2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁFTĂ s. f. v. tafta.

taftă f. mătase lucioasă și netedă: a veni tafta la cot, a se brodi. [Turc. TAFTA, printr’un intermediar slav]. ║ adv. cu desăvârșire, pe deplin (neted ca tafta): în Vinerea seară ne-am trezit vindecați taftă CR.

táftă f., pl. e și tăfțĭ (turc. tafta, d. pers. taftah, part. trecut d. taften, a țese, a împleti; rus. taftă, pol. táfta, ngr. taftás; it. taffetá, fr. taffetas, germ. taffet). Vechĭ. Azĭ pop. Un fel de stofă de matasă netedă și lustruită. A veni tafta la cot, a se brodi tocmaĭ (Munt.). Adv. Vindecat taftă (de niște bube), vindecat absolut (Mold. nord).

TAFTÁ, (2) taftale, s. f. 1. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare un foșnet caracteristic. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: (înv.) táftă s. f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. taffetas.

tafta [At: (a. 1588) ap. CUV. D. BĂTR. I, 199 / V: (îrg) ~tă (Pl: tafte, tăfți), (îvr) ~fătă, (reg) taută sf taft, (îvr) ~fet (S și: taffet) sn / Pl: ~le / E: tc tafta, fr taffetas, ger Taft, pn tafta, ger Taffet, mg tafota] 1 sf Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce în mișcare un foșnet caracteristic. 2 sf (Înv; îs) ~ de Anglia (sau englezească) sau ~fet gumat Plasture. 3 av (Reg; îe) A fi curat ~ A fi foarte curat. 4 av (Reg; îe) A fi vindecat ~ A fi vindecat cu desăvârșire. 5 sf (Reg; îe) A veni ~ la cot A se potrivi. 6 sf (Ban; îf taută) Panglică ce se poartă în diagonală peste piept în anumite ocazii. 7 sf (Mol) Culoare neagră, lucioasă.

TAFTÁ, taftale, s. f. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare, un foșnet caracteristic. [Var.: (înv.) táftă s. f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. taf-fetas.

TAFTÁ, taftale, s. f. (Și în forma taftă) Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce un foșnet cînd este atinsă. Motanul cel negru, Chirică, se plictisise singur. Îl văd deodată apărînd cu ochii scînteietori, arcuindu-se la picioarele țîțacăi și frecîndu-se de rochia dumnisale de tafta. SADOVEANU, N. F. 34. E negrăit de tulburătoare într-o rochie de tafta liliachie. CAMIL PETRESCU, O. II 359. Eu cînd oi vorbi, Tafta roșie oi croi. PĂSCULESCU, L. P. 145. ◊ (În metafore și comparații, sugerînd ideea de neted, curat) Și tot așa ne-a uns de cîte două-trei ori pe zi cu noapte, pînă ce în vinerea seacă ne-am trezit vindecați taftă. CREANGĂ, A. 32. O întins pînza, o uns-o bine cu miere... și o înfășurat fata... După trecere de cîteva ceasuri era cum îi tafta. ȘEZ. XXI 92. – Variante: (învechit) táftă s. f., taft (TEODORESCU, P. P. 523) s. n.

TAFTÁ ~le n. 1) Țesătură de mătase lucioasă care foșnește, folosită la confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. [Art. taftaua; G.-D. taftalei] /<turc. tafta, pol. tafta, germ. Taft

*taftá f. (fr. taffetas. V. taftă). Un fel de stofă de matasă mată și foșnitoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

taftá s. f., art. taftáua, g.-d. art. taftálei; (sorturi) pl. taftále, art. taftálele

taftá s. f., art. taftáua, g.-d. art. taftálei; pl. taftále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

taftá (-ále), s. f. – Țesătură lucioasă de mătase. – Var. mr. tafta. Tc. (per.) tafta (Șeineanu, II, 341; REW 8525), cf. ngr. ταφτᾶς, it. taffetà, fr. taffetas, sp. tafetán, bg., pol., rus. tafta. Sec. XVI.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TÁFTĂ, b. (Vr C 61), < subst. taftă.

Intrare: Taftă
Taftă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Taftă
Intrare: tafta
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tafta
  • taftaua
plural
  • taftale
  • taftalele
genitiv-dativ singular
  • taftale
  • taftalei
plural
  • taftale
  • taftalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taftă
  • tafta
plural
  • tafte
  • taftele
genitiv-dativ singular
  • tafte
  • taftei
plural
  • tafte
  • taftelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taft
  • taftul
  • taftu‑
plural
  • tafturi
  • tafturile
genitiv-dativ singular
  • taft
  • taftului
plural
  • tafturi
  • tafturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tafta taftă taft

  • 1. (numai) singular Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare un foșnet caracteristic.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Motanul cel negru, Chirică, se plictisise singur. Îl văd deodată apărînd cu ochii scînteietori, arcuindu-se la picioarele țîțacăi și frecîndu-se de rochia dumnisale de tafta. SADOVEANU, N. F. 34.
      surse: DLRLC
    • E negrăit de tulburătoare într-o rochie de tafta liliachie. CAMIL PETRESCU, O. II 359.
      surse: DLRLC
    • Eu cînd oi vorbi, Tafta roșie oi croi. PĂSCULESCU, L. P. 145.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații Și tot așa ne-a uns de cîte două-trei ori pe zi cu noapte, pînă ce în vinerea seacă ne-am trezit vindecați taftă. CREANGĂ, A. 32.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații O întins pînza, o uns-o bine cu miere... și o înfășurat fata... După trecere de cîteva ceasuri era cum îi tafta. ȘEZ. XXI 92.
      surse: DLRLC
  • 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură.
    surse: DEX '09

etimologie: