. tacho-, germ. id., engl. id. > rom. taho-.~graf (v. -graf), s. n., 1. Tahometru înregistrator. 2. Aparat medical pentru înregistrarea frecvenței pulsului și respirației; ~grafie (v. -grafie), s. f., măsurare și înregistrare a vitezei unui fluid; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la tahometru; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea turației motoarelor.

Intrare: tahograf
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tahograf
  • tahograful
  • tahografu‑
plural
  • tahografe
  • tahografele
genitiv-dativ singular
  • tahograf
  • tahografului
plural
  • tahografe
  • tahografelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)