TABINET, tabinete, s. n. Numele unui joc de cărți; partidă dintr-un astfel de joc. O să jucăm tabinet... zise și Elvira din partea cealaltă. DUMITRIU, N. 128. Faceți un tabinet, o lași să cîștige și se împacă ea. SEBASTIAN, T. 130. [Se duce] la mănăstirea Neamțului, unde are să joace toată vara tabinet. VLAHUȚĂ, O. A. III 109. ◊ Expr. A face tabinet = a ridica cu o singură carte toate cărțile care se găsesc deodată în joc, lăsînd masa goală. – Variantă: tablinet (CAMIL PETRESCU, P. 177) s. n.