5 intrări
43 de definiții

Explicative DEX

TAC2, tacuri, s. n. Baston special de lemn, cu care jucătorii izbesc bilele la biliard; achiu2. – Din ngr. tákos.

TAC2, tacuri, s. n. Baston special de lemn, cu care jucătorii izbesc bilele la biliard; achiu2. – Din ngr. tákos.

TIC-TAC, (2) tic-tacuri, s. n., interj. 1. Interj. Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc.; tic1. 2. S. n. Zgomot regulat și monoton. Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac. germ. Ticktack.

tac2 sn [At: VALIAN, V. / Pl: ~uri / E: ngr τάκος] Baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard Si: (reg) achiu.

tic-tac sn, i [At: POLIZU / V: (reg) tica-~, tica-taca, ~-toc / S și: tictac / E: fo cf fr tic-tac, ger Tick-tack] 1-4 Tic1 (1-4). 5-6 (Cuvânt care) redă loviturile ritmice într-un corp tare etc.

tic-toc sn, i vz tic-tac

tica-tac sn, i vz tic-tac

țâc4 sn vz țic3

țâc5 sn vz țic4

țâc2 i, sn vz țic1

țâcă2 sf vz țic3

țâcă1 sf vz țic1

țic1 [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (3-11) țică (Pl: țici) sf, (2-9) țâc i, sn, țâcă (Pl: țâci) sf, (2) țig i / Pl: ~uri / E: fo] 1 i Cuvânt care redă zgomotul produs prin ciocnirea a două obiecte (de lemn, de metal etc.). 2 i (Rep) Cuvânt care redă strigătul specific al unor păsări. 3 sn (Reg; șîcs de-a ~ul, de-a mingea-n ~) Joc cu mingea între patru, șase sau opt jucători, în care cel aflat „la bătaie” lovește mingea cu un băț, încercând să o trimită cât mai departe de cel aflat „la prindere”, pentru a avea timp să pună piciorul într-o gropiță făcută în pământ Si: (reg) de-a ciocota. 4 sn (Reg) Lovirea mingii cu bățul la țic (3). 5 sn (Reg) Lovirea prin încrucișare, a bețelor la țic (3). 6 sn (Reg; d. jucătorii „de la bătaie”; îe) A da (sau a bate) ~ (sau ~ul, ~ă, ~a) A-și lovi bețele unul de altul prin încrucișare. 7 sn (Reg; îf țâc) Băț scurt, ascuțit la un capăt, folosit la țic (3). 8 sn (Reg; îaf) Minge. 9 sn (Reg; îaf) Țurcă1 (1). 10 sf (Orn; Trs; îf țâcă) Ciocănitoare (Dryobates maior). 11 sf (Orn; reg; îaf) Bibilică (Numida meleagris).

țic3 [At: VICIU, GL. / V: țâc sn, țâcă sf / E: ns cf țic1] 1-2 sn (Trs; Mol; de obicei precedat de „un” și udp „de” care arată felul) Cantitate, măsură etc. (foarte) mică Si: fărâmă, pic1. 3-4 sn (Îf; țâc, țâcă; îe) O țâcă (sau un țâc) de ... Se spune despre ceva (foarte) mic. 5 sn (Îf țâcă; îe) Pe țâcă pe nimică Foarte des. 6 av (Reg; îf țâc) Deloc.

țic4 sn [At: L. ROM. 1975, 216 / V: țâc sn, (Dob) țigă sf / Pl: ~uri / E: ns cf ciucă „măgură”] 1 (Trs; Dob) Ridicătură de teren. 2 (Trs; Dob) Vârf de deal ușor rotunjit. 3 (Trs; Dob) Muchie de deal. 4 (Trs; Dob) Deal mic. 5-6 (Trs; Dob) Pantă (foarte) abruptă. 7 (Trs; Dob) Loc prăpăstios. 8 (Atm; Trs) Vârf cărnos. 9 (Atm; Trs) Excrescență mică Si: umflătură. 10 (Reg; îs) Țâcul gâtului Uvulă.

țică3 sf vz țic1

țigă2 sf vz țic4

❍ȚIC sbst. Mold. Un fel de joc cu mingea. (PAMF.)

TIC-TAC interj. Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc.; tic1. ◊ (Substantivat, n.) Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

TAC2, tacuri, s. n. Baston de lemn cu care jucătorii izbesc bilele la biliard.

TIC-TAC interj. Onomatopee care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. ◊ (Substantivat) Tictacul ceasornicului de mînă îi sună deodată... în ureche. C. PETRESCU, Î. II 159. Își leagănă-n perete tic-tacul vechiul ornic, Se-ntunecă chilia și iar se luminează, Și-aleargă fusul spornic. IOSIF, V. 42. Liniștea era desăvîrșită. Nu se auzea decît tictacul unui ceasornic de pe masă. D. ZAMFIRESCU, R. 176. – Scris și: tictac. – Variantă: tica-tac (COȘBUC, P. I 301) interj.

TIC-TAC interj. Cuvînt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. ♦ (s.n.) Tic-tacul ceasornicului. [< fr. tic-tac, germ. Ticktack].

TIC-TAC interj. și s. n. cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. (< fr. tic -tac, germ. Ticktack)

TAC2 ~uri n. (la biliard) Baston special de lemn, subțiat treptat spre un capăt, cu care sunt lovite bilele. /<ngr. tákos

TIC-TAC ~uri n. Sunet ritmic produs de ceasornic. /<fr. tic-tac, germ. Tick-tack

tac n. baston de lovit bilele în jocul de biliard. [Vorbă de aceeaș origină cu cea precedență].

tic-tac n. sgomot regulat și monoton: tic-tacul ceasornicului. [Onomatopee].

țic (de-a țicul) n. Mold. un joc cu mingea între patru băieți cu un băț încovoiat. [Cf. serb. ȚIK, detunătură].

1) tac n., pl. urĭ (sîrb. tak, a. î. Cp. cu toc 2). Baston cu care izbeștĭ bilele la biliard. – Mold. achiŭ.

*tic-tác n., pl. urĭ (fr. tic tac, germ. tick-tack). Zgomotu bătăilor ceasorniculuĭ: se auzea tic-tacu ceasorniculuĭ. V. zig-zag.

țîc n., pl. urĭ. Un joc copilăresc asemenea cu poarca (V. bobă). Epitet de dragoste întrebuințat la vocativ și adresat unuĭ copil: măĭ țîcule!

Ortografice DOOM

tac1 s. n., pl. tacuri

tic-tac2 s. n., pl. tic-tacuri

tac2 s. n., pl. tacuri

tic-tac2 s. n., pl. tic-tacuri

tac s. n., pl. tacuri

tic-tac s. n., pl. tic-tacuri

Etimologice

tac (-curi), s. n. – Baston de biliard. Ngr. τάϰος (Candrea), probabil din it. tacca sau creație expresivă, ca sp. taco.

Sinonime

TAC s. (Mold.) achiu. (~ de biliard.)

TIC-TAC s. ticăit, tâcâială. (~ al ceasului.)

TAC s. (Mold.) achiu. (~ de biliard.)

TICTAC s. ticăit, tîcîială. (~ al ceasului.)

Arhaisme și regionalisme

țic s.n. (reg.) 1. nume de jocuri de copii. 2. ciocănitoare. 3. bibilică. 4. cantitate, măsură, fărâmă mică. 5. vârf, ridicătură, deal.

Intrare: tac (obiect)
tac1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tac
  • tacul
  • tacu‑
plural
  • tacuri
  • tacurile
genitiv-dativ singular
  • tac
  • tacului
plural
  • tacuri
  • tacurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tic-tac (s.n.)
tic-tac1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tic-tac
  • tic-tacul
  • tic-tacu‑
plural
  • tic-tacuri
  • tic-tacurile
genitiv-dativ singular
  • tic-tac
  • tic-tacului
plural
  • tic-tacuri
  • tic-tacurilor
vocativ singular —
plural —
tic-toc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țic (geogr.)
țic2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țic
  • țicul
plural
  • țicuri
  • țicurile
genitiv-dativ singular
  • țic
  • țicului
plural
  • țicuri
  • țicurilor
vocativ singular —
plural —
țâc2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâc
  • țâcul
plural
  • țâcuri
  • țâcurile
genitiv-dativ singular
  • țâc
  • țâcului
plural
  • țâcuri
  • țâcurilor
vocativ singular —
plural —
țigă2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigă
  • țiga
plural
  • țigi
  • țigile
genitiv-dativ singular
  • țigi
  • țigii
plural
  • țigi
  • țigilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țic (joc)
țic2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țic
  • țicul
plural
  • țicuri
  • țicurile
genitiv-dativ singular
  • țic
  • țicului
plural
  • țicuri
  • țicurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâcă
  • țâca
plural
  • țâci
  • țâcile
genitiv-dativ singular
  • țâci
  • țâcii
plural
  • țâci
  • țâcilor
vocativ singular —
plural —
țâc2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâc
  • țâcul
plural
  • țâcuri
  • țâcurile
genitiv-dativ singular
  • țâc
  • țâcului
plural
  • țâcuri
  • țâcurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țică
  • țica
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țici
  • țicii
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: țic (u.m.)
țic2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țic
  • țicul
plural
  • țicuri
  • țicurile
genitiv-dativ singular
  • țic
  • țicului
plural
  • țicuri
  • țicurilor
vocativ singular —
plural —
țâc2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâc
  • țâcul
plural
  • țâcuri
  • țâcurile
genitiv-dativ singular
  • țâc
  • țâcului
plural
  • țâcuri
  • țâcurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâcă
  • țâca
plural
  • țâci
  • țâcile
genitiv-dativ singular
  • țâci
  • țâcii
plural
  • țâci
  • țâcilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tac, tacurisubstantiv neutru

  • 1. Baston special de lemn, cu care jucătorii izbesc bilele la biliard; achiu. DEX '09 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI
    sinonime: achiu
etimologie:

tic-tac, tic-tacurisubstantiv neutru

  • 1. Zgomot regulat și monoton. DEX '09 DN
    • format_quote Tic-tacul ceasornicului. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Tictacul ceasornicului de mînă îi sună deodată... în ureche. C. PETRESCU, Î. II 159. DLRLC
    • format_quote Își leagănă-n perete tic-tacul vechiul ornic, Se-ntunecă chilia și iar se luminează, Și-aleargă fusul spornic. IOSIF, V. 42. DLRLC
    • format_quote Liniștea era desăvîrșită. Nu se auzea decît tictacul unui ceasornic de pe masă. D. ZAMFIRESCU, R. 176. DLRLC
etimologie:

țic, țicurisubstantiv neutru

regional
  • 1. Ridicătură de teren. MDA2
  • 2. Vârf de deal ușor rotunjit. MDA2
  • 3. Muchie de deal. MDA2
  • 4. Deal mic. MDA2
  • 5. Pantă (foarte) abruptă. MDA2
  • 6. Loc prăpăstios. MDA2
  • 7. anatomie Vârf cărnos. MDA2
  • 8. anatomie Excrescență mică. MDA2
    sinonime: umflătură
  • 9. (în) sintagmă Țâcul gâtului = uvulă. MDA2
    sinonime: uvulă
etimologie:

țic, țicurisubstantiv neutru

regional
  • 1. (în) sintagmă (De-a țicul, de-a mingea-n țic) Joc cu mingea între patru, șase sau opt jucători, în care cel aflat „la bătaie” lovește mingea cu un băț, încercând să o trimită cât mai departe de cel aflat „la prindere”, pentru a avea timp să pună piciorul într-o gropiță făcută în pământ. MDA2
  • 2. Lovirea mingii cu bățul la țic. MDA2
  • 3. Lovirea prin încrucișare, a bețelor la țic. MDA2
    • chat_bubble expresie (Despre jucătorii „de la bătaie”) A da (sau a bate) țic (sau țicul, țică, țica) = a-și lovi bețele unul de altul prin încrucișare. MDA2
  • 4. (În forma țâc) Băț scurt, ascuțit la un capăt, folosit la țic. MDA2
  • 5. (În forma țâc) Minge. MDA2
    sinonime: minge
  • 6. (În forma țâc) Țurcă. MDA2
    sinonime: țurcă
etimologie:

țic, țicurisubstantiv neutru

regional
  • 1. (De obicei precedat de „un” și urmat de determinări introduse prin prepoziția „de” care arată felul) Cantitate, măsură etc. (foarte) mică. MDA2
    • chat_bubble expresie (În forma țâc, țâcă) O țâcă (sau un țâc) de ... se spune despre ceva (foarte) mic. MDA2
    • chat_bubble expresie (În forma țâcă) Pe țâcă pe nimică = foarte des. MDA2
  • 2. (și) adverbial (În forma țâc) = deloc. MDA2
    sinonime: deloc
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic

Exemple de pronunție a termenului „tacul” (6 clipuri)
Clipul 1 / 6