TAHEOMETRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [Pr.: -he-o-. – Var.: (înv.) tahiometru s. n.] – Din fr. tachéomètre.

taheometru sn [At: COSTINESCU / P: ~he-o~ / V: (înv) ~hio~ / Pl: ~re / E: fr tachéomètre] 1 (Înv) Tahometru (1). 2 Tahimetru (2).

TAHEOMETRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [Pr.: -he-o-. – Var.: (înv.) tahiometru s. n.] – Din fr. tachéomètre.

TAHEOMETRU s.n. Tahimetru (1). [< fr. tachéomètre].

TAHEOMETRU/TAHIMETRU s. n. instrument topografic folosit în taheometrie; celerimetru, stadimetru. (< fr. tachéomètre)

tachimetru sn vz tahimetru

tahimetru sn [At: CADE / V: (înv) tachim~ / Pl: ~re / E: fr tachymètre] 1 Aparat folosit pentrua măsura viteza curentului cursurilor de apă. 2 Instrument topografic care pennite ridicarea topografică rapidă a planurilor și a hărților prin măsurarea distanțelor pe cale optică, derivat dintr-un teodolit în luneta cămia s-au adăugat fire stadimetrice Si: taheometru (2). 3 Instrument pentru determinarea frecvenței mișcărilor unui organ, a turației motoarelor etc.

tahiometru sn vz taheometru

TAHIMETRU, tahimetre, s. n. Teodolit cu un dispozitiv special, care permite determinarea distanței pînă la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct.

TAHIMETRU s.n. 1. Instrument prevăzut cu un dispozitiv special, care permite determinarea directă a distanței pînă la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; stadimetru; taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecvenței mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc.; tahometru; celerimetru. ♦ Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. [< fr. tachymètre].

TAHIMETRU² /TAHOMETRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea turației unei piese rotitoare a unei mașini, a turației mașinilor; celerimetru. 2. aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. (< fr. tachymètre, germ. Tachometer)

TAHIMETRU¹ s. n. elem. taheometru. ()

TAHIMETRU ~e n. 1) Instrument geodezic pentru determinarea pe cale optică a distanțelor și diferențelor de nivel de pe teren; stadimetru. 2) Aparat pentru măsurarea vitezei unui curs de apă. [Sil. -me-tru; Var. taheometru] /<fr. tachymetre

taheometru (sil. -he-o, -tru)/tahimetru (sil. -tru) (topogr.) s. n., art. taheometrul/tahimetrul; pl. taheometre/tahimetre

tahimetru (instrument topografic) (desp. -me-tru) s. n., art. tahimetrul; pl. tahimetre

!tahimetru (instrument topografic) (-me-tru) s. n., art. tahimetrul; pl. tahimetre

tahimetru/taheometru (tehn.) s. n. (sil. -tru), art. tahimetrul/taheometrul, pl. tahimetre/taheometre

tahimetru (topogr.) v. taheometru

tahometru v. tahimetru

tahimetru, pl. tahimetre

TAHEOMETRU s. v. stadimetru.

TAHEOMETRU s. (TOP.) celerimetru, stadimetru, tahimetru.

TAHIMETRU s. v. stadimetru.

TAHIMETRU s. (TOP.) celerimetru, stadimetru, taheometru.

TAHEO- „viteză, rapiditate”. ◊ gr. takheos „repede, rapid” > fr. tachéo-, engl. id., germ. id. > rom. taheo-. □ ~graf (v. -graf), s. n., tahigraf* (2); ~metrie (v. -metrie₁), s. f., tahimetrie*; ~metru (v. -metru₁), s. n., tahimetru* (1).

TAHI- (TACHI-) „repede, rapid”. ◊ gr. takhys „rapid, repede” > fr. tachy-, germ. id., engl. id., it. tachi- > rom. tahi- și tachi-. □ ~auxeză (v. -auxeză), s. f., dezvoltare mai rapidă a unui organ față de altul similar; ~cardie (v. -cardie), s. f., accelerare anormală a ritmului cardiac; ~fagie (v. -fagie), s. f., acțiune de a ingera repede alimentele cu masticație insuficientă; ~femie (v. -femie), s. f., tulburare de vorbire caracterizată prin accelerarea ritmului verbal; ~filaxie (v. -filaxie), s. f., protecție rapidă a organismului obținută prin injectarea unei cantități mici de toxină organică; ~frazie (v. -frazie), s. f., vorbire foarte rapidă; ~frenie (v. -frenie), s. f., procese mintale rapide; ~geneză (tachigeneză) (v. -geneză), s. f., dezvoltare accelerată în filogenie; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Aparat înregistrator de viteze. 2. Instrument folosit în topografie la întocmirea planurilor și hărților; sin. taheograf; ~grafie (v. -grafie), s. f., stenografie*; ~grafometru (v. grafo-, v. -metru₁), s. n., aparat topografic folosit la măsurarea distanțelor orizontale și a diferențelor de altitudine; ~lalie (v. -lalie), s. f., defect de vorbire caracterizat printr-un debit exagerat de cuvinte; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de măsurare indirectă a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; sin. celerimetrie, taheometrie; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument care permite determinarea directă a distanței pînă la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; sin. taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecventei mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc. sin. celerimetru. 3. Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă; ~pnee (v. -pnee), s. f., accelerarea anormală a ritmului de respirație; ~psihie (v. -psihie), s. f., accelerare anormală a ritmului de gîndire; ~scop (v. -scop), s. n., aparat folosit la studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale; ~sistolie (v. -sistolie), s. f., accelerare anormală a sistolelor cardiace; ~sporie (v. -sporie), s. f., răspîndire timpurie și rapidă a semințelor; ~top (v. -top), s. n., instrument tahimetric care servește la măsurători de distanță și de diferențe de nivel, în vederea întocmirii planurilor topografice.