tahigraf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) tachig~ / Pl: ~i sm, ~e sn / E: fr tachygraphe, ger Tachygraph] 1 sm (Înv) Persoană care scrie repede Si: stenograf, (înv) tah. 2 sm (Înv; dep) Persoană care redactează în grabă. 3 s (Îvr) Tahigrafie. 4 sn (Teh) Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri și hărți, constituit dintr-o lunetă care poate pivota în jurul axei sale verticale, situată în mij locul unei planșete-suport, și dintr-un creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor.