tahograf sn [At: LTR² / Pl: ~e / E: ger Tachograf] 1 (Teh) Tahometru (1) prevăzut cu un mecanism de înregistrare, al cărui ac indicator trasează pe hârtie o curbă reprezentând variația turației în funcție de timp. 2 (Med) Aparat pentru înregistrarea frecvenței pulsului sau a respirației.

TAHOGRAF s.n. Tahometru înregistrator; tahigraf. [< germ. Tachograph, cf. gr. tachos – viteză, graphein – a scrie].

tahograf s. n. (tehn.) ◊ „În legătură cu remarca cititorului R.G. din Cluj-Napoca privind inutilizarea tahografelor, aparate care urmăresc și controlează circulația autovehiculelor, furnizând date importante, Centrala de Transporturi Auto ne comunică [...]” R.l. 12 II 77 p. 5. ◊ „Tahograful – «cutia neagră», cum i se mai spune – înregistrează sub formă de diagrame un număr mare de date privind conducerea mașinii.” R.l. 31 XI 77 p. 6 [și tahigraf] (din germ. Tachograph; cf. fr. tachygraphe; DMC 1970; LTR; DEX, DN3)

TAHOGRAF ~e n. Tahometru înregistrator. /<fr. tacheographe, germ. Tachygraph

TAHIGRAF² /TAHOGRAF s. n. tahometru înregistrator. (< fr. tachygraphe, germ. Tachograph)

TAHO- „viteză, iuțeală, turație”. ◊ gr. takhos „viteză, iuțeală” > fr. tacho-, germ. id., engl. id. > rom. taho-. □ ~graf (v. -graf), s. n., 1. Tahometru înregistrator. 2. Aparat medical pentru înregistrarea frecvenței pulsului și respirației; ~grafie (v. -grafie), s. f., măsurare și înregistrare a vitezei unui fluid; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la tahometru; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea turației motoarelor.