tabinet sn [At: CARAGIALE, O. II, 82 / V: (reg) ~blan~, ~bli~, ~blion~, ~blon~ / Pl: ~e / E: fr table nette] 1 Joc de cărți de levată în care cel care are cărțile mai mari câștigă. 2 Partidă de tabinet (1) Si: (reg) pastra. 3 (Îe) A face ~ A ridica toate cărțile de pe masă cu cartea care are valoarea cea mai mare.