2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABINÉT, (2) tabinete, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă dintr-un astfel de joc. – După fr. table nette.

tabinet sn [At: CARAGIALE, O. II, 82 / V: (reg) ~blan~, ~bli~, ~blion~, ~blon~ / Pl: ~e / E: fr table nette] 1 Joc de cărți de levată în care cel care are cărțile mai mari câștigă. 2 Partidă de tabinet (1) Si: (reg) pastra. 3 (Îe) A face ~ A ridica toate cărțile de pe masă cu cartea care are valoarea cea mai mare.

TABINÉT, tabinete, s. n. Numele unui joc de cărți; partidă dintr-un astfel de joc. – După fr. table nette.

TABINÉT, tabinete, s. n. Numele unui joc de cărți; partidă dintr-un astfel de joc. O să jucăm tabinet... zise și Elvira din partea cealaltă. DUMITRIU, N. 128. Faceți un tabinet, o lași să cîștige și se împacă ea. SEBASTIAN, T. 130. [Se duce] la mănăstirea Neamțului, unde are să joace toată vara tabinet. VLAHUȚĂ, O. A. III 109. ◊ Expr. A face tabinet = a ridica cu o singură carte toate cărțile care se găsesc deodată în joc, lăsînd masa goală. – Variantă: tablinét (CAMIL PETRESCU, P. 177) s. n.

TABINÉT s.n. Numele unui joc de cărți. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. table nette].

TABINÉT s. n. numele unui joc de cărți. (< fr. table nette)

TABINÉT ~e n. Numele unui joc de cărți. /<fr. table nette

*tabinét n., pl. e (fr. table nette, masă netedă, curățată). Pop. Un joc de cărțĭ în care ĭeĭ maĭ multe cărțĭ de pe masă dacă punctele lor adunate egalează punctele uneĭ cărțĭ din mîna ta.

tabin n. od. un fel de tafta: o sucnă de tabin [It. TABINO, printr’un intermediar polon].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tabinét s. n., (partide) pl. tabinéte

tabinét s. n., (partide) pl. tabinéte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tabinét (-te), s. n. – Un anumit joc de cărți. Fr. table nette.

Intrare: tabinet
tabinet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabinet
  • tabinetul
  • tabinetu‑
plural
  • tabinete
  • tabinetele
genitiv-dativ singular
  • tabinet
  • tabinetului
plural
  • tabinete
  • tabinetelor
vocativ singular
plural
tabinet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabinet
  • tabinetul
  • tabinetu‑
plural
  • tabineturi
  • tabineturile
genitiv-dativ singular
  • tabinet
  • tabinetului
plural
  • tabineturi
  • tabineturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tablinet
  • tablinetul
plural
  • tablinete
  • tablinetele
genitiv-dativ singular
  • tablinet
  • tablinetului
plural
  • tablinete
  • tablinetelor
vocativ singular
plural
Intrare: tăbineț
tăbineț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tabinet tablinet

  • 1. (numai) singular Numele unui joc de cărți.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • O să jucăm tabinet... zise și Elvira din partea cealaltă. DUMITRIU, N. 128.
      surse: DLRLC
    • [Se duce] la mănăstirea Neamțului, unde are să joace toată vara tabinet. VLAHUȚĂ, O. A. III 109.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A face tabinet = a ridica cu o singură carte toate cărțile care se găsesc deodată în joc, lăsând masa goală.
      surse: DLRLC
  • 2. Partidă dintr-un astfel de joc.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Faceți un tabinet, o lași să cîștige și se împacă ea. SEBASTIAN, T. 130.
      surse: DLRLC

etimologie: