2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAHEOMÉTRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [Pr.: -he-o-. – Var.: (înv.) tahiométru s. n.] – Din fr. tachéomètre.

taheometru sn [At: COSTINESCU / P: ~he-o~ / V: (înv) ~hio~ / Pl: ~re / E: fr tachéomètre] 1 (Înv) Tahometru (1). 2 Tahimetru (2).

TAHEOMÉTRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [Pr.: -he-o-.Var.: (înv.) tahiométru s. n.] – Din fr. tachéomètre.

TAHEOMÉTRU s.n. Tahimetru (1). [< fr. tachéomètre].

TAHEOMÉTRU/TAHIMÉTRU s. n. instrument topografic folosit în taheometrie; celerimetru, stadimetru. (< fr. tachéomètre)

TAHIMÉTRU, tahimetre, s. n. 1. Instrument topografic alcătuit dintr-un dispozitiv special, care permite determinarea pe cale optică a distanței până la un punct vizat, prin citire cu ajutorul unei mire așezate în acest punct. 2. Aparat folosit pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. – Din fr. tachymètre.

TAHIMÉTRU, tahimetre, s. n. 1. Instrument topografic alcătuit dintr-un dispozitiv special, care permite determinarea pe cale optică a distanței până la un punct vizat, prin citire cu ajutorul unei mire așezate în acest punct. 2. Aparat folosit pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. – Din fr. tachymètre.

TAHIOMÉTRU s. n. v. taheometru.

TAHIOMÉTRU s. n. v. taheometru.

tahimetru sn [At: CADE / V: (înv) tachim~ / Pl: ~re / E: fr tachymètre] 1 Aparat folosit pentrua măsura viteza curentului cursurilor de apă. 2 Instrument topografic care pennite ridicarea topografică rapidă a planurilor și a hărților prin măsurarea distanțelor pe cale optică, derivat dintr-un teodolit în luneta cămia s-au adăugat fire stadimetrice Si: taheometru (2). 3 Instrument pentru determinarea frecvenței mișcărilor unui organ, a turației motoarelor etc.

tahiometru sn vz taheometru

TAHIMÉTRU, tahimetre, s. n. Teodolit cu un dispozitiv special, care permite determinarea distanței pînă la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct.

TAHIMÉTRU s.n. 1. Instrument prevăzut cu un dispozitiv special, care permite determinarea directă a distanței până la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; stadimetru; taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecvenței mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc.; tahometru; celerimetru. ♦ Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. [< fr. tachymètre].

TAHIMÉTRU2 /TAHOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea turației unei piese rotitoare a unei mașini, a turației mașinilor; celerimetru. 2. aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. (< fr. tachymètre, germ. Tachometer)

TAHIMÉTRU1 s. n. elem. taheometru. ()

TAHIMÉTRU ~e n. 1) Instrument geodezic pentru determinarea pe cale optică a distanțelor și diferențelor de nivel de pe teren; stadimetru. 2) Aparat pentru măsurarea vitezei unui curs de apă. [Sil. -me-tru; Var. taheometru] /<fr. tachymetre


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

taheométru (sil. -he-o, -tru)/tahimétru (sil. -tru) (topogr.) s. n., art. taheométrul/tahimétrul; pl. taheométre/tahimétre

!tahimétru (instrument topografic) (-me-tru) s. n., art. tahimétrul; pl. tahimétre

tahimétru/taheométru (tehn.) s. n. (sil. -tru), art. tahimétrul/taheométrul, pl. tahimétre/taheométre

tahimétru (topogr.) v. taheométru

arată toate definițiile

Intrare: taheometru
taheometru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taheometru
  • taheometrul
  • taheometru‑
plural
  • taheometre
  • taheometrele
genitiv-dativ singular
  • taheometru
  • taheometrului
plural
  • taheometre
  • taheometrelor
vocativ singular
plural
tahiometru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tahiometru
  • tahiometrul
  • tahiometru‑
plural
  • tahiometre
  • tahiometrele
genitiv-dativ singular
  • tahiometru
  • tahiometrului
plural
  • tahiometre
  • tahiometrelor
vocativ singular
plural
tahimetru substantiv neutru
  • silabație: -me-tru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tahimetru
  • tahimetrul
  • tahimetru‑
plural
  • tahimetre
  • tahimetrele
genitiv-dativ singular
  • tahimetru
  • tahimetrului
plural
  • tahimetre
  • tahimetrelor
vocativ singular
plural
Intrare: tahimetru
tahimetru substantiv neutru
  • silabație: -me-tru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tahimetru
  • tahimetrul
  • tahimetru‑
plural
  • tahimetre
  • tahimetrele
genitiv-dativ singular
  • tahimetru
  • tahimetrului
plural
  • tahimetre
  • tahimetrelor
vocativ singular
plural
taheometru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taheometru
  • taheometrul
  • taheometru‑
plural
  • taheometre
  • taheometrele
genitiv-dativ singular
  • taheometru
  • taheometrului
plural
  • taheometre
  • taheometrelor
vocativ singular
plural
tahometru substantiv neutru
  • silabație: -me-tru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tahometru
  • tahometrul
  • tahometru‑
plural
  • tahometre
  • tahometrele
genitiv-dativ singular
  • tahometru
  • tahometrului
plural
  • tahometre
  • tahometrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

taheometru tahiometru tahimetru

etimologie:

tahimetru taheometru tahometru

  • 1. Instrument topografic alcătuit dintr-un dispozitiv special, care permite determinarea pe cale optică a distanței până la un punct vizat, prin citire cu ajutorul unei mire așezate în acest punct.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: stadimetru taheometru
  • 2. Instrument pentru determinarea frecvenței mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc.
    surse: DN sinonime: celerimetru tahometru
    • 2.1. Aparat folosit pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: