2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TACLÁ, taclale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Conversație (despre lucruri mărunte), taifas; palavră. – Cf. tc. takla „tumbă”.

tacla sf [At: GANE, ap. CADE / Pl: ~le / E: ns cf tc takla „tumbă, berbeleac”] (Pfm; mpl) 1 Conversație (superficială și variată) Si: (pfm) palavre, taifas (1). 2 Vorbă lipsită de importanță. 3 (Îe) A sta la ~le A pălăvrăgi.

TACLÁ ~le f. mai ales la pl. pop. Conversație pe teme lipsite de importanță; taifas. ◊ A se pune (sau a sta) la ~le a discuta despre lucruri mărunte; a sta la taifas. [Sil. ta-cla] /<turc. takla

taclá f. (turc. takla, tumbă [cum fac copiiĭ cînd se joacă]). Est. Fam. Pl. Palavre, taĭfas: a te pune la taclale cu cineva. V. bongoase.

TACLÁLE s. f. pl. (Fam.) Conversație (despre lucruri mărunte), taifas; palavre. – Cf. tc. takla „tumbă”.

TACLÁLE s. f. pl. Conversație (superficială și variată); taifas, palavre. Rîse zgomotos, cum îi era feleșagul la asemenea taclale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/2. ◊ Expr. A se pune (sau a sta) la taclale = a se așeza (sau a sta) de vorbă, a se pune (sau a sta) la taifas. Aprindeam foc de găteje și stăteam la taclale. SADOVEANU, O. III 397. Noaptea, ne puneam la taclale pînă se făcea ziua albă. CREANGĂ, A. 104.

țáclă și țáglă f., pl. e (cp. cu germ. zacke, țepușă, și ung. csák, vîrf. V. țăcălie, înțăglat, țiglă 2 și cĭoaclă). Vechĭ (țaglă). Vîrf de săgeată. Azĭ. Munt. A te uĭta țaglă (saŭ țaclă), a te uĭta țintă, fix, atent: cu ochiĭ țaclă (Oltenița, VR. 1912, 10, 53). Trans. (țaglă). Manelă (doŭă la număr) pe care se poartă secriu la țară. V. ațintesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!taclá (fam.) (ta-cla) s. f., g.-d. art. taclálei; pl. taclále, art. taclálele


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TACLÁLE s. pl. v. sfat, taifas.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

taclá (-ále), s. f. – (Mold.) Taifas, discuție neimportantă. Sl. (sb.) tlaka „adunare de seară pentru lucrul în comun”, cf. clacă; trebuie să se admită o metateză *taclă, dar schimbarea accentului este greu de explicat. Semantismul este normal, cf. vorbe de clacă, sb. tlapiti „a sta de vorbă”. Se folosește aproape exclusiv la pl.Der. taclagiu, s. m. (Mold., palavragiu).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a sta la palavre / la povești / la taclale expr. a pierde timpul cu discuții sterile.

Intrare: tacla
  • silabație: ta-cla info
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tacla
  • taclaua
plural
  • taclale
  • taclalele
genitiv-dativ singular
  • taclale
  • taclalei
plural
  • taclale
  • taclalelor
vocativ singular
plural
Intrare: țaclă
țaclă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

tacla

  • 1. familiar mai ales la plural Conversație (despre lucruri mărunte).
    exemple
    • Rîse zgomotos, cum îi era feleșagul la asemenea taclale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/2.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se pune (sau a sta) la taclale = a se așeza (sau a sta) de vorbă, a se pune (sau a sta) la taifas.
      exemple
      • Aprindeam foc de găteje și stăteam la taclale. SADOVEANU, O. III 397.
        surse: DLRLC
      • Noaptea, ne puneam la taclale pînă se făcea ziua albă. CREANGĂ, A. 104.
        surse: DLRLC

etimologie: