opțiuni
  • info

8 definiții pentru tăbuieț (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăbuieț [At: CIHAC II, 399 / V: (reg) ~bâi~, ~bineț sn, ~iață, ~băiață sf / Pl: ~e sn, ~i sm / E: rs тоболец] 1 sn (Mol; Buc) Săculeț (2). 2 sn (Mol; Buc) Traistă1 (1) de călătorie. 3 sn (Trs) Sac pentru cereale, cu o capacitate de 1-3 banițe. 4 sn (Trs) Față de pernă. 5 sm (Reg; fig; dep) Tăbultoc (3).

TĂBUIEȚ2, tăbuiețe, s. n. Săculeț; tăbîltoc. Fata moșneagului la deal, fata moșneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuiețul în spate la moară. CREANGĂ, P. 283.

TĂBUIEȚ, tăbuiețe, s. n. Tăbîltoc. – Ucr. tobolec’.

tăbuĭéț n., pl. e (vsl. tobolĭcĭ, sac, rus. tobólec, tașcă de vînzătoare, traistă. V. tăbultoc). Nord. Săculeț. Traistă de călătorie.

tăbâieț sn vz tăbuieț

tăbineț sn vz tăbuieț

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂBUIEȚ s. v. față, învelitoare, săculeț, săcușor.

tăbuieț s. v. FAȚĂ. ÎNVELITOARE. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.

Intrare: tăbuieț (s.n.)
tăbuieț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbuieț
  • tăbuiețul
  • tăbuiețu‑
plural
  • tăbuiețe
  • tăbuiețele
genitiv-dativ singular
  • tăbuieț
  • tăbuiețului
plural
  • tăbuiețe
  • tăbuiețelor
vocativ singular —
plural —
tăbâieț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tăbineț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăbuieț, tăbuiețesubstantiv neutru

  • 1. Săculeț, tăbâltoc. DLRLC
    sinonime: săculeț tăbâltoc
    • format_quote Fata moșneagului la deal, fata moșneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuiețul în spate la moară. CREANGĂ, P. 283. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.